fbpx

Căutare

Share this article

Dhaniel Nora, florist fondator Purple Flowers vorbeşte despre flori şi industria floristică de la noi şi din lume. Florile sunt ca nişte fiinţe, din punctul lui de vedere… A fondat Purple Flowers acum 6 ani, împreună cu Roxana Blinder. El nu şi-a dorit să fie florist, ci lucrător în bancă. I-au plăcut matematica şi cifrele. A ajuns la flori pentru că aşa a fost să fie. Dhaniel iubeşte florile şi le înţelege. Când spun „le înţelege”, folosesc în perfectă cunoştinţă cuvintele, pentru că Dhaniel crede că au un suflet şi că ele se bucură că ne pot oferi emoţiile de care noi, oamenii, avem nevoie. Noi, aceşti stăpâni ai lumii şi ai naturii care am devenit (asta o spun eu) aceşti ucigaşi ai ei… 

Care este floarea ta preferată?

Nu am. Foarte multă lume cunoaşte trandafirul, bujorul, laleaua, etc, dar de fapt sunt muuult mai multe flori la care avem acces datorită bursei de flori din Olanda. Multe sunt atât de frumoase, atât de interesante, încât îmi este imposibil să mă opresc la una. Fiecare floare îţi dă o stare, o emoţie… 

Dar cum ai ajuns la flori?

Aşa a vrut Dumnezeu şi nu eu…. Eu mi-am dorit, chiar din clasa a 7-a, să lucrez la o bancă. Asta s-a şi întâmplat: am ajuns să lucrez la Banca Carpatica la Sibiu. Dar l-am cunoscut pe Darius care a lucrat la Maison Dadoo. Ne-am împrietenit. El se ocupa de flori, eu îl mai ajutam aşa, din plăcere… Ne-am mutat la Bucureşti, dar după o vreme ne-am despărţit… Îmi dădusem demisia din bancă, dar după despărţirea de Darius, mi-am jurat că nu mă voi mai ocupa de flori şi că mă voi întoarce în bancă… Dar Joachim Bonilla pe care îl cunoscusem în vara lui 2011, m-a sunat la un moment dat şi a insistat teribil să-i fac 10 aranjamente! Eu i-am spus că nu mai lucrez cu flori, să îl sune pe Darius, dar el nu a vrut. Şi pentru că a insistat mult, eu am zis „da”. Ulterior l-am şi întrebat de ce a insistat atâta, iar el mi-a zis că nu ştie, a avut nevoie şi doar atât… nimic special. De aceea zic că a fost vrerea lui Dumnezeu să fac asta…

Şi ai făcut asta singur?

Nu, atunci am cunoscut-o pe Roxana Blinder, ea este asociata mea la Purple Flowers. Cu ea am făcut acele aranjamente… După o săptămână m-a sunat alt prieten care mi-a cerut 20 de buchete… Am zis că le fac, nici măcar nu am mai explicat că nu mă mai ocup cu asta. Am vorbit apoi cu Roxana, am făcut o firmă… Şi de la o discuţie la cafea, am ajuns ca în 6 ani să nu mai avem timp pentru nimic, muncim acum continuu…

Ce cifră de afaceri are businessul vostru?

Anul trecut a fost de 120.000 de euro.

E profitabil un asemenea business?

Da şi nu. Dacă vrei să te îmbogăţeşti, trebuie să te apuci de altceva… Toată lumea are impresia că dacă lucrezi cu flori, e calea sigură spre bogăţie… Nu e aşa. Trăim şi eu şi Roxana şi colegii noştri din businessul ăsta, dar nu avem milioane în conturi. (râde)

Mi-e greu să cred că munca cu flori este o muncă grea (de fapt, nu mi-e greu, dar vreau să te provoc)…

Da, toată lumea crede că munca noastră e uşoară, că mai înfigem câte o floare într-un aranjament şi gata… Ei, bine, nu e aşa! În primul rând este o muncă fizică extraordinară… Când sună telefonul şi se confirmă ceva, trebuie să ne apucăm de treabă contra cronometru. Fiindcă la un eveniment trebuie lucrat pe ultima sută de metri cu florile. Sigur, planifici, ştii ce ai de făcut, dar începi să lucrezi cu florile exact înaintea evenimentului!

Care este drumul unei flori din pământ până în buchet?

Drumul începe de la producător. Ţara cu cea mai mare producţie de flori din lume este Kenia. Alături de ea sunt şi alte ţări din zone ecuatorială. Florile cultivate în aceste zone sunt mult superioare celor cultivate în sere, de exemplu. De la producător, florile ajung la bursele de flori. Noi le luăm din Olanda. Brokerul le cumpără direct de pe bursă. E nevoie de un asemenea mecanism, pentru că producătorii produc, de exemplu, câteva soiuri de flori. Brokerul, care este omul de legătură dintre mine şi flori, are nevoie de tot felul de flori, variate, multe… Şi atunci eu cumpăr de la broker, florile merg de la producător în Olanda, şi din Olanda la noi.

Şi nu se strică?

Multă lume crede că florile se distrug foarte repede. Nu e aşa. Ţinute în condiţii ideale pentru ele, la o anumită temperatură sau umiditate, ele pot ţine şi o lună! Sigur că lumea acasă nu le ţine aşa. De aceea ele se ofilesc foarte repede! Florile, de când pleacă de la producător şi până la mine, sunt ţinute în condiţii ideale.

Dar trandafirul de pildă se ofileşte cum îl aduci acasă!

Trandafirul este una dintre cele mai rezistente flori! Dar pentru că oamenii îşi cumpără flori de la colţ de stradă, ele se ofilesc foarte repede acasă. De ce? Simplu. La mine sau la florăriile care aduc flori direct de pe bursă, acestea ajung la o săptămână de la cules. La colţul de stradă ele ajung după 3 săptămâni. Ceea ce înseamnă că ele sunt deja la sfârşitul vieţii lor.

Şi de unde să cumpărăm flori?

Din florării.

Dar nu sunt mai scumpe?

Şi acesta este un mit. De fapt, un semi-mit. La colţ de stradă ai câteva variante la care ai acces… Sunt cumpărate la preţ de nimic, dar ele sunt cumpărate la finalul vieţii lor. În florării ai o varietate foarte mare şi vei fi tentat să cumperi mai mult, vei lăsa mai mulţi bani, dar preţul pe fir e la fel ca la colţ de stradă. Bine, depinde şi care colţ de stradă (râde)

Ca să faci un aranjament, trebuie să fi studiat culori, flori, modele… nu?

Floristica este, nu o să-ţi vină să crezi, matematică pură.

!?

Da! E drept că, de mic copil, am avut un talent în ceea ce priveşte arta vizuală. Am avut un dar în a combina forme, culori şi proporţii… La noi în România sunt nişte cursuri de floristică, dar în mod normal este o şcoală foarte serioasă pe care intenţionez să o urmez. Am înţeles cum să lucrez cu florile din experienţă, dar este nevoie să merg mai departe. Am fost de curând în Italia la un concurs unde am luat locul 7 din 13. Sincer, mă aşteptam să fim pe ultimul loc, acolo regulile nu au avut nicio legătură cu ce se face în atelier, sau în viaţa de zi cu zi…

Când vezi un aranjament care îţi place, îţi place pentru că acel aranjament respectă nişte reguli simple de proporţii… Câţi ochi există pe lumea asta, atâtea realităţi există, dar regulile acestea de aranjare se adresează tuturor consumatorilor…

Există flori care „nu vorbesc” unele cu altele sau ele, toate, se „înţeleg” bine?

Nu există o demonstraţie ştiinţifică, dar credinţa mea personală este că florile au ceea ce se poate numi „suflet”. Florile se bucură atunci când noi le folosim. În lumea florilor nu există certuri şi ură, ci numai bunătate sau zâmbet. Nu există flori care nu „merg” unele cu altele… Există reguli de proporţii, volum şi culori, dar asta pentru că creierul nostru funcţionează aşa, dar atât. Florile se bucură de prezenţa altor flori, ca şi de prezenţa noastră… Şi ştii de ce spun asta? Fiindcă altfel această industrie nu ar fi prosperat, dar ea a prosperat şi a… înflorit. Florile se bucură că le folosim, şi se bucură pentru că ştiu că vor produce emoţie. Scopul lor este să ne ofere această emoţie de care noi avem nevoie.

Ai avut vreodată sentimentul că te afli în competiţie cu natura?

Eu nu pot fi în competiţie cu natura, pentru că eu lucrez cu ea. Este imposibil să lucrez în competiţie cu Dumnezeu, care este cel mai mare florist! Eu mă bucur de tot ce văd în atelier sau în natură!

Există aranjamente de vară?

Da! Există aranjamente sezoniere… Noi percepem florile în mod individual, dar vom asocia întotdeauna floarea soarelui cu senzaţia de vară, nu? Facem în mintea noastră diverse asocieri. Aşa cum florile apar în natură, aşa şi aranjamentele ne vor da aceste senzaţii. Hortensiile, florile soarelui, trandafirii… acestea sunt florile pe care le vedem vara în grădini, nu?

De ce aranjamentele de Crăciun conţin brad? Pentru că este singurul element verde din acea perioadă! De ce aranjamentele de toamnă se fac cu crizanteme sau dalii? Pentru că ştim că apar în acea perioadă. E adevărat că eu vorbesc din perspectiva unui om care trăieşte într-un climat temperat…

Încă…

Da, încă J, dar toţi floriştii percep florile în funcţie de zona în care trăiesc! Şi e normal să fie aşa!

Ce flori se cresc în România?

Mi-ar plăcea să folosesc mai mult flori din România, dar e destul de dificil… Eu, floristul care munceşte în fiecare zi, spun cu părere de rău că mi-e foarte greu să folosesc flori din România, pentru că românii nu sunt organizaţi, nu au o piaţă… Noi avem zambile, lalele, narcise, bujori, crizanteme, garoafe etc… Dar nu este o piaţă de desfacere, România stă prost la acest capitol. De pildă, eu ştiu că am o nuntă în weekend şi am nevoie de 300 de bujori roz Sarah Bernard. Vorbesc cu un cultivator de bujori din România şi el nu-mi dă garanţia că va putea să îmi livreze cantitatea sau soiul respectiv. Aş vrea să lucrez cu producători români, dar preţurile lor nu sunt mult diferite faţă de preţurile florilor pe care eu le cumpăr din Olanda…

Normal că eu cumpăr din Olanda, pentru că acolo se oferă garanţia calităţii, a soiurilor cerute… Florile de la noi nu se comportă bine, nu au acelaşi calităţi. În România nu există o asociaţie a florilor, nu există piaţă sau publicitate. Piaţa de flori „George Coşbuc” din Bucureşti există, din păcate… Spun „din păcate”, pentru că, în general, nu spun că întotdeauna sau mereu, sau că toţi producătorii fac asta, dar acolo se găsesc de cele mai multe ori flori care au deja 3 săptămâni de viaţă. Şi noi luăm de acolo, să nu înţelegi greşit, dacă e vorba despre un eveniment, unde florile pot muri a doua zi, dar atunci când cineva cumpără de la noi un buchet de flori pentru a-l face cadou, el trebuie să reziste minim 4 zile! Că aşa e normal! Nu e „normalul” să se ofilească în seara zilei în care primeşti buchetul…

Ce ai învăţat de la flori? Sau de la meseria ta? Ce lecţie de viaţă poţi împărtăşi?

Cea mai simplă şi cea mai bună lecţie de viaţă pentru mine: că sunt un om fericit. Nu sunt un om norocos, deşi asta consideram până acum, sunt un om care şi-a găsit drumul. Sunt convins că există o energie divină care are grijă de energia din fiecare om!

Şi de la flori ce ai învăţat?

Că nu orice trebuie să aibă un scop bine definit, am înţeles că nu totul trebuie să existe „pentru că”, am înţeles că nu trebuie să existe o explicaţie pentru orice. Am înţeles că uneori este pur şi simplu de ajuns să ne bucurăm că suntem. Că putem să ne bucurăm de o rază de soare, de o picătură de ploaie, de o adiere de vânt… Pentru că aceste flori nu stau să-şi macine mintea cu tot felul de gânduri şi probleme. Nu! Pur şi simplu ele se bucură de spaţiul în care sunt.

read
next
promoted
articles
loading...

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO