Dictatorii secolului XXI. Pe lângă ei, Stalin semăna cu Moș Crăciun

Secolul XX a văzut tirani ca niciunul altul în istoria lumii (Mao, Stalin, Hitler), însă dictatorii secolului XXI i-au întrecut de mult pe predecesorii lor în tiranie.

În acest material, am adunat ceea ce credem a fi cei mai răi dictatori ai secolului XXI. Deși crimele lor ar putea fi mai puțin cunoscute astăzi, generațiile viitoare probabil le vor defini faptele drept „răul pur” peste ani.

Jiang Zemin, China (la putere între 1989 și 2002)

Născut în 1926, Jiang Zemin, cunoscut și sub numele de „Brișca râioasă”, și-a petrecut cariera urcând în rândurile Partidului Comunist Chinez (PCC), participând la manevre politice și sărutându-se cu oficialii de partid de nivel înalt. Genocidul, însă, a devenit moștenirea sa cea mai notabilă.

Până la masacrul din Piața Tiananmen din 1989, Jiang Zemin devenise un oficial de nivelul al treilea în cadrul Partidului Comunist Chinez. Sprijinul său pentru uciderea în masă a studenților în timpul protestelor, a fost ceea ce l-a ridicat să devină un oficial de rang înalt și lider al PCC.

Mandatul lui Jiang ca lider al Partidului va fi marcat de corupție masivă, lupte politice interne și degradarea mediului – ducând la cele mai grave crime ale sale care au debutat la începutul secolului: genocidul.

Citește și: Alexandr Lukașenko, „ultimul dictator al Europei”. Și povestea de viață a unui copil născut lider și dispus să păstreze puterea cu orice cost

S-ar părea că Jiang învățase că dorința de a măcelări masele pentru a-și consolida puterea pentru el însuși și a insufla frica în inimile celor care își vor libertatea, era un mijloc sigur de avansare în Partid.

El a profitat de ocazie în 1999 pentru a găsi o nouă țintă, practicanții tradiționali de „qigong”, numiti „Falun Gong”, 100 de milioane de oameni, care își exercitau în mod flagrant libertatea în ciuda „dezaprobării” statului. Jiang i-a lovit rapid și greu, deși nu în aer liber, ca în Piața Tiananmen, deoarece PCC a învățat o lecție în timpul Masacrului că restul lumii „se încruntă” la uciderea în masă.

Genocidul a luat forma unor lagăre de muncă forțată în toată China, pe unde milioane de Falun Gong au trecut probabil de-a lungul anilor și unde uciderea, tortura și tratamentele îngrozitoare sunt folosite pentru a-i determina să-și recunoască dorința de libertate, să renunțe la practicarea Falun Gong și să cadă, pentru că așa le cerea statul.

Cei care nu reușeau să facă acest lucru erau, conform investigațiilor credibile, trimiși la spitale militare unde organele lor erau prelevate și vândute (pentru profituri masive), iar „donatorii” incinerați, uneori încă în viață. Pe baza estimărilor, aproximativ 1,2 până la 1,8 milioane de practicanți Falun Gong ar fi murit de bisturiu până în 2018.

Din fericire, Jiang a fost înlăturat de la putere în 2002, deși operațiunile sale de „recoltare a organelor” au continuat sub jurisdicție militară.

Dictatorii secolului XXI: Kim Jong-un, Coreea de Nord (la putere 2011-prezent)

Kim Jong-un a continuat dictatura tatălui său, Kim Jong-il. Regimul din Coreea de Nord este încă unul dintre cele mai represive din lume. Coreea de Nord s-a aflat pe ultimul loc în clasamentul Freedom House pentru drepturi politice și libertăți civile.

Lagărele de închisoare găzduiesc până la 200.000 de persoane, inclusiv disidenți politici și familiile acestora, și chiar copii, care sunt deținuți pentru „infracțiuni” precum tezaurizarea de alimente și activități „antisocialiste”.

Potrivit Comitetului pentru Drepturile Omului din SUA, prizonierii sunt forțați să muncească în închisori sau lagăre de muncă în care mamele sunt forțate să-și omoare nou-născuții, iar prizonierii sunt ținuți în cuști minuscule.

Omar Al-Bashir, Sudan (la putere din 1989 până în aprilie 2019)

După ce Al-Bashir a preluat puterea Sudanului printr-o lovitură de stat militară, el a suspendat imediat constituția, a abolit legislatura și a interzis partidele politice și sindicatele.

Armata sa a bombardat în mod obișnuit civili și a torturat și masacrat non-arabii. Războiul civil de 20 de ani a luat viețile a 2 milioane și a dezrădăcinat alte 4 milioane.

Curtea Penală Internațională (CPI) a emis un mandat de arestare pentru Al-Bashir sub acuzația de crime de război și crime împotriva umanității pentru masacrele din Darfur, în vestul Sudanului. ICC l-a acuzat de „ucidere, exterminare, violare, torturare și transferul forțat al unui număr mare de civili și jefuirea proprietăților acestora”.

Din fericire, pe 11 aprilie 2019, a fost înlăturat de la putere printr-o lovitură de stat militară, asemenea celei prin care el însuși a preluat puterea.

Dictatorii secolului XXI: Robert Mugabe, Zimbabwe (la putere din 1980 până în 2017)

Mugabe a fost ales primul președinte al Zimbabwe, dar de-a lungul anilor, a devenit din ce în ce mai dictatorial. Din 1988, speranța de viață în Zimbabwe a scăzut de la 62 de ani la 38 de ani.

El a rescris constituția pentru a-și da o putere aproape inexpugnabilă. Când liderul opoziției Morgan Tsvangirai a câștigat 42% din voturi, Mugabe l-a arestat și acuzat de trădare.

Numai în 2002, conform Amnesty International, guvernul lui Mugabe a ucis sau torturat 70.000 de oameni. Şomajul este peste 80%, iar inflaţia este de 500%. În 2008, susținătorii săi au lansat atacuri asupra opoziției, ucigând 163 de oameni și torturând sau bătând peste 5.000.

În 2017 a demisionat și doi ani mai târziu a murit.

Bashar Al-Assad, Siria (la putere 2000-prezent)

De la preluarea puterii tatălui său în 2000, Assad a contribuit doar la suferința poporului său. În protestele de masă din întreaga țară declanșate de Primăvara Arabă, represiunea brutală a lui Assad asupra protestatarilor a dus națiunea într-un război civil care a provocat peste 400.000 de victime în 2017.

Assad a avut mii de suspecți dizidenți închiși, torturați și executați. Prizonierii, inclusiv copiii, sunt electrocutați, violați și li s-au smuls unghiile cu cleștele. El a fost, de asemenea, acuzat că a folosit arme chimice împotriva cetățenilor nemilitanți.

În februarie 2016, șeful Comisiei de anchetă a ONU privind Siria, Paulo Pinheiro, a declarat reporterilor: „Amploarea în masă a deceselor deținuților sugerează că guvernul Siriei este responsabil pentru acte care echivalează cu exterminarea ca o crimă împotriva umanității”.

Fotografiile din acest articol ne-au fost furnizate de Depositphotos.com