Dora Gaitanovici: de la Vocea României, la Cerbul de Aur și Eurovision și drumul copilului talentat către succes
Dora Gaitanovici are doar 21 de ani. Dar este deja una dintre cele mai „puternice” – la propriu și la figurat! – voci din muzica românească la ora actuală.
Pe când avea 18 ani a trăit un an „incendiar”: a fost finalistă la Vocea României – în echipa Irinei Rimes – a participat la Cerbul de Aur și la selecția națională pentru Eurovision. Astăzi este studentă în anul II la secția de compoziție a Universității Naționale de Muzică București și continuă o activitate artistică foarte bogată. Cea mai recentă piesa a sa, lansată la începutul acestui an, se intitulează „Haină pe inima ta”.
Cum a învățat Dora să cânte la pian, saxofon și flaut? Care au fost mentorii ei și ce proiecte pregătește acum?
Dora Gaitanovici: „Oamenii fără de care nu pot respira muzical, cei cărora le datorez și le-am încredințat vocea mea sunt „profa”mea de canto și profesorul meu de pian!”
Dragă Dora, ca în orice poveste, îți propun să pornim cu începutul… A fost o dată ca niciodată… Te-ai născut așadar la Buzău, în anul 2000. Cum a început povestea ta cu muzica? Care sunt primele tale amintiri legate de muzică?
Mie mi-a plăcut foarte mult la grădiniță! Am nimerit într-o grupă „competitivă”, cu două educatoare extrem de active și de ambițioase; de exemplu, noi pe la 5-6 ani deja aveam în program să ne citim povești unii altora!
Doamnele respective ne-au adus un profesor de muzică pentru un opțional săptămânal, pe nimeni altul decât domnul Constantin Ungureanu, unul dintre membrii ansamblului „Nemuritorii”, dar și prolific compozitor de muzică pentru copii. Deși inițial părinții mei nu au fost foarte bucuroși de alegerea opționalului (ei voiau să fac engleză!!!), ceea ce a urmat a fost… o minunată poveste!
L-am iubit pe domnul profesor din prima clipă, ca urmare am iubit și muzica lui. Aș avea atât de multe de povestit despre perioada aceea, încât ar ieși o carte întreagă! Totul a fost reciproc, domnul Ungureanu avea un cor de „pici” cu care marca succes după succes și m-a luat acolo! Restul reprezintă consecințele acestui pas…
Ai avut pe cineva în familie sau între apropiați care are legătură cu domeniul muzical? Altfel spus, a fost cineva care te-a inspirat la început de drum?
Părinții mei au profesii care nu sunt legate de muzică, dar sunt mari iubitori de artă! După ce au înțeles că am muzică în sânge, pur și simplu au intrat alături de mine în marea aventură, cu toate forțele, cu toată inspirația și energia! Au învățat și ei – odată cu mine și pentru mine – cum stau lucrurile în muzică!
Printre profesorii tăi sau printre artiștii cu care ai colaborat până acum, a fost cineva care ai simțit, în mod special, că ți-a fost mentor?
Mulți profesori și mulți colaboratori m-au inspirat! Practic, de la fiecare am luat câte ceva, nu neapărat din domeniul muzical. Îl pot numi pe domnul Constantin Ungureanu, apoi profesorul meu din gimnaziu, domnul Nicolae Tănase, domnul Sandu Costel, cu care am lucrat la Școala Populară de Artă, profesoara mea de română din liceu – doamna Camelia Mancu – care mi-a lărgit gândirea artistică extraordinar de mult!
Trebuie să îl menționez și pe Laurențiu Cazan, pe care îl cunosc de la 8 ani și cu care mă sfătuiesc de multe ori! Este un artist fenomenal și am mult de învățat de la el!
L-aș numi și pe domnul profesor Dan Spânu, de la Conservatorul din Iași, cu care am descifrat teoria muzicii când eram în clasele a 9-a, a 10-a și a 11-a! M-a tratat cu toată seriozitatea, deși el se ocupa de tineri mult mai… „copți” decât mine!
Cu profesoara mea de compoziție de la Universitatea Națională de Muzică București, Livia Teodorescu-Ciocănea, acum explorez domeniul muzicii culte contemporane și cu ajutorul ei reușesc să compun cum nu m-aș fi gândit niciodată că voi putea… Și mai sunt mulți, mulți alții…
Dar oamenii fără de care nu pot respira muzical, cei cărora le datorez și le-am încredințat vocea mea, respectiv formarea mea inițială ca muzician, sunt „profa”mea de canto, Ada Mihai, de la Școala Crina Mardare Music Experience și domnul Xenti Stănescu, profesorul meu de pian!
Dar dintre artiștii consacrați – români sau străini – este cineva pe care îl apreciezi în mod special și care îți este un model?
Îmi plac mulți artiști, îi urmăresc, mă inspir din creația lor, nici nu cred că se poate altfel! Aș enumera doar pe câțiva dintre ei, printre care Dan Byron, Tudor Chirilă, Irina Rimes și mulți, mulți alții.
Mă inspiră mult și mă ține în formă pianistul Havasi, maestru al spectacolului, Jessie J, toți titanii muzicii rock și pop ai lumii, de la Stevie Wonder, Aretha Franklin, Jenis Joplin, până la Freddie Mercury și Michael Jackson!
Dar modelul meu suprem de artist, pentru felul în care tratează fenomenul muzical, pentru trăirea profundă, pentru felul în care se raportează la spectatori, la tot ce înseamnă artă dusă până la cele mai înalte culmi, este Angela Gheorghiu. O urmăresc îndeaproape, este uluitoare și fascinantă!
La 4 ani ai început să studiezi pianul, ai învățat ulterior să cânți și la saxofon și am observat în piesa ta ”Doar eu”, lansată în 2020, că știi să cânți și la flaut… Doamne, câte instrumente! Este vreun instrument care simți că te exprimă mai bine pe tine? La ce îți este mai drag să cânți?
Cântatul la pian este prima necesitate! Pianul este parte din mine, nu pot face nimic fără el. La el compun, la el studiez pentru a învăța muzica, cu el îmi antrenez vocea… El singur poate substitui o orchestră și nu știu alt instrument asemenea lui.
Numai că pe mine mă pasionează instrumentele în general, de aceea am încercat și altele, axându-mă pe cele de suflat. Mă atrage nespus vioara, am vrut să învăț și acest instrument, dar în perioada în care începusem era deja foarte plin programul meu și am simțit că e prea mult!
2018 a fost pentru tine un an extrem de plin și de important. Ai spune că „stelele” s-au adunat toate atunci pe cerul tău! Ai fost finalistă la Vocea României – în echipa Irinei Rimes – și în același an ai participat la Cerbul de Aur și la selecția națională pentru Eurovision. Aveai doar 18 ani. Cum ai trăit acel an? Cât ți-a fost de greu să ții pasul cu toate și să mai urmezi și școala?
A fost un an foarte intens. Dar mi-a plăcut mult, pentru că era exact ritmul pe care mi-l doream, eu așa vreau să fie mereu! Poate ceva mai puțin alert, ca să pot dormi:) Experiența Vocea României m-a marcat profund, am cunoscut artiști, oameni minunați, echipa mea era formată din tineri cu suflet minunat.
Mi-am testat și mi-am întins cât am putut eu limitele! Și aici ar fi mult de povestit, pentru că a fost o poveste tare interesantă și complexă. Mi-a plăcut enorm!
Eurovision este un concurs care, de asemenea, îmi place. M-am înscris într-o joacă în acel an, nu era în plan, nici piesa nu era compusă special. Dar am mers bine cu ea, a fost primită… acceptabil, am rămas cu amintiri extraordinar de frumoase!
Cerbul este un adevărat brand al țării noastre, iar eu mi-am dorit enorm să particip. Cred însă că nu eram în cea mai bună variantă a mea în acea perioadă și nu am fost cum aș fi vrut. Dar atmosfera de acolo este extraordinară!
Ce reacție aveau colegii de liceu față de succesele tale? Te-ai simțit susținută, invidiată, toate la un loc?
După ce s-a încheiat Vocea, eu lipsind câteva săptămâni de la școală, am revenit în clasă, la ore și totul a reintrat în normal în exact prima zi. Colegii mei păreau destul de reci și de indiferenți…
Spre sfârșitul acelei zile, care mi s-a părut prea lungă, am fost chemată la cancelarie, iar elevul de serviciu, întâi m-a ținut de vorbă, apoi m-a trimis în amfiteatrul colegiului, unde mă aștepta profesoara care mă convocase. Am deschis ușa, dar… beznă!
După 2-3 secunde de întuneric și liniște, a urmat cea mai mare surpriză din viața mea! Colegii de clasă avuseseră timp să ajungă cât fusesem eu la cancelarie, colegi din toată școala erau acolo, amfiteatrul gemea de lume! Erau flori peste tot, proiecții filmate cu gândurile lor și frânturi de imagini din concurs și un tort superb. Am fost copleșită și am înțeles abia atunci totul… A fost minunat!
Care a fost cel mai important lucru pe care l-ai învățat de la „antrenorul” tău de la Vocea României – Irina Rimes?
Irina este un om foarte puternic, extraordinar de ambițioasă, are un sistem clar de valori și nu se abate de la el! Am învățat enorm de la ea, am descoperit că nu eu muncesc mult, pentru că ea muncește de trei, poate de zece ori mai mult!
Am înțeles că în viața de artist trebuie să te bazezi cel mai mult pe tine însuți. Am învățat că nu ești artist adevărat, dacă nu exprimi prin muzica sau arta ta exact ceea ce simți… Irina este complexă și despre ea aș avea multe de zis, cât să fie încă o carte!
Dora Gaitanovici: „Teatrul mă copleșește cu emoția lui și cu trăirile acelea duse la extrem”
Ai cântat deja cu mai multe nume importante din muzica românească (printre care Irina Rimes sau Bodo de la Proconsul, în proiectul Cerbul de aur – Generații – în septembrie 2020). Care a fost momentul artistic de până acum în care ai simțit cele mai mari emoții pe scenă?
Mereu am emoții, de fiecare dată cred că mă vor doborî, nu s-a întâmplat însă asta niciodată! Când cânt cu cineva, emoția este dublată și de teama de a nu strica momentul acelui om. Dar îmi plac enorm aceste momente și colaborări!
Ești studentă în anul II la Universitatea Națională de Muzică București, la secția de compoziție. Cum ai făcut alegerea secției, de ce nu canto sau vreun instrument?
A fost o decizie pe care am luat-o chiar la Cerbul de Aur. Am asistat la repetițiile orchestrei conduse de Ionel și Andrei Tudor, am savurat toate orchestrațiile lor minunate și impresionante. Atunci am înțeles că pentru a realiza așa ceva este nevoie de compoziție clasică.
Am făcut și fac canto cu o profesoară excepțională, dar pentru a compune la un nivel așa cum vreau eu, trebuie să fac această facultate. Și iată-mă: anul II. Pe zi ce trece îmi dau seama că este exact ce îmi trebuie!
Când ai devenit sigură de faptul că vrei să faci o carieră din muzică? Te-ai văzut vreodată și pe alt drum profesional?
Eu am crescut cu muzica în mine și nu cred că am avut un moment anume în care să îmi aleg cariera; era logic că voi face muzică! Dacă ar fi, presupunând așa, în joacă, să fac altceva, atunci mi-ar plăcea să fiu regizor de teatru. Teatrul mă copleșește cu emoția lui și cu trăirile acelea duse la extrem. Poate, cândva, voi împleti cele două pasiuni…
Cum a privit familia ta alegerea unui drum dăruit muzicii?
Eu cu părinții mei am fost mereu ca o echipă de muncitori, care lucrează foarte bine împreună. Acum am proiecte în care mă implic total, alături de mulți oameni de artă, dar mereu mă sfătuiesc și cu ei.
Cred că am observat în câteva filmări ale tale un mic bust de compozitor în studioul tău. Aș fi curioasă să ne povestești: ai vreun compozitor care îți este mai drag sau care te-a inspirat?
Îmi place enorm să compun, mi se pare că în această acțiune pui tot sufletul, toată priceperea, plus un strop de creativitate. Ascult foarte multă muzică, poate de aici vin inspirația, ideile… Îmi plac mulți compozitori, dar Beethoven, Ravel, Ceaikovski, Verdi….. apoi Stevie Wonder, Queen!
După părerea mea, muzica supremă este opera. Și imediat după, vine…Bohemian Rhapsody! Aș dedica un an studierii complete – și în cel mai mic detaliu – a acestei piese geniale.
La câți ani ai început să compui și cum s-a născut această dorință de a crea muzică?
Am compus prima mea piesă cu care chiar am fost luată în serios la 9 ani, se numea „Tom și Jerry” și am mers cu ea direct la selecția națională pentru Eurovision Junior. Au mai fost încercări de cântecele, dar în 2011 am reușit un lucru, care abia târziu mi s-a părut extraordinar. Pe atunci nu îl realizam!
Am intrat cu o piesă la secțiunea de creație a concursului Mamaia Copiilor, unde erau numai compozitori… adulți, oameni serioși, cu „ștate vechi” într-ale compusului! Cântecelul meu, „Balada greierașului”, inspirat de Topârceanu și puțin de… Shakira, cred că „stă în picioare” și acum.
Tocmai ai lansat – în februarie 2021 – o nouă piesă: „Haină pe inima ta”. Cum îți vine ideea unei noi piese? De unde se naște ea? Și cam cât timp îți ia să creezi complet un nou cântec (muzica și versurile)?
Nu știu de unde îmi vin ideile, cert este că sunt zile în care am chef să compun și atunci chiar îmi iese câte o melodie drăguță! Apoi urmează greul, faza complexă de orchestrare, la care îmi place să mai și colaborez cu câte cineva, pentru că este nevoie de multă energie și fantezie.
În paralel cu asta, poate cu puțin avans, lucrez la text. Uneori, după ce termin textul, efectiv nu realizez cum l-am scris, am impresia că nu voi mai fi niciodată în stare să scriu ceva la nivelul ăla…
Asculți și interpretezi o paletă foarte variată de muzică: de la clasică, până la jazz și la folclor. Ce îți este mai ușor să cânți? Dar mai drag?
Iubesc muzica, atât! Dacă îmi place piesa, o cânt cu drag, indiferent de ce gen este! Important este să vină din mine.
Folclorul vine cu un plus de farmec pe anumite piese, mă pasionează de când eram mică. Sigur că nu aș putea cânta muzică populară, dar un strop de element folcloric într-un cântec poate fi ca un condiment bun la o mâncare.
Dacă ar veni mâine în palma ta peștișorul de aur sau zâna ta cea bună, care sunt cele 3 dorințe ale Dorei în momentul acesta?
Am multe dorințe, dar mă descurc cu ele, muncesc și încerc să mi le îndeplinesc cumva. Peștișorului îi voi încredința una singură, cât toate trei!
Lucrez de mai bine de un an la un musical complex, foarte frumos, în care îmi pun mari, foarte mari speranțe! Va fi 100% concepție originală din punct de vedere muzical, iar subiectul este inspirat de un roman celebru.
Mă gândesc că publicul de la noi este avid după acest gen, majoritatea, dacă nu toate fiind musicaluri cunoscute, mai vechi sau ceva mai apropiate de zilele noastre, dar eu vin cu ceva nou și… românesc (mai puțin subiectul în sine!).
Peștișorului îi voi cere să mă ajute să îl văd jucat pe o scenă mare! Dar… îi va fi greu chiar și lui!
Pe aceeași temă
Citește mai multe
