Dragostea dintre Lucian Blaga și Cornelia Brediceanu: mâna destinului sau produsul hazardului

Lucian Blaga și Cornelia Brediceanu, una dintre iubirile cele mai frumoase și mai sincere din literatura românească. Poveștile de dragoste au captivat mintea și sufletul omului dintotdeauna. Încă din copilărie suntem fascinați de iubirea pe care o vedem în basme, urmând ca, mai târziu, să descoperim poveștile de dragoste, de data aceasta cât se poate de reale, ce au marcat istoria, cultura și literatura prin intensitatea lor. 

Probabil unele dintre cele mai interesante și atipice povești de iubire le putem remarca în rândul poeților. De la celebra idilă dintre Mihai Eminescu și Veronica Micle, la romanța plină de abnegație dintre George Bacovia și Agatha Grigorescu, la frumoasa poveste dintre Tudor Arghezi și soția sa, Paraschiva, ajungem și la iubirea plină de mister dintre Lucian Blaga și Cornelia Brediceanu, iubire care, în mod evident, a marcat viața și creația poetului.

Iubirea plină de mister dintre Lucian Blaga și Cornelia Brediceanu

Începuturile idilei au fost firești. Elevi la liceul „Andrei Șaguna” din Brașov, cei doi tineri se întâlnesc pentru prima oară la o petrecere cu dans, moment în care poetul recunoaște, fără să își dea seama, o particulă din intensitatea pe care „fetișcana cu ochii vii și vigilenți” o va ancora, mai târziu, în viața lui. În autobiografia „Hronicul și cântecul vârstelor”, scriitorul nota: „Cum era să ghicesc atunci că ochii mei întâlneau întâia oară fiinţa care şapte ani mai târziu avea să devină tovarăşa mea de viaţă? E de mirare cu cât de puţine antene ne-a înzestrat natura în raport cu viitorul!”. 

Ulterior, Blaga află, de la un coleg de clasă, faptul că domnișoara este Cornelia Brediceanu, fiica lui Coriolan Brediceanu, om politic cunoscut în Banat. Astfel, poziția socială ridicată a tatălui o face pe Cornelia să fie o fată în tovărășia căreia greu se putea ajunge, tinerii considerând-o inaccesibilă.

Citește și: Povestea de iubire dintre Mihai Eminescu şi Veronica Micle, mai tulburătoare decât poeziile poetului

Totodată, familia fetei punea mare accent pe educația și dezvoltarea acesteia, astfel încât, după ce a obținut bacalaureatul la liceul „Andrei Șaguna” și a reușit să își șlefuiască franceza la École Vinet, Cornelia a început să studieze medicina în Viena, acolo unde Blaga învăța filosofia și biologia. Cei doi s-au reîntâlnit după ani de zile în biblioteca universității, poetul fiind copleșit de transformarea tinerei care nu mai era o fetișcană, așa cum o lăsase acum mulți ani, la petrecerea liceului, ci devenise o adevărată femeie, plină de farmec și mister. Probabil acesta a fost momentul în care scriitorul a realizat că este îndrăgostit de „Ghiocelul negru”, așa cum o numea pe tânără. În Hronic, Blaga nota: „Silueta calmă, privirea uşor melancolică, liniile inteligente erau aceleaşi, dar mai mature acum. Domnişoara Cornelia nu mai era fetişcana subţirică, ce refuza cu dispreţ băieţos împlinirile. Făptura, de contururi înmuiate în nuanţe de catifea, făcuse concesii feminităţii. O priveam pierdut. Şi, în ciuda tonului neutru al tuturor antecedentelor, inima îmi bătea, inexplicabil.” Astfel, povestea celor doi începe să prindă contur, iar Cornelia ajunge și ea să se îndrăgostească de poet.                                           

Povestea celor doi însă, nu a fost lipsită de greutăți. Familia Corneliei nu era de acord cu iubirea tinerilor, Blaga nefiind bine văzut de către părinții fetei. Totodată, la finalul anului 1916, Lucian este nevoit să plece din Viena pentru a nu fi încorporat în Primul Război Mondial. În această perioadă, el și Cornelia corespondează constant, cu un număr uriaș de scrisori. Iubirea celor doi pare să fie hrănită de absență și de împotrivirile părinților, o iubire adevărată care ocrotește sufletele celor doi tineri și mistuie obstacolele care ar putea ucide pasiunea.

După multe și insistente stăruințe, tânara reușește să își convingă părinții și se căsătorește, în anul 1920 cu Lucian Blaga, întemeind o familie și având doi copii: pe Dorli și pe Ionuț Blaga.

Dragostea celor doi a continuat să fie la fel de puternică, reprezentând stâlpul de rezistență din viața poetului ce a continuat să îi închine Corneliei o mulțime de versuri. 

Astfel, principalele elemente din viața lui Blaga, constant prezente, au fost iubirea și misterul. Este de remarcat faptul că, în ciuda greutăților și piedicilor întâmpinate pe parcursul anilor, dragostea dintre Cornelia și Lucian a reușit să dăinuie. Cine știe dacă întâmplarea sau neistovita mână a destinului a făcut ca cei doi să își împletească viețile în cel mai natural și pasional mod cu putință?

Iubirea pentru Cornelia l-a inspirat pe poet să scrie numeroase versuri pline de pasiune. „Izvorul nopții” este una dintre cele mai frumoase creații în care Blaga ilustrează nuanța trăirilor sale.

Izvorul nopţii  (de Lucian Blaga) – 1919

Frumoaso,
ţi-s ochii-aşa de negri încât seara
când stau culcat cu capu-n poala ta
îmi pare
că ochii tăi, adânci, sunt izvorul
din care tainic curge noaptea peste văi
şi peste munţi şi peste seşuri
acoperind pământul
c-o mare de-ntuneric.
Aşa-s de negri ochii tăi,
lumina mea.

Citeşte şi: Cele mai frumoase povești de dragoste ecranizate, inspirate din viața reală – LIFE.ro