După 20 de ani în lumea bancară a intrat în universul ONG. De ce și-a schimbat radical viața Claudia Polivanov? Și care este povestea Dăruiește Aripi

Claudia Polivanov a lucrat mai bine de 18 de ani în ING Bank, iar în 2021, după pandemia de COVID-19, a decis să facă loc voluntariatului în viața ei. Din lumea bancară, în care organiza evenimente speciale, a intrat în universul ONG, fascinată de acțiunile extraordinare Dăruiește Aripi. Acum, Claudia Polivanov se dedică full-time pentru copiii vulnerabili și se întoarce cu bucurie la poveștile din ING, într-un interviu în care vorbește despre voluntariat.

Povestește-ne despre momentul în care ai decis să părăsești ING, după 18 ani, și te-ai alăturat ONG-ului Dăruiește Aripi?

A fost mai mult decât un moment, a fost un proces. A fost o schimbare pe care mi-am dorit-o și mi-am planificat-o. Într-adevăr, a fost o zi, o secundă, în care am luat efectiv decizia, dar ea a venit firesc, după ce am fost pregătită. Și astfel decizia a fost doar un foarte mic pas.

Eram deja voluntar în asociația Dăruiește Aripi de peste 2 ani. Și, pe lângă activitățile de voluntar, participam și la diverse conferințe. În conferința regională a St. Jude Global Alliance (o organizație din Statele Unite care și-a propus să contribuie la îmbunătățirea calității vieții și a șanselor de supraviețuire pentru copiii cu cancer și alte boli grave din toată lumea) am aflat despre oportunitatea unui program global de scholarship de 1 an, pe teme de Fundraising. Am fost fascinată de acești oameni, curricula mi s-a părut senzațională și mi-am dorit foarte tare să aplic si eu. Ceea ce am și făcut. Cu dosar în toată regula și mai multe interviuri. Pe parcursul procesului de aplicare, aveam și intâlniri pe zoom cu echipa de organizare din SUA. Într-unul din aceste meetinguri virtuale, într-o vineri după-amiază, mai precis imediat ce am închis, am luat decizia. Pentru a beneficia de cursuri, ar fi trebuit să fiu angajată în asociație, nu doar simplu voluntar. Ar fi trebuit să aplic intens ce urma să învăț, prin proicte personale complexe, iar varianta mixtă în care eram simultan angajată full în bancă și voluntar în asociație nu îmi permitea. Și am ales, cu sufletul: venise vremea să mă implic cu toate resursele mele în viața asociației. Și știu sigur că, mai târizu, aș fi regretat dacă nu luam această decizie. Pentru mulți a părut o schimbare majoră și surprinzătoare, dar pentru mine nu a fost deloc așa.

Ce lecții valoroase ai învățat în cadrul ING și cum te-au ajutat în organizația căreia te-ai alăturat, Daruiește Aripi?

ING a fost locul și mediul care îmi va fi mereu foarte drag și care a lăsat o amprentă puternică asupra mea. Aici mi s-au impregnat adânc în mine valori și comportamente pe care le-am luat mai departe și care mă vor ghida mult timp de acum încolo. Aici am invățat să tintești sus, să inovezi, să aduci valoare, să gândești în perspectivă și pe termen lung și mai ales să faci un viitor mai bun și mai prietenos pentru cei pe care îi servești. Apoi, lucrul în echipă, transparența și eficiența sunt de asemenea lucruri fără de care nu îmi imaginez viața, oriunde aș lucra. Am găsit toate acestea și în asociația Dăruiește Aripi, chiar dacă dimensiunea organizațională și activitatea sunt diferite. Dacă ar fi să sintetizez toate acestea, le-aș numi simplu “Do your thing”, cuvinte puternice pe care le-am auzit și trăit în ING.

Cât privește competențele tehnice, am avut plăcuta surpriză să constat că peste 80% din ce făceam în ING fac și în asociație, lucru care mă ajută tare și îmi dă încredere în mine. Aplic și acum expertiza acumulată în bancă ce ține de experiența clientului, bugete, obiective, contractare și relația cu partenerii, partea operațională a proceselor din spatele proiectelor, prezentări, baze de date, protecția datelor și multe altele.

Sunt foarte recunoscătoare pentru tot ce am făcut și trăit în ING, dar și pentru decizia pe care am luat-o legată de schimbare și recomand oricui să facă schimbări. Să schimbi un rol nu inseamnă să pătrunzi pe un teritoriu cu totul necunoscut, pentru că ești deja pregătit din vechiul rol și ai în bagaj multe ustensile. Pui în aplicare lecțiile învățate din trecut și simți și emoția bună, frumoasă, a noului. Crești și profesional, dar și personal, cunoscând alți oameni, expunându-te la alte medii si provocări.

De ce și-a schimbat radical viața Claudia Polivanov? Și care este povestea Dăruiește Aripi

Cum a apărut ideea de voluntariat în programul tău și ce te-a determinat să faci acest pas definitiv către sectorul non-profit?

La mine a început în pandemie, odată cu lucratul de acasă. Și eu, ca mulți alți oameni în criză, m-am orientat mai mult către mine însămi și am avut momente destul de intense de reflecție. Atunci am simțit că vreau să îmi dezvolt zona de contribuție socială, fiind o nevoie de-a mea neacoperită. Și m-am lăsat să simt fiorul aceta, al schimbării. Dar nu am știut de la început încotro să mă îndrept și dacă mă întreba cineva atunci unde te vezi peste câțiva ani, cu siguranță nu aș fi răspuns că aici, unde mă aflu azi.

Inițiativa „Adoptă un proiect”, din 2023

Tot atunci am început să mă preocup, să aflu ce fac alți oameni, să mă cunosc mai bine pe mine. Unul din lucrurile pe care le-am făcut a fost să fac parte dintr-o comunitate de oameni interesați de dezvoltare personală și am urmat tot felul de cursuri, workshopuri, bootcampuri. În unul din aceste bootcampuri, foarte intens, dealtfel, despre descoperirea sinelului, am aflat despre mine că direcția în care vreau să mă duc este pentru a ajuta copiii bolnavi.

De aici totul a fost mai simplu, căci sunt disponibile multe și variate opțiuni de voluntariat și asociații care ajută copiii bolnavi. Mi s-a părut ideal să testez practic și am devenit voluntar la asociația Dăruiește Aripi. Am căutat o asociație unde să găsesc oameni și activități în acord cu valorile mele. Cu disciplină și plăcere mi-am dedicat ziua de luni (câteva ore) voluntariatului. A fost de mare ajutor faptul că sistemul de lucru flexibil din ING mi-a permis aceasta, putând recupera orele în funcție de programul meu. Ca voluntar, erau și zile intense, cu acțiuni. Dar erau și zile în care nu făceam nimic altceva decât să mă conectez cu oamenii și să acumulez informație. Mi-am testat și toleranța în fața bolii copiilor. Am cunoscut lumea ONG-urilor, proiectele asociației, cum e să lucrezi cu copiii bolnavi, dar și cu medicii si instituțiile din sănătate.

Iar pasul definitiv către sectorul non-profit a venit natural. În ING am stat 18 ani, o viață….Tare frumoasă, de altfel. Asa că mi-a fost greu să îmi iau zborul în altă parte, dar inima m-a tras mai tare. Am schmbat jobul și angajatorul, dar eu nu sunt cu totul alt om. Sunt o extindere a ceea ce am fost și îmi continui drumul de creștere profesională și personală.

Inițiativa „Adoptă un proiect”, din 2024

Care a fost cea mai mare provocare cu care te-ai confruntat în coordonarea echipelor de voluntari și fundraiseri la ING?

Cred că gestionarea timpului, individual și ca echipă. Fiecare din noi avea propriile proiecte la job și propria viață personală. Calendare aglomerate și tot felul de priorități. Iar campaniile de strângere de fonduri vin cu implicare adițională și nu e ușor cu acest management al timpului, în lumea învolburataă în care trăim. Mai ales când îți setezi obiective ambițioase.

Uitându-mă acum în urmă, mi-aș fi dorit să reușim să avem mai multe momente de conectare între noi, să ne planificăm acțiunile mai bine, să avem mai mult timp să ne inspirăm și susținem reciproc și în special să sărbătorim mai mult rezultatele așa de frumoase. Să povestim, să râdem, să ne bucurăm de pașii intermediari. Astfel încât să ne simțim, fiecare în parte, cu adevărat valorizați și sa trăim o experiență plăcută și cu sens.

Campania – Cadouri de Crăciun (Spitalul de Pediatrie „Grigore Alexandrescu”, București. 2022)

Mi-am luat lecții valoroase din anii în care am lucrat în ING, în paralel cu voluntariatul, care mă ajută în noul rol. Pe lângă alte obiective, ce țin de relația cu sponsorii companiilor și organizarea diverselor evenimente, îmi doresc să aduc voluntari în asociație, pe zona de fundraising (asa cum am fost eu): să creez o comunitate de voluntari, motivați și uniți în aceeași misiune, creativi și activi. În ONG-uri, aportul voluntarilor poate fi cu adevărat de impact și mă bucur să văd în jurul meu din ce în ce mai mulți oameni, de la vârste foarte fragede, care își oferă timpul și talentul în această direcție.

Citește și: „Poți învăța ceva nou de la orice persoană pe care o întâlnești: de la copii înveți o mulțime de lecții” – Alexandra Ilie, ING 

Când și cum ai simțit că activitatea ta în Daruiește Aripi face o diferență reală? Ne povestești, te rugăm?

Cred cu tărie că, de unii singuri, nu putem aduce o schimbare în lume și că lucrurile de impact se produc în echipă și pentru un scop comun. E adevărat, fiecare din echipă cu rolul său. Așa că am simțit că prin acțiunile mele aduc o diferență reală încă din primele zile de voluntariat în asociație, căci am simțit de la început că fac parte din echipă și m-am regăsit în misiunea ei. Și tot de la început m-am simțit legată sufletește de copiii bolnavi de cancer, cu empatie și respect aparte pentru puterea lor de a lupta cu boala. Tot atunci am trăit bucuria conexiunii cu donatorii și sponsorii. Oamenii donează dacă ajunge la ei un mesaj cu emoție, iar mie îmi place să transmit emoție și să văd bucuria din ochii oamenilor că au făcut o faptă bună.

M-au însuflețit și rezultatele frumoase obținute cu ocazia diferitelor evenimente și campanii de strângere de donații, care mi-au validat plăcerea de a mă implica și mi-au dovedit că pot face performanță.

Ce diferă între mediul corporativ și cel al unui ONG? Ce te surprinde/fascinează cel mai mult în noul tău rol?

În primul rând, nivelul organizației fiind mai mic în cazul majorității asociațiilor sau fundațiilor, simt că există o mai mare flexibilitate în luarea deciziilor. Apoi, echipele fiind mult mai mici, deși fiecare este responsabil de altceva, rolurile se și intersectează în multe aspecte, informația circulă mai rapid și expertiza colegului se dobândește mai ușor.

Ce mi se pare însă fascinant este modul în care diversele asociații își unesc forțele pentru a produce schimbări în comunități. E un sentiment special pe care îl simt, acela al unei lipse de rivalități sau competiții dure între asociații, în misiunea lor de a face bine. Există foarte multe nevoi neacoperite în comunități și este uimitor cum fiecare asociație, deși poate părea la prima vedere că adresează aceleași nevoi, are totuși ceva special, face ceva unic în felul ei. Asociațiile se ajută între ele, schimbă informații, învață unele de la altele. Este un fel de solidaritate specială, în care cei mai buni te inspiră, te motivează și în care trăiești bucuria celuilalt de a dărui. Există oportunități de învățare, conferințe, afilieri și parteneriate, petreceri.

În ceea ce mă privește, ce mă fascinează cel mai tare este cum mă simt – ca într-o familie. Iar din punct de vedere al noului meu rol, mă surprinde plăcut plăcerea pe care o am de a vorbi despre o misiune în care cred. Apoi mă încântă faptul că am acces la informații din domeniul medical și oportunitatea de a cunoaște experți în domeniul sănătății, că fac loc în viața mea unui domeniu cu totul diferit de cel cu care mă obișnuisem. Și, nu în ultimul rând, că am atâtea de învățat și de aplicat, am atâtea lucruri frumoase de făcut și atât de mult bine pot aduce alături de echipa din asociație!

Ce îți propui să realizezi pe termen lung în cadrul Daruiește Aripi. Sau, altfel spus, care e schimbarea pe care vrei să o aduci în lume? Și cum împaci asta cu viața personală?

Acțiunile mele fac parte dintr-o misiune mai mare, misiunea asociației: să contribuim la creșterea ratei de supraviețuire și a calității vieții copiilor cu cancer din România. Prin urmare, îmi propun să contribui și eu la această misiune, dar nu singură. Îmi imaginez că, pe termen lung, nu vor mai exista diferențe în rata de supraviețuire între copiii din mediul rural și cel urban sau între diferitele zone din țară, cum se întâmplă acum. Și că toți copiii bolnavi de cancer vor avea acces gratuit la îngrijire de calitate și șanse egale la viață. Îmi doresc să colectăm datele necesare pentru a face periodic studii de supraviețuire a copiilor cu cancer în România, un pas esențial în alinierea țării noastre la standardele internaționale. Și îmi mai doresc să existe un parteneriat frumos între asociație, spitale, experții din sănătate, diversele instituții ale statului și partenerii privați.

Din rolul meu, îmi propun să fac cunoscute programele asociației, să asigur susținere financiară și să construiesc o comunitate de oameni centrată în jurul acestei misiuni.

Toate acestea îmi aduc împlinire, iar când ești împlinit, duci cu tine această simțire pretutindeni, inclusiv în viața personală, către familie și prieteni, pentru care ești un model și o inspirație. Ai o energie bună care te ajută să privești provocările cu optimism și să găsești motivație profundă să lupți pentru visurile tale. Îți gestionezi timpul mai bine și ești eficient, căci atunci când pui suflet în ceea ce faci, rezultatele sunt pe măsură și se obțin mai ușor. Programul meu zilnic este încărcat, dar flexibil, și încap într-o zi activități variate, inclusiv cu familia și prietenii. Și sunt bucuroasă că, din rolul meu actual, îmi lărgesc aria de cunoștințe și prieteni.

Citește și: Alina Pătrăhău, Asociația „Dăruiește aripi”: „Visez ca toți copiii din țara asta să primească tratament neîntrerupt, monitorizat de doctorul lor curant, pentru care să nu fie nevoie să colinde din oraș în oraș”

Dacă ai răspunde cuiva care se gândește să treacă de la o carieră corporate la una în sectorul ONG, ce i-ai spune?

Cu siguranță l-aș încuraja, mai ales dacă se simte atras de o anumită cauză. E foarte important să te identifici cu misiunea asociației. De multe ori, drumul unui ONG e anevoios, dar dacă știi că lupți pentru o cauză în care crezi, treci peste obstacole și rămâi pe drum. Într-un ONG trăiești generozitatea și entuziasmul la un nivel intens, iar jobul îți dă mult sens în viață.

L-aș sfătui să înceapă ca voluntar, ocazie cu care să își valideze dorința și potențialul, dar și să cunoască echipa, oamenii din asociație, valorile lor, felul lor de a acționa. Există multe forme de voluntariat în care te poți implica, în funcție de talentul tău sau de ceea ce îți face plăcere. Poți face fundraising, poți ajuta în evenimente, la telefon, la partea administrativă, îți poți aduce aportul dacă ești un specialist în legislație, psiholog, inginer IT etc. Sunt doar câteva exemple.

Cred că este mai ușor să treci din mediul corporate în cel de ONG decât invers. Oricum, în mediul corporate, mai ales dacă ai petrecut mai mulți ani, te dezvolți cum nici nu îți imaginezi. Este o adevărată școală a vieții.

Iar schimbările sunt indicate în viață și am rămas cu câteva convingeri, confirmate prin propria experiență, în urma acestei schimbări de carieră:

Orice rol nou e o oportunitate de a crește și poate fi chiar transformator;

Emoția necunoscutului e una bună;

Progresul începe cu ieșirea din zona de confort, ne redescoperim cu fiecare pas și creăm noi oportunități;

Curiozitatea ne menține în procesul schimbării și ne ajută să ne învingem teama;

Niciodată să nu ne fie frică să ne urmăm instinctul;

Ne ajută mult atitudinea pozitivă și încrederea în sine.

Închei prin a vă spune că viața în ONG este foarte frumoasă și merită testată.

Să faci banking-ul accesibil pentru toată lumea, oriunde și oricând? Fără cozi și timp pierdut? Pare ceva ce ar face un coleg și care lucrează în tech, la ING. Hai și tu în echipă, uite ce job-uri disponibile avem: https://www.ing.jobs/Romania