Edith Piaf, “mica privighetoare” care și-a transformat dramele vieții în balade de succes internațional

Edith Piaf este considerată în Franța un adevărat simbol național. “Mica privighetoare” a cucerit lumea în anii ’30 cu vocea sa inconfundabilă și cu celebrele balade franțuzești “La vie en rose”, “Milord” sau “Non, je ne regrette rien”.

Creatoarea a ceea ce francezii numesc “chanson realiste”, Édith Giovanna Gassion, pe numele ei real, a avut o viață zbuciumată. Povestea vieții ei este în continuare înconjurată de mister, iar multe întâmplări prin care se spune că a trecut sunt mai degrabă mituri decât realitate.

De exemplu, legenda spune că s-ar fi născut pe stradă, lucru care, de fapt, nu este adevărat. Și faptul că ar fi orbit în copilărie și și-ar fi revenit miraculos intră, se pare, tot la categoria mituri. Însă asta nu înseamnă că a avut o viață ușoară. Tragediile prin care a tracut se reflectă în stilul ei sobru și în cântecele pline de tristețe și durere.

Edith Piaf și-a petrecut copilăria cântând pe străzi

Născută în Belleville, la periferiile Parisului, pe 19 decembrie 1915, Edith Piaf a avut o copilărie grea. Mama ei, o cântăreață de cafenea, a abandonat-o, micuța Edith ajungând mai întâi în grija bunicii materne, unde se spune că a suferit grav de foame. Ulterior, a fost luată de bunica paternă, care avea un bordel în Normandia. Aceasta este perioada în care se spune că și-ar fi pierdut complet vederea, pentru ca apoi să și-o recapete miraculos. La numai 7 ani, Edith s-a alăturat circului unde lucra tatăl său, care era acrobat și cântăreț.  Împreună cu el și caravana circului a plecat într-un turneu în Belgia, ajungând ulterior să cânte pe străzi în întreaga Franță.

A născut singurul său copil la numai 17 ani, dar la doi ani a încetat din viață

Nici adolescența lui Edith Piaf nu a fost mai ușoară, cu un anturajul prost și iubiți nenumărați. La numai 17 ani a născut singurul ei copil, o fetiță, care a murit la numai doi ani de meningită.

La puțin timp după ce a împlinit 20 de ani, Edith a fost descoperită de Louis Leplée, cel care a transformat-o în cântăreață de cabaret, a îmbrăcat-o în haine simple negre și a îndreptat-o către un repertoriu de balade emoționante despre iubire, suferință și inimi frânte. El a fost cel care a denumit-o și “mica privighetoare”, pentru că Piaf avea numai 142 cm și 40 kg.

Ușor, ușor, a început să devină cunoscută, ajungând în curând la statutul de star internațional.

O viață de suferință, care pe care și-a alinat-o cu droguri, alcool și morfină

Însă viața ei nu a devenit nicicum mai ușoară. În 1949, moartea într-un accident de avion a marii ei iubiri, campionul de box Marcel Cerdan, a făcut-o să cedeze psihic. Edith a apelat la droguri și alcool pentru a-și alina suferința. Totuși, nu s-a oprit din cântat, iar câteva luni mai târziu a început colaborarea cu doi tineri textieri, Charles Dumont și Michel Vaucaire, alături de care a realizat ulterior cel mai de succes hit al său, “Non, Je Ne Regrette Rien”.

Activă în timpul celui De-Al Doilea Război Mondial

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Edith Piaf le-a cântat prizonierilor francezi din Germania și s-a fotografiat împreună cu ei. A cântat și pentru soldații germani, fiind criticată atunci pentru aceste spectacole, însă ulterior s-a spus despre ea ca lucra, de fapt, pentru rezistența franceză și chiar a ajutat evrei să scape de persecuția naziștilor.

După Război, faima ei a crescut rapid și a început turnee în Europa, America de Sud și Statele Unite. Deși inițial americanii nu au fost prea atrași de stilul ei sobru, popularitatea ei a crescut suficient și în State încât să fie invitata unor emisiuni tv de succes.

După 1951, a fost implicată în trei accidente grave de mașină, care au făcut-o să devină dependentă de morfină și alcool. Cântăreața și-a rupt un braț și două coaste într-un accident de mașină, alături de Charles Aznavour.

Nefericită în dragoste

Viața amoroasă a lui Edith Piaf a fost una tumultoasă, fiind asociată cu o mulțime de bărbați celebri și influenți. A fost căsătorită de două ori: cu cântărețul Jacques Pills, din 1952 până 1957, și cu Théo Sarapo, un hairstylist și artist cu 20 de ani mai tânăr ca ea, despre care se spune că era homosexual. Căsătoria lor a durat din 1962 până la moartea artistei, anul următor.

Edith Piaf a cântat până în ultimii ei ai de viață, având spectacole în Paris între 1955 și 1962.

Plânsă de întreaga Franță

În aprilie 1963, Piaf a înregistrat ultimul ei cântec. După o viață plină de vicii, artista a murit la numai 47 de ani, după o insuficiență hepatică, la vila ei de pe Riviera Franceză. Arhiepiscopii din Paris nu au fost de acord să îi facă o înmormântare națională, din cauza stilului ei de viață, însă mii de oameni au condus-o la Paris pe ultimul drum.