Viața lui Emil Constantinescu: „președintele care a condus România în linia întâi a politicii mondiale”

Viața lui Emil Constantinescu este marcată de o carieră complexă, de la profesor universitar la Președintele României, oferind perspective și contribuții valoroase în istoria recentă a țării. Născut pe 19 noiembrie 1939, în comuna Tighina, Constantinescu a studiat la Facultatea de Drept din București, după care și-a urmat pasiunea pentru geologie și geografie, devenind profesor universitar și specialist în minerale la Universitatea din București.

Un aspect mai puțin cunoscut al vieții lui Emil Constantinescu este activitatea sa academică vastă, care l-a purtat în expediții geologice pe patru continente, inclusiv în Africa și Asia, unde a contribuit la diverse proiecte de cercetare. În cariera universitară, a publicat numeroase articole științifice și a adus contribuții semnificative la înțelegerea structurii geologice a României.

Deși a avut o carieră remarcabilă în mediul academic, viața politică a lui Emil Constantinescu a luat o turnură importantă în anii ’90, când a devenit unul dintre liderii opoziției democratice împotriva regimului post-comunist. A fost ales președinte în 1996, devenind primul lider necomunist care a condus România după Revoluția din 1989. Mandatul său a fost definit de eforturile de integrare a României în structurile europene și euro-atlantice și de reformele democratice, chiar dacă a fost marcat de provocări economice și sociale.

În prezent, Emil Constantinescu rămâne activ în viața publică, ocupându-se de fundația sa, Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului, prin care promovează dialogul intercultural și studii asupra civilizației levantine. Viața lui Emil Constantinescu este un exemplu de dedicație în domeniul academic și politic, inspirând generații prin angajamentul său pentru democrație și educație.

Articol modificat pe 25 octombrie 2024

Fost preşedinte al României în perioada 1996-2000, omul de știință Emil Constantinescu spune că revenirea la monarhie în România se putea face doar prin referendum sau prin schimbarea Constituţiei.

În ultimele două decenii, președintele Emil Constantinescu și-a dezvoltat o carieră prestigioasă în domeniul academic și cultural, după ce a rămas în istorie drept cel mai apreciat lider de stat din ultimii 30 de ani.

În timpul mandatului său, România a înregistrat progrese importante pentru aderarea la NATO și Uniunea Europeană.

Acum este președintele Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului din 2017, profesor emerit al Universității din București, președinte fondator al Forumului Academic Român și președinte al Fundației Române pentru Democrație de trei decenii.

La Gala Premiilor Capital, care sărbătorește trei decenii de la prima apariție a ziarului Capital pe piață, președintele Emil Constantinescu a primit premiul pentru „Președintele care a condus România în linia întâi a politicii mondiale”.

Viața lui Emil Constantinescu: traseul unui lider venit de peste Prut

Emil Constantinescu s-a născut la 19 noiembrie 1939 la Tighina, astăzi, Republica Moldova, și este primul dintre cei trei copii ai unui inginer agronom care fusese detaşat din vechiul Regat pentru a participa la dezvoltarea Basarabiei. Tatăl, Ion Constantinescu, provenea dintr-o familie din Oltenia şi avea 8 fraţi. Bunicii mamei, Maria, au fost mocani transilvăneni. După război, în condiţiile în care Basarabia a fost anexată la Uniunea Sovietică, familia Constantinescu se mută în actualul judeţ Argeş. În satul Brădet, la poalele vârfului Moldoveanu, acolo unde îşi trăieşte copilăria.

Ascensiunea profesională și familială concomitent

După absolvirea liceului la Piteşti în 1956 s-a înscris la Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti. Obţine Diploma în Ştiinţe Juridice în 1960 şi îşi începe activitatea ca judecător stagiar la Tribunalul regional Piteşti.

Între 1992 – 1996 a fost rectorul Universităţii Bucureşti, iar din anul 1996 cadru didactic la Facultatea de Geologie a Universităţii Bucureşti.

În 1963 se căsătoreşte cu Nadia Ileana, juristă, care i-a fost colegă la Facultatea de Drept din Bucureşti. Au doi copii, Dragoş şi Norina.
Fosta Prima Doamnă s-a pensionat de la Ministerul Justiţiei, unde a lucrat inclusiv când soţul era preşedinte, în subordinea unei şefe mult mai tinere.
Fiica lui Emil Constantinescu s-a născut la Bucureşti, oras in care a şi crescut, însa majoritatea vacanţelor si le-a petrecut la bunica ei din partea mamei, Hermine, care a locuit in Sibiu. După alegerile din toamna anului 1996, mama Nadiei Constantinescu s-a mutat si ea la Bucureşti pentru a fi mai aproape de fiicei ei.

Îndrăgostită din copilărie de Sibiu, Norina a rămas în parte sibiancă, păstrând până în prezent multe legături cu oraşul și cu numeroşi prieteni din copilărie.

Ea a absolvit cursurile Facultăţii de Relaţii Economice Internaţionale a Academiei de Studii Economice din Bucureşti şi a obţinut apoi licenţa în administrarea afacerilor la United Business Institute în vara nului 1996.

Viața lui Emil Constantinescu: primul preşedinte democrat al României

După Revoluția Română din 1989, Constantinescu a devenit membru fondator și vicepreședinte al Alianței Civice. A fost președintele Forului antitotalitar românesc, prima structură asociativă a opoziției din România, care a fost transformată într-o alianță politică și electorală: Convenția Democrată Română (CDR).

În anul 1992, Constaninescu a fost ales președinte (rector) al Universității din București și a devenit candidatul CDR la președinția României. 

Ajunge învins în alegerile prezidenţiale din 1992 de către Ion Iliescu, Constantinescu, însă își ia revanşa 4 ani mai târziu, devenind primul preşedinte democrat al României provenit din opoziţie.

Citește și: Ion Iliescu: De la inginer electrician la președintele României – Controverse și succese

În 1996, CDR a câştigat alegerile locale şi parlamentare iar Emil Constantinescu a fost ales prin vot direct cu 7 milioane de voturi Preşedintele României, pentru un mandat de patru ani.

În perioada mandatului său prezidenţial între 1996 și 2000, România s-a angajat într-un larg proces de reformă în economie, justiţie şi administraţie.

Guvernul de coaliţie format de CDR împreună cu Uniunea Democrată a Maghiarilor din România şi Uniunea Social Democrată a accelerat privatizarea şi restructurarea industriei de stat.

Viața lui Emil Constantinescu: Vizita Papei Ioan Paul al II în ţara noastră, în 1999

Despre vizita acestuia,  Emil Constinescu spunea că a deschis calea refacerii unităţii creştine.

În 2000, Ticu Alexe, un videograf care colabora cu fostul președinte a fost cel care a filmat celebra înregistrare prin care Emil Constantinescu a renunțat la o nouă candidatură.

Când l-a auzit vorbind, spune că nu a știut ce să creadă și a oprit camera video. Ulterior, la cererea președintelui a reluat înregistrarea, iar caseta a ajuns la TVR. El a precizat că, în discurs, Emil Constantinescu nu a spus niciodată că ar fi fost învins de Securitate.

Un moment mai puţin plăcut a fost cel din decembrie 2000, când, în timp ce ieşea de la Secţia de votare amenajată în Liceul “Jean Monet” din Capitală, Emil Constantinescu a fost stropit pe faţă cu cerneală albastră de un timişorean, Faur Isaia.

După terminarea mandatului prezidenţial, Emil Constantinescu şi-a reluat activitatea universitară şi demersurile pentru consolidarea rolului organizaţiilor nonguvernamentale ca preşedinte al Asociaţiei pentru Educaţie Cetăţenească, al Fundaţiei Române pentru Democraţie şi preşedinte-fondator al Institutului pentru Cooperare Regională şi Prevenirea Conflictelor.

Activitatea profesională

Autor a 12 cărţi şi a peste 60 de studii în domeniul geologiei, publicate în reviste ştiinţifice de prestigiu din ţară şi din străinătate. Membru de onoare şi membru ales al Societăţilor geologice şi mineralogice din Marea Britanie, Germania, SUA, Grecia, Japonia; al Societăţii de Geografie din Franţa şi al Societăţii National Geographic din SUA. A ţinut conferinţe la Universităţile Tübingen, Oxford, Standfort, Harvard, Berkeley, Columbia – New York, Georgetown – Washington, Indiana – Bloomington, Rio de Janeiro, Sydney, Praga, Turku, Cairo, Lublin.

Sursa foto: Pinterest.com

Articol publicat pe 28 decembrie 2022