Emilia Popescu: „Când iubesc sunt pătimaşă şi puţin iraţională”

Pe cât este de talentată, pe atât e de discretă. Iubeşte viaţa, veselia şi este conştientă că fiecare zi este un dar de la Dumnezeu.

Despre rolul pe care nu l-a jucat încă, despre profesoara Olga Tudorache, despre prietenii şi invidii în lumea actorilor, despre iubire şi recunoştinţă, despre toate, astăzi, cu Emilia Popescu.

Aveţi un rol în serialul Ai noştri, la PRO TV, un rol care mie, sincer, îmi place. De ce aţi acceptat această provocare?

Am acceptat propunerea în primul rând datorită conjuncturii, a echipei extraordinare. Am partenerei minunaţi precum: Teo Corban, Ticu Puşcaşu, Gabriela Popescu, Vlad Logigan, Cristina Mihăilescu, Adelaida Perjoiu, Letiţia Vlădescu şi toţi ceilalţi. Toţi sunt speciali şi e o bucurie pentru mine să lucrez alături de ei. Întâlnirea cu Teo Corban şi Ticu Puşcaşu care sunt doi actori mari ai Teatrului Naţional din Iaşi, pe care îi cunosc şi întâmplător îmi sunt şi prieteni, a fost o surpriză extraordinară. Mi-a plăcut mult şi scenariul. A fost practic o bucurie, nu o provocare, a fost un dar pe care l-am primit de Crăciun din partea lui Dragoş Buliga.

Aveţi un rol pe care încă nu l-aţi jucat?

Bineînţeles, cel care urmează. J Am trecut pe lângă două roluri pe care nu mai pot să le fac, dar îmi doresc o comedie romantică pentru oameni de vârsta mea care încă iubesc, sunt dezamăgiţi sau visează. Iar în teatru, îmi doresc tare mult să fac „Livada cu vişini” de Cehov.  

Care este actorul/actriţa dvs. preferat/ă?

O, Doamne, sunt foarte mulţi. Doamna Olga Tudorache este reperul meu în teatru, e ţinta mea. Meryl Streep îmi place pentru versatilitate, pentru abilităţile ei cameleonice, dar sigur că i se şi scriu lucruri pe măsură. Un actor dacă nu are baza, adică textul, piesa, scenariul, nu poate face nimic şi de obicei, în străinătate, marii actori au avut această bază extrem de solidă. Şi regizorii au condus, e adevărat, dar în primul rând a contat scenariul.

Aţi lucrat cu Olga Tudorache?

Din păcate, nu am lucrat cu ea, dar mi-a fost profesoară şi este pentru mine modelul meu de actor.

Ce aţi învăţat de la ea?

Am învăţat că actoria înseamnă gând şi că atâta vreme cât eşti autentic, nu minţi, trebuie să te bucuri de absolut tot ce faci. Doamna Olga Tudorache rămâne în istoria culturii române prin faptul că a fost o mare tragediană, a jucat mult dramă şi tragedie, ea dorindu-şi enorm să facă numai comedie. Ţin minte că îmi spunea când eram tânără şi făceam show-urile la televiziune cu Ştefan: ”Este atât de frumos ce faceţi, e atât de bine”, pentru că noi făceam lucrurile la un nivel profesionist. Îmi repeta mereu: ”Bucură-te de ce faci!”. Noi aveam în perioada respectivă mici dificultăţi, ne loveam de nişte prejudecăţi în teatru din cauza show-urilor pe care le făceam la televiziune, iar eu am suferit mult din pricina asta. Doamna Olga întotdeauna mă încuraja: ”E foarte bine, Emilia! Fă de toate, fă la fel de bine tot!”, imi spunea. Pentru mine a contat enorm asta, fiind stundenta ei îmi doream întotdeauna ca dânsa să fie mulţumită. Mi-a văzut spectacolele, a stat în sală, am tremurat când dânsa era în sală şi m-am bucurat. Pentru mine, averea mea este faptul că am fost studenta ei şi fiecare laudă, fiecare cuvânt de apreciere din partea ei a fost un premiu.

Vă lăuda des?

Da!

Cum este Emilia Popescu, dincolo de scenă?

Sunt un om vesel, iar când sunt melancolică şi tristă nu văd lumea, însă încerc ca cei din jurul meu să nu fie afectaţi de schimbările mele de dispoziţie. În general sunt un om vesel care e conştient că fiecare zi e un dar, fiecare zi în care sunt sănătoasă şi bine.

Teatru mai jucaţi? Unde vă putem vedea?

Lumea mă poate vedea în ”Cafeneaua”, o piesă de teatru regizată de Horaţiu Mălăele, pe care-l jucăm la Teatrul Naţional Bucureşti, în ”La Pulce” după „Puricele în ureche” de Georges Feydeau, la Teatru de Comedie şi în spectacolul ”Un bărbat pentru Sara”, la Palatul Copiilor.

Aveţi prieteni în teatru? Se leagă altfel prieteniile între actori?

Da, bineînţeles că se leagă prietenii între actori.

Se nasc şi invidii în acest domeniu?

Ca în orice domeniu. Nu avem noi monopolul invidiilor. Toată lumea zice că în lumea noastră e cea mai mare invidie, doar pentru că noi suntem mai expuşi. Nu ştiţi cum e la doctori şi avocaţi…

Care este omul care v-a influenţat viaţa?

Cariera mi-a influenţat-o Florian Pittiş şi doamna Olga Tudorache, iar în viaţă am moştenit firea tatălui meu. Un bun simţ şi un simţ al măsurii pe care îl consider extrem de important atât în viaţă, cât şi în carieră, acest simţ moştenit de la el îmi călăuzeşte viaţa, însă nu în iubire. Acolo nu am simţul măsurii şi nici nu trebuie să existe. În iubire sunt exagerată şi cred că aşa e bine. Nu am măsură.

Cum este Emilia Popescu atunci când iubeşte?

Pătimaşă şi puţin iraţională.

Pe cine iubiţi cel mai mult?

Firesc, copilul. Îmi iubesc copilul cel mai mult.

Există cineva căruia îi datoraţi totul?

Lui Dumnezeu.