Este pregătită România pentru nevoile și speranțele societății civile? Tomina Vodarici (Ashoka România): „schimbările sistemice nu sunt rezultatul unui efort individual, ci al unor actori care lucrează împreună”
Cum s-a adaptat societatea civilă din România la noile vremuri? Am vorbit cu Tomina Vodarici de la Ashoka despre schimbările pe care le-au văzut ei. Așa am aflat cum au abordat teme precum digitalizare, empatie, democrație sau vulnerabilitățile femeilor pentru a înțelege ce înseamnă reziliență în timpuri COVID-19 și pentru a ilustra modul în care antreprenorii sociali își transformă modelul de acțiune pentru a răspunde. Dar cum au fost afectați? Și, mai ales, care sunt diferențele dintre asociațiile din România și cele din Republica Moldova?
Tomina Vodarici crede că „schimbările sistemice, de lungă durată, nu sunt rezultatul unui efort individual, ci al unui ecosistem de actori implicați ce acționează împreună și creează noi instrumente de susținere a antreprenorialului social”, dar este pregătită România pentru schimbările de care are nevoie societatea civilă? Aflăm de la Tomina Vodarici, în interviul de mai jos:
Care au fost acțiunile pe care le-ați întreprins în această perioadă?
Ca multe alte organizații din comunitate am fost și noi preocupați să ne adaptăm la noul context. Dacă în trecut a aduce cunoaștere internațională în România însemna ca experți Ashoka și Ashoka Fellows să călătorească, acum am putut deschide porțile mult mai larg. La începutul pandemiei am organizat 14 evenimente cu Ashoka Fellows și changemakers locali. Am abordat teme precum digitalizare, empatie, democrație sau vulnerabilitățile femeilor pentru a înțelege ce înseamnă reziliență în timpuri COVID-19 și pentru a ilustra modul în care antreprenorii sociali își transformă modelul de acțiune pentru a răspunde.
Împreună cu partenerul nostru strategic, NN, am demarat și o inițiativă de transfer de soluții și impact de la Ashoka Fellows internaționali către ecosistemul local pe 3 subiecte esențiale pentru România: incluziune socială și financiară, folosirea tehnologiei în sănătate și prevenție și reziliența comunității în situații de urgență. Credem mult în puterea colaborării pentru impact și de aceea eforturile noastre se concentrează pe a construi comunitățile de changemakers și experți care vor și pot să preia din modele internaționale pentru a produce schimbări și la nivel local.
Și mai ales, am reușit să găsim pârghiile prin care procesul nostru de bază – identificarea de antreprenori sociali din România și acordarea acestora Fellowsip-ului Ashoka – să nu fie afectat. Astfel, vara aceasta am reușit cu succes să susținem o persoană din România în a trece prin procesul de selecție, iar pe 11 noiembrie vom anunța public un nou Ashoka Fellow! Întreaga echipă așteaptă acel eveniment cu multă nerăbdare.
Tomina, povestește-ne puțin despre proiectul Unlonely Civil Society …
Unlonely Civil Society este un proiect finanțat de Black Sea Trust și implementat de Ashoka România, gândit să vină în ajutorul liderilor societății civile ca răspuns la dificultățile generate de pandemie. A fost un proiect ce a adus energie în timpul unei perioade plină de incertitudine în care modul de lucru cu grupurile considerate vulnerabile s-a schimbat drastic, dar și să ofere un spațiu solidar de colaborare și schimburi de idei sau resurse.
Astfel, 30 de organizații din România și Republica Moldova au luat parte, timp de 6 luni, într-un program complex de susținere ce a cuprins: ateliere practice și susținere în procesul de digitalizare, un proces de mentorat cu lideri din mediul privat și sesiuni cu Ashoka Fellows. Ne-am bucurat să aducem în acest program experți din mai multe domenii și să colaborăm cu oameni noi cu o expertiză fascinantă prin intermediul Alinei Burlacu de la Romanian Business Leaders (RBL).
Activitățile proiectului au abordat teme precum digitalizare, facilitare în mediul virtual, coordonare de proiecte, comunicare și tactici de strângere de fonduri – aplicații pentru finanțări, comunicarea misiunii și strategiei pentru a atrage susținători, unde găsim și cum aducem noi parteneriate.
Am facilitat cu ajutorul Dianei Ghindă de la Training Cafe și un proces de construcție de comunitate, unde organizațiile au împărtășit în întâlniri proiecte, au dezbătut nevoi de advocacy pentru grupurile vulnerabile și au gândit potențiale inițiative comune.
Care sunt cele mai importante nevoi ale organizațiilor cu care ați lucrat?
Multe organizații participante lucrează „la firul ierbii”, majoritar cu grupuri considerate a fi vulnerabile. Am observat nevoia acestora de a adapta activitățile lor la noul context, adaptarea pentru multe dintre aceste organizații fiind dificilă și complexă, mai ales având în vedere faptul că mediul virtual nu este atât de accesibil pentru toată lumea. Activități precum terapii pentru persoane cu dizabilități nu se pot muta în mediul virtual.
O altă nevoie apărută a fost găsirea unor noi metode de strângere de fonduri. Comportamentul donorilor, în special a mediului privat, s-a schimbat pentru a acoperi nevoile sistemului de sănătate (ex: dotarea spitalelor, achiziția de materiale de protecție etc.). Astfel, organizațiile au trebuit să își dezvolte noi strategii, pe de-o parte pentru a putea acoperi noile nevoi ale grupurilor cu care lucrează, iar de pe altă parte pentru a se adapta unor noi cerințe din partea donorilor.
Iar pentru a face bine altora, e important să ne fie bine nouă. Tocmai de aceea am început și conversații despre wellbeing. Cred că un concept care ar descrie bine ultima jumătate de an, este presiune. Am vrut să oferim un spațiu sigur de descărcare, prin care să reflectăm la modul în care suntem afectați de aceste schimbări atât la nivel individual cât și organizațional.
Mai mult ca niciodată, observăm nevoia unor astfel de practici pentru a ne menține bunăstarea și pentru a ne dezvolta reziliența. Răspunsul la această criză nu este o societate civilă obosită, ci una rezilientă care colaborează și se susține reciproc, mai ales atunci când e greu.
Care a fost feedbdack-ul pe care l-ați primit de la organizațiile participante?
A fost un program care a venit la timpul potrivit. Cel mai mult mă bucură faptul că participanții au spus că acest program i-a făcut să nu se mai simtă singuri și că și-au luat energie din interacțiunile cu ceilalți.
În mare, activitățile au fost foarte bine primite prin interactivitatea și aplicabilitatea lor. Programul de mentorat a adus poate feedback-ul cel mai pozitiv pentru că a oferit oportunități de conectare și o perspectivă nouă. Prin ateliere și mentorat organizațiile și-au revizuit strategiile de comunicare și strângere de fonduri, și-au eficientizat procese interne și au făcut primii pași spre digitalizare. Mentoratul, în general, este o oportunitate bună ca oamenii din mediul privat să experimenteze cu un sector care funcționează diferit, dar și să ofere resurse și expertiză transferabilă. Modul în care mediul privat și mediul ONG lucrează ar trebui să fie mai colaborativ și strategic.
Cât de diferite sunt cele din România de cele din Republica Moldova?
Societatea civilă din Republica Moldova a fost și mai lovită de pandemie poate. Sunt multe similarități între cele două țări, însă participanții din Republica Moldova sunt organizații mai mici, cu acțiune locală sau regională și astfel mai fragile. Accesul la resurse financiare sau non-financiare este limitat. Multe organizații din programul nostru s-au orientat spre a presta servicii pentru a-și asigura sustenabilitatea financiară. Asociația Obștească Cuget (confecționare de colectoare solare pentru încălzirea apei) și Eco-Răzeni (servicii de catering) sunt două exemple din comunitate. Cred că sunt multe oportunități de colaborare între cele două regiuni, atât pentru schimb de expertiză cât și impact colectiv prin proiecte în parteneriat, în domenii precum sănătate sau incluziune socială.
Care a fost povestea care te-a marcat cel mai mult?
Cred că poveștile celor 5 Ashoka Fellows români. Pentru mine, ei sunt un exemplu clar de reziliență, creativitate și fibră antreprenorială. Dorica Dan, spre exemplu, este un pionier în domeniul bolilor rare. A înființat întâi Asociația Prader Willi, apoi Alianța Națională pentru Bolile Rare, ceea ce a stârnit adoptarea unui plan național de boli rare, iar acum influențează chiar și politicele europene. Centrul de la Zalău al Doricăi este singurul centru de excelență pentru boli rare condus de pacienți din Europa; in general, toate centrele de excelență sunt asociate universităților.
Iar Ioana Bauer, de la eLiberare, reinventează participarea activă în comunitate prin identificarea unor actori neobișnuiți în lupta pentru combaterea traficului de persoane. A pregătit preoți și cosmeticiene să identifice semne ale traficului de persoane. Mai mult decât atât, a dezvoltat un curs pe acest subiect care a ajuns deja la sute de mii de tineri din România și alte încă 18 țări. România este ținta cea mai mare pentru traficanți din Europa și trebuie luate măsuri pentru a preveni această mare incidență.
Cum ai ajuns să lucrezi cu Ashoka? Și ce înseamnă acest proiect pentru tine?
În liceu am fost în programe pentru tineri. O bună parte din dezvoltarea mea personală și profesională se datorează celor 5 ani petrecuți în European Youth Parliament. În studenție am lucrat pe proiecte de consultanță pro-bono pentru ONG-uri, pentru că îmi doream să învăț cum funcționează și cu ce probleme se confruntă. Când am lucrat împreună cu un ONG din Olanda pentru a căuta noi parteneriate în Indonezia, am fost fascinată de dorința de colaborare din sector și de modul în care circulă resursele.
Căutam o nouă astfel de oportunitate, și așa i-am cunoscut pe Ashoka. Ajutând în procesul de identificare a potențiali noi Ashoka Fellows, am înțeles misiunea puternică pe care o au. Rețeaua de Fellows este cu adevărat impresionantă.
Timp de un an după aceea am lucrat în consultanță. Însă odată cu evenimentele din ultima perioadă am simțit nevoia de a mă implica mai mult printr-o organizație care întreprinde activități cu impact social mult mai intențional și strategic. Cred că este o poziție bună din care să te dezvolți. Să mă reîntorc a fost decizia evidentă. Pentru mine, Ashoka este cel mai rapid mod de a aduce schimbarea. Este catalizatorul ce poate aduce actori împreună pe scena antreprenorialului social în România.
Unlonely Civil Society este primul proiect pe care îl duc la sfârșit cu „pălăria de ONG-ist”. Mi s-a oferit multă responsabilitate în acest proiect și a fost o oportunitate excelentă să mă conectez cu mulți oameni aparte, atât lideri ai societății civile cât și de business. Am învățat multe în ultimele luni, și mă bucur că este doar începutul.
Care sunt cele mai importante lucruri pe care le-ai învățat în această perioadă? Și cine a fost persoana care te-a ajutat cel mai mult?
Ana Murray, co-director Ashoka Romania mă ghidează prin tot acest proces de tranziție, îmi oferă oportunități de implicare, și mai ales feedback onest. Cred că este important în orice relație de lucru să îți vezi șeful mai degrabă ca pe un mentor. Atât Ana, cât și Corina Murafa (co-director Ashoka România) aplică în organizație practici de leadership transformațional, colectiv. Mi-am dat seama că am nevoie de un astfel de mediu. Învăț lucruri noi de la întreaga echipă.
Am învățat că trebuie să ai inițiativă și lucrurile o să se așeze. Și că societatea civilă are nevoie de mai multă vizibilitate. Sunt multe organizații cu o muncă fascinantă de care nu știam până să ajung în Ashoka. Sunt foarte mulți oameni capabili care să te inspire, dacă le asculți poveștile și planurile de viitor.
Ashoka este cea mai mare organizație globală de promovare și susținere a antreprenoriatului social și inovației sociale, clasată de NGO Advisor pe locul 13 din 500 de ONG-uri din lume. Ashoka este prezentă începând din 2017 și în România unde își propune să contribuie la crearea unei societăți în care fiecare cetățean este un agent al schimbării, capabil să ia acțiune în mod creativ pentru a rezolva probleme sociale. Ashoka România este susținută de Romanian-American Foundation, partener de lansare și de NN România, partener strategic. Dacă știi pe cineva care schimbă România, citește criteriile noastre de selecție și nominalizează următorul Ashoka Fellow!
Ultima întrebare, cum îți dorești să arate viitorul tău și al organizațiilor cu care lucrezi?
Personal, mi-ar plăcea să văd mai mulți tineri ONG-iști, nu cred că în acest moment e văzut ca un prospect atractiv. Cred că ritmul de muncă și energia pe care o aduc proiectele sunt o experiență formatoare de foarte mare valoare în dezvoltarea noastră profesională. Este un domeniu care te responsabilizează și care te aduce mai aproape de un „big picture” al problemelor din România, oferindu-ți spațiul de învățare, explorare, și inovare. Cred că și în acest domeniu e nevoie de talent, de tineri cu viziune, experiență și optimism încăpățânat pentru schimbare.
În final, cred că trebuie cu toții să admitem că mentalitatea noastră nu oferă liderilor societății civile un loc egal la masa deciziilor – autorități, mediul privat și non-guvernamental. Relațiile de colaborare între sectoare nu au o componentă strategică, care să se concentreze pe impact sistemic și scalabil. Sunt mai degrabă relații tranzacționale cu impact pe termen scurt. Cred că expertiza societății civile ar trebui sa fie baza care dictează direcțiile legislative pentru susținerea grupurilor vulnerabile și care să transforme modul în care tratăm problemele sociale și de mediu. Schimbările sistemice, de lungă durată, nu sunt rezultatul unui efort individual, ci al unui ecosistem de actori implicați ce acționează împreună și creează noi instrumente de susținere a antreprenorialului social.
Pe aceeași temă
Citește mai multe
