Eugen Ovidiu Chirovici: „A schimba limba e probabil cel mai dur test pentru un scriitor, pentru că îţi pierzi „trusa de unelte”, dar nu este imposibil să îl treci”

Eugen Ovidiu Chirovici este unul dintre cei mai mediatizaţi autori de cărţi la ora actuală după ce, primul său volum scris în limba engleză ”Cartea Oglinzilor” a ajuns ”fenomen editorial internaţional” după ce a avut succes în 38 de ţări. E.O. Chirovici, cum se semnează el, este un fost jurnalist de presă economică şi autor al altor zece volume de carte de ficţiune şi non ficţiune publicate în România, dar care nu au avut nici pe departe succesul din Marea Britanie. În urmă cu cinci ani, când fiul său absolvise University of Cardiff, iar soţia sa a primit o ofertă de job la o companie multinaţională cu sediul în UK, a decis să lase totul în urmă şi să se mute acolo. În vreo patru luni a scris „Cartea Oglinzilor” pe care a prezentat-o mai multor agenţi literari din SUA, însă fără nici un succes. Când se aştepta mai puţin, Peters, Fraser & Dunlop, o agenţie din Marea Britanie i-a cerut întreg manuscrisul şi i-a promis că va fi o mare lovitură editorială. Lucru care s-a şi întâmplat. Şi s-a întâmplat că inclusiv presa internaţională, precum The Guardian i-a lăudat talentul şi cartea, numind-o un „fenomen editorial internaţional”.

Cărţile sale sunt disponibile şi în format digital atât pe Amazon UK cât şi USA şi au apărut deja şi variantele audio (audiobooks).

Înainte cu doar câteva zile de lansarea cărţii în UK şi în România (pe data de 9 februarie), precum şi în multe alte ţări, Eugen Ovidiu Chirovici ne-a acordat un interviu extrem de interesant.

Cartea Oglinzilor a fost prima carte a dumneavoastră tipărită în Marea Britanie?

Da, este prima. Va fi lansată pe 26 ianuarie, la Londra, de Century (Penguin Random House UK).

Spuneaţi că aţi fost sceptic prima dată când aţi auzit că se va tipări, însă când aţi aţi văzut că acest lucru s-a întâmplat cu adevărat, care a fost cel mai puternic sentiment?

Nu, am fost sceptic în momentul în care agentul meu literar, Marilia Savvides de la Peters, Fraser & Dunlop mi-a spus că va fi o lovitură editorială uriaşă. Manuscrisul fusese respins în prealabil de vreo zece agenţi literari americani, aşa că, într-un fel, îmi pierdusem încrederea. S-a dovedit că a avut dreptate: o lună mai târziu, manuscrisul fusese deja achiziţionat în peste 20 de ţări, în cele mai multe în urma unor licitaţii „fierbinţi”. Până în prezent a fost vândut unor edituri de primă mărime din 38 de ţări, printre care SUA, Germania, Franţa, Spania, Italia, Japonia, Rusia, China, Suedia, Brazilia şi aşa mai departe.

Ce aţi simţit atunci când aţi lăsat totul aici, în România, şi aţi început o nouă viaţă în Marea Britanie? (Căci înţeleg că aţi început o nouă viaţă, cel puţin din punct de vedere editorial).

Niciodată un am considerat că sunt emigrat, în adevăratul sens al cuvântului. Soţia primise o ofertă de serviciu din Anglia, fiul meu, care absolvise University of Cardiff, era deja în UK, aşa că ne-am stabilit temporar domiciliul acolo. Acum trăim la Bruxelles, din acelaşi motiv: soţia mea lucrează la o agenţie a Comisiei Europene. Poate că în viitor vom reveni în România sau ne vom stabili într-o altă ţară, cine ştie … Niciodată nu am fost altceva şi nu m-am considerat altceva decât cetăţean român.

Ce înseamnă piaţa de carte în UK? Care este dimensiunea ei faţă de România? Oamenii de acolo cumpără şi citesc cartea tipărită sau se preferă formatul digital?

Evident, este o piaţă incomparabil mai mare, atât din punct de vedere al numărului de titluri publicate pe parcursul unui an, cât şi al cifrei de afaceri. Dar, în acelaşi timp, este şi o piaţă mult mai competitivă. Formatul electronic cunoaşte un uşor declin în ultimii ani.

Cum au fost primele luni în Marea Britanie? Cum v-aţi acomodat vieţii de a colo, oamenilor, stilului de viaţă?

Vizitasem deja de multe ori Marea Britanie, aşa că nu am avut nici un fel de surpriză, plăcută sau neplăcută. Îmi place Anglia, e o ţară extraordinar de frumoasă, în pofida vremii morocănoase.

Într-un citat despre Cartea Oglinzilor, Rachel Mills a spus că nu se observă nicăieri că limba engleză nu este limba dumneavoastră maternă. Cum aţi reuşit o astfel de performanţă?

Am început să studiez engleza de la zece ani, dar nu a fost, evident simplu deloc să încep să scriu literatură în această limbă. A schimba limba e probabil cel mai dur test pentru un scriitor, pentru că îţi pierzi „trusa de unelte” (vocabular, gramatică, etc), dar nu este imposibil să îl treci. Până la urmă, chiar dacă alegi o altă limbă, talentul tău rămâne intact şi poate fi transferat în noua ta „casă”.

Este clar că aveţi un mare talent de povestitor/scriitor, asta lăsând la o parte munca depusă până acum. Ştiţi pe cineva în familia dumneavoastră de la care să fi moştenit acest talent?

Bunicul meu din partea tatălui a scris proză şi versuri, doi dintre fiii lui (unchii mei) au practicat jurnalismul şi au publicat poezie. Nu ştiu, nu cred în predestinare genetică, cred că lucrurile sunt mai complexe de-atât.

Ce pasiuni aveţi în afară de literatură?

Pictura, Istoria, Psihologia şi Antropologia ar fi câteva dintre ele.

Vă este dor de viaţa de jurnalist din România?

Nu. Acel tip de jurnalism pe care l-am făcut cu plăcere şi dăruire în anii 1990 nu mai există astăzi.

Păstraţi legătura cu foştii colegi din ţară?

Sigur, măcar cu unii dintre ei.

Aţi fost la un moment dat consilierul primului ministru şi al guvernatorului BNR. Aţi fost jurnalist de presă economică. Bănuiesc că sunteţi la curent cu starea economiei României. Aveţi o părere legată de situaţia economică în care se află acum România?

Situaţia economică a ţării noastre este mai bună decât în urmă cu zece sau douăzeci de ani, dar atâta timp cât asta rămâne doar o realitate statistică şi nu este percepută ca atare de români, concret, nu încălzeşte pe nimeni, cum se spune. În acelaşi timp, există nişte dezechilibre majore, cum ar fi balanţa demografică, ce riscă să afecteze negativ orice posibilă performanţă pe termen mediu şi lung.

Aţi resimţit în vreun fel efectele brexit-ului din UK?

Eram deja la Bruxelles. Am regretat profund că britanicii au ales calea ieşirii din Uniune.