„Fără pretenții de salvator și filantrop ce nu își au locul, orice acțiune de voluntariat te ajută să înveți ceva despre tine” - Alexandra Maier (Senior Corporate Social Responsibility Specialist ING Bank România)

Alexandra Maier lucrează, alături de colegii voluntari, pentru a transforma ING în „banca pentru sustenabilitate”. De altfel, a adus în România proiectul global ING Sustainability Boost Programme, un mix între un program de pregătire și un incubator de idei. Prima ediție s-a încheiat cu șase inițiative concrete, la care au participat 30 de specialiști din bancă. 

Dar ce au în comun CSR-ul și chimia? Alexandra Maier dă meditații la chimie anorganică unei eleve de clasa a noua prin intermediul Fundației Inimă de copil. Pentru Alexandra, cea mai mare satisfacție este aceea de a avea aproape profesioniști talentați care își oferă timpul și mintea pentru acțiuni de voluntariat, de a le vedea entuziasmul de a contribui și sclipirea din ochi când le vin noi idei. Dar cum a ajuns să fie atât de implicată în proiecte de voluntariat? Și când mai are timp pentru ele?

Alexandra Maier, care au fost cele mai importante proiecte de CSR pe care le-ai coordonat de când ești la ING Bank România?

Am avut privilegiul să continui evoluția a două dintre principalele inițiative sociale din România, Startarium.ro (platforma pentru antreprenori la început de drum, inițiată de ING și Impact Hub) și Banometru (singurul program de sprijin pentru sănătate financiară derulat alături de Asociația pentru Relații Comunitare și Asociația Educație pentru Viața Reală, gândit pentru cei care au un moment financiar dificil). 

Sunt inițiativele pe care le urmăream cu admirație și înainte de a mă alătura echipei și mă bucur foarte mult că pot contribui la ele. 

Cel puțin la fel de importante pentru mine sunt însă inițiativele pe care le derulăm, în principal, alături de colegii din business – prin care procese de business și produse sunt transformate sau lansate, astfel încât să construim banca pentru sustenabilitate. Și nu ai cum să nu simți importanța atunci când vezi că pentru tot mai mulți colegi sănătatea financiară, protecția mediului nu sunt concepte sau acțiuni caritabile, ci un mod de a-și face meseria și un mod prin care contribuim fiecare ca peste 20-30 de ani, clienții noștri, comunitatea și banca să poată trăi într-o economie prosperă și într-un mediu sănătos.

Anul acesta te-ai implicat în proiectul Sustainability Boost Programme. Povestește-ne puțin despre el. 

Am vrut să aduc în România programul pentru că prin natura rolului meu, lucrez îndeaproape cu echipa globală de sustenabilitate ING, am privilegiul să văd și să aflu lucruri foarte interesante despre această tranziție către sustenabilitate.

Pe de-o parte, mi-am dorit ca măcar o parte dintre colegii mei să poată învăța lucrurile acestea. Pe de altă parte, știm cu toții că schimbarea vine atunci când specialiștii din bancă spun, uitându-se la activitatea lor de zi cu zi, „aici aș putea schimba asta și am proteja mai mult mediul” sau „aș putea crea acest serviciu care ajută clienții să fie mai responsabili cu natura”. 

Sustainability Boost e un mix între un program de pregătire, training și un incubator de idei. Schimbarea vine mereu de la și prin intermediul oamenilor de business și mă bucur foarte mult că după prima ediție avem 30 de astfel de specialiști și 6 inițiative extrem de concrete și utile.

Dai și meditații la chimie prin intermediul Fundației Inimă de copil. De unde pasiunea pentru chimie? Și cum este această experiență pentru tine? 

Da, e parte dintr-o altă inițiativă apropiată echipei ING, numită „Adoptă un proiect” – un program de granturi care deja se întâmplă de 9 ani. Dincolo de mobilizarea întregii echipe și un vot general pentru cauzele care ni se par importante și trebuie sprijinite pentru a oferi un standard decent de viață, e un mod în care ne implicăm mai mult și constant. Pe parcursul unui an încercăm să ajutăm organizațiile să fie mai vizibile, să strângă mai multe fonduri sau să își ajute și mai mult beneficiarii.

Așa am ajuns să mă arunc cu capul înainte și să spun „Clasa a IX-a? Chimie? Eram bună la chimie anorganică, ce poate fi greu? Rău n-am cum să îi fac copilului dacă mă implic”. E ceva mai complicat, dar am redescoperit materia cu ajutorul resurselor digitale, a multor ilustrații și animații. Asta pentru că îmi doresc ca alături de Ionela, partenera mea în meditații să putem răspunde ușor, după fiecare sesiune, la „cu ce ne ajută pe noi ce învățăm aici” și la „cum se aplică în viața reală?”.

Iar experiența asta mi-a adus aminte cât de mult trebuie să ne respectăm dascălii și cât de mare e volumul de materie pe care trebuie să și-l însușească un elev. E de înțeles de ce la un moment dat singura soluție ajunge să fie „învățat pe de rost”.

Ce le transmiți oamenilor care ar vrea să facă voluntariat, dar nu știu de unde să înceapă, dacă au timp sau dacă și cum se pot implica?

Oare nu au un prieten în ING? E o glumă și nu prea pentru că în ultimul an colegii mei mi-au demostrat că poți face voluntariat și în lockdown și în work from home și că se cam poate orice. Inițial am crezut că mobilizarea incredibilă va fi doar în perioada stării de urgență, când fiecare încercam să facem ce ține de noi să ne fie mai bine.

A trecut mai bine de un an și jumătate, iar ei fac voluntariat tot mai divers, tot mai util și tot digital. De la coding pentru Code4Romania, mentorat și consultanță pentru antreprenorii din Startarium, la plantări și alergări virtuale, meditații pentru copii sau strângeri de fonduri, precum Swimathon.

Ce am văzut comun la ei a fost gândul că își pot pune expertiza, experiența sau pur și simplu sufletul pentru binele social. Apoi și-au ales o cauză socială cu care rezonează și fie le-am recomandat eu ONG-uri, fie le-au găsit foarte rapid online.

Pe scurt, se poate face voluntariat. Și pe pandemie, și pe work from home. Am câteva sute de dovezi.

Citește și: „Life at ING”: o zi de sport, relaxare și povești la 25 de ani ai băncii olandeze în România

Cum a început pentru tine implicarea în voluntariat? 

Foarte natural, fără să simt că e un moment 0 sau vreo chestiune specială. Și asta datorită oamenilor care m-au format. A contat enorm faptul că în școală am fost încurajați să ne implicăm în acțiuni extra-curriculare, de la a fi „ghizi” pentru olimpicii care veneau la concursuri în școala noastră, până la activități în cadrul zilelor colegiului sau organizarea unor proiecte de la cap la coadă, cum au fost sesiunile de orientare în carieră în care absolvenți ai liceului, de acum profesioniști foarte respectați, ne vorbeau nouă, celor mici, despre meseriile lor, despre cum te pregătești pentru ele.

Și mă bucur enorm că pe de-o parte familia, pe de altă parte profesorii, ne-au impregnat gândul acesta că nu e nimic special, că e normal să voluntariezi și că în primul rând ești tu cel câștigat. Fără pretenții de salvator și filantrop ce nu își au locul, orice acțiune de voluntariat te ajută să înveți ceva despre tine, să vezi lumea din jur cu mai multă empatie și să devii cu un dram mai bun. Inclusiv profesional.

Acum ești Senior Corporate Social Responsibility Specialist ING Bank România, dar ai lucrat foarte mult în organizații non-guvernamentale. Cât de mari sunt diferențele între cele două medii?

În organizații non-guvernamentale am voluntariat, am lucrat îndeaproape cu echipele și am oameni din ONG-uri cu care am păstrat legătura, dar nu am avut efectiv un job full-time, așa că nu ar fi corect să fac comparație din postura de ”angajat”/”colaborator”. Însă așa cum văd eu lucrurile, sunt încă numeroase diferențe, chiar dacă am convingerea că mult mai puține, raportat la cum era în urmă cu câțiva ani. 

În companii, ca specialist CSR ai marele avantaj de a avea la îndemână experți care te pot îndruma în programe sociale, în chestiuni la care poate nu te gândești prima oară când auzi „corporație”. Am avut colegi din echipele financiare care ne-au ajutat să punem la punct o raportare financiară corectă, care să țină cont de specificul organizației, dar să asigure o imagine clară a cheltuielilor. Colegii din echipa de achiziții s-au dovedit a fi o mină de aur în perioada stării de urgență când era atât de necesar pentru ONG-uri să găsească furnizori serioși și să semneze termeni contractuali corecți. Echipele de inovație și research sunt cele cărora le datorez o măsurare de impact (adică știm azi la modul cel mai concret ce schimbare determină în viețile beneficiarilor  programe sociale pe care le derulăm).

Așadar, tind să cred că specialiștii foarte buni pe care îi ai aproape în mediul corporate sunt cei care odată angrenați în cauzele sociale corecte, ce li se potrivesc, pot face diferența. Având un astfel de mediu, pentru tine, ca specialist CSR e ușor să vezi mereu oportunitatea, potențialul de a contribui la rezolvarea unei probleme sociale împreună cu un ONG. Și de ce nu, potențialul (dar și modul concret) în care un program social poate deveni scalabil.

În mod evident, profesioniști găsești și în cele mai multe dintre ONG-uri, altfel sectorul nu s-ar fi dezvoltat atât de frumos. Și sunt profesioniștii esențiali care au privilegiul, dar și greutatea de a da piept permanent cu realitatea, de a fi la firul ierbii, față în față cu oamenii pentru care efortul lor înseamnă o viață schimbată, dar și cu frustrarea de a fi uneori neputincioși, de a fi față în față cu o schimbare în bine care nu mai vine. Frumusețea în ONG-urile cu care lucrăm noi e că indiferent de omul cu care vorbești simți că pentru ei nu există alternativă, „te pui și faci”, „dacă nu iese așa, mai căutăm o variantă”. E o reziliență extraordinară în acești oameni.

Care a fost cel mai important proiect de voluntariat, mai apropiat de tine?

Toate îmi sunt dragi, în felul lor și cu cât lucrez mai mult alături de partenerii ONG, cu cât reușesc să fim mai aproape de cei pe care îi servim, cu atât mi se par mai importante. Așa că e greu să fac un clasament pentru că depinde destul de mult de context sau de momentul în care mă întrebi. 

Probabil o constantă însă e legată de implicare colegilor mei. Care chiar mi se pare esențială. E extraordinar să ai aproape profesioniști talentați care își oferă timpul, mintea pentru a transforma banca înspre sustenabilitate sau a aduce un strop de speranță și un standard decent de viață unor semeni. Să le vezi entuziasmul, bucuria de a contribui sau sclipirea din ochi când le mai vine o idee.

Și, ultima întrebare, de ce ar trebui să facem voluntariat? Ce învățăm din asta? 

În primul rând, nu trebuie. Chiar cred că trebuie să spunem răspicat și că e în regulă ca unele cauze să doară prea mult sau să nu fie un moment potrivit pentru tine. E mai important să te implici atunci când simți că poți să dai ceva înapoi sau că ai de învățat.

Și mi-ar plăcea să înțelegem că nu e o dovadă de egoism să te gândești care e beneficiul tău, ba chiar e o dovadă de altruism să vezi ce îi oferi omului pe care îl ajuți și ce îți iei tu din întâlnirea aceasta. Poate îți dă ocazia să te simți util, poate te învață o aptitudine care îți deschide mintea sau te face mai empatic. Poate chiar de asta ai nevoie profesional sau personal.

Pe mine mă învață smerenie, să îmi reamintesc că sunt norocoasă și să văd mereu lumea din altă perspectivă. Asta pentru că am avut noroc de ONG-iști care m-au învățat că în voluntariat trebuie să oferi în primul rând demnitate, să îl lași pe cel pe care îl ajuți să fie demn, să te învețe la rândul lui lucruri.