Fertilizarea in vitro. Când să apelezi la această metodă?

Tot mai multe cupluri din ziua de astăzi se confruntă cu imposibilitatea de a avea copii pe cale naturală. Motivele sunt nenumărate iar dorința de a deveni părinți îi face pe foarte mulți să apeleze la metode adiacente, așa cum este, spre exemplu, fertilizarea in vitro (FIV). O metodă învăluită în mister, la început, apoi înconjurată de controversă, fertilizarea în vitro are astăzi tot mai mulți adepți care, încurajați de reușite, folosesc această metodă cunoscută ca fiind cea mai eficientă formă de tehnică de reproducere asistată.

Primul copil conceput cu ajutorul fertilizării in vitro a fost Louise Brown (născută în 1978), de atunci milioane de copii fiind aduși pe lume prin această metodă, care presupune combinarea ovulelor și a spermei în afara corpului, în cadrul unui laborator, după ce embrionii se formează aceștia fiind introduși în uter. Totuși, fertilizarea in vitro nu reprezintă niciodată primul pas în tratarea infertilității, la aceasta apelându-se atunci când alte metode precum medicamentele pentru fertilitate, intervenția chirurgicală sau inseminarea artificială nu au dat roade. Haideți să vedem însă în ce constă toată procedura de fertilizare in vitro și cam ce ar trebui să știe o persoană înainte de a încerca aceasta metodă. Totul începe, evident, cu o vizită la doctor care vă va expune toți pașii pe care trebuie să-i parcurgeți:

Ce presupune fertilizarea in vitro din perspectiva specialiștilor?

Stimularea superovulației. Acest procedeu presupune administrarea de medicamente (pe cale injectabilă) pentru a îmbunătăți producția de ovule (maturarea lor, prevenirea ovulației premature, pregătirea mucoasei uterine), acestea având rolul de a transmite ovarelor să producă mai multe ovule (pentru că în mod normal, o femeie produce doar un ovul pe lună). În timpul tratamentului, femeia va face ecografii transvaginale și teste de sânge pentru verificarea ovarelor și a nivelului hormonal.  

Recoltarea ovulelor. La 34-36 ore după ultima injecție cu hormoni și înainte de ovulație, se intervine chirurgical (intervenția este minoră și se face cu medicație analgezică) printr-o metodă numită aspirație foliculară (sacii foliculari sau foliculii sunt cei care conțin ovulele), ce constă în îndepărtarea ovulelor din corpul femeii. Intervenția durează între o jumătate de oră și o oră și necesită spitalizare de scurtă durată.

Fertilizarea ovocitelor constă în combinarea spermei de cea mai buna calitate donată în aceeași zi cu ovulele (amestecul celor două poartă denumirea de fertilizare) și are loc imediat după prelevare. Amestecul rezultat este depozitat într-un mediu controlat, sperma fertilizand ovulul în decurs de câteva ore. Dacă medicul consideră că șansele de fertilizare sunt reduse din pricina numărului extrem de mic de spermatozoizi, sperma va fi injectată direct în ovul (injecție intracitoplasmatică cu spermă).Cultivarea embrionilor. Aceștia pot fi cultivați pe perioade diferite de timp, în funcție de istoricul reproducător al femeii și al partenerului său. Odată fertilizat, ovulul se divide devenind un embrion, în decurs de aproximativ 5 zile embrionul conținând mai multe celule care se vor divide în mod activ (în ultimele două zile se ajunge la stadiul de morulă (Primul stadiu în dezvoltarea embrionară, în timpul căruia embrionul capătă aspectul de mură) și blastocist (stadiu în dezvoltarea embrionului în care acesta se prezintă ca o cavitate înconjurată de un număr variabil de celule).

Transferul embrionar. Presupune amplasarea embrionilor în uterul femeii la 3-5 zile după recoltarea ovulelor și fertilizare. Procedeul, care are loc în cabinetul medical fără sedare, constă în inserarea unui tub subțire (cateter) în care se află embrionii ce vor fi evacuați în vagin prin cervix și apoi în uter. În cazul în care un embrion se lipește de mucoasa uterină și crește, sarcina apare (testul de sarcină se va face la aproximativ două săptămâni după efectuarea procedeului).  

După procedură. În urma transferului embrionar, femeia este sfătuită să aibă un repaus complet la pat și să urmeze un tratament cu administrare orală sau intravenoasă ce conține progesteron (8-10 săptămâni după transfer) care ajută la îngroșarea mucoasei uterine (embrionul se implantează mai rapid). Monitorizarea sarcinii se va face de către medicul ginecolog, ca și în cazul unei sarcini obținute normal.

Succesul sau ețecul procedurii de fertilizare in vitro este confirmat de Bhcg, o analiză de sarcină din sânge (care se face la 14 zile de la puncția foliculară și pentru care orice cuplu trebuie să fie pregătit emoțional).Păreri pro ale acestui tip de fertilizare

• nu au fost identificate probleme medicale asociate fertilizării în vitro
• nu cauzează cancer ca urmare a tratamentului de inducere a ovulației
• metodele de realizare a fertilizării în vitro se perfectioneaza constant. Crioprezervarea embrionilor (procesul de înghețare, stocare și dezghețare al embrionilor) crește, spre exemplu, rata nașterii, permițând embrionilor în exces ce nu sunt folosiți pentru transferul embrionar actual, să fie stocați pentru a fi utilizați în viitor.

Ce presupune fertilizarea in vitro – păreri contra

• este o metodă costisitoare și necesită alocarea de timp și energie (multe cupluri se pot confrunta cu stres și depresie)
• risc de sarcină ectopică – embrionul se implantează într-o trompă uterină sau în cavitatea abdominală putând provoca leziuni grave mamei
• risc de sindrom de hiperstimulare ovariană, ca urmare a modului în care răspunde corpul la medicamente de fertilitate (creștere în greutate rapidă, senzație de balonare, urinare redusă și în unele cazuri scurtarea respiratiei, amețeală, durere pelviana, greață și vărsături)
• recoltarea ovocitelor poate însemna reactii la anestezic, sângerare, infecție și lezarea structurilor adiacente ovarelor (intestine și vezica urinară)
• complicații potențiale pentru bebeluș, cum sunt naștere prematură, greutate mică la naștere și risc ușor crescut de defecte la naștere