Flavius Biea, boxeurul care a câștigat prima lui cupă la 7 ani a parcurs un drum care-i cerea să renunțe. Soția l-a motivat să continue, iar acum antrenează 120 de copii

Flavius Biea s-a născut la Arad, dar a fost „adoptat” de Timișoara. I se spune „Spartanul Vestului” și și-a propus să devină cel mai bun pugilist din lume la categoria sa.

Prima data a intrat într-o sală de box la vârsta de 7 ani și în același ani a adus acasă prima cupă. A urmat calea în lumea acestui sport, fiind susținut de familie. A schimbat Aradul pe Timișoara pentru a continua să facă box și așa a ajuns să o cunoască pe soția lui, Roxana.

A avut multe momente când ar fi vrut să renunțe, când înfrângerile din carieră îl ținea prea mult în repaos, însă dorința de a ajunge campion și încurajarea din partea familiei îl făcea să reintre în joc. Astfel a reușit să devină de 4 ori campion Inter-Continental IBA și Campion Continental Latin WBC.

De doi ani de zile antrenează copiii din Timișoara în sala de boxă pe care a deschis-o. Își amintește cel mai greu meci, dar și ce promisiune și-a făcut după. Flavius știe ce înseamnă disciplina în egală măsură pe cât cunoaște infrângerea și succesul.

Cine este Flavius Biea?

Sunt un baiat simplu care muncește. Un băiat care își dorește să demonstreze lumii că prin muncă multă se pot obține multe, ba chiar împlinirea viselor. Un bărbat familist, care are 2 copilași și o sotie, toți superbi. Soția este cea care mă cunoaște cel mai bine și care mi-a fost alături încă de la începuturi.

Sunt un băiat care va merge cu capul sus tot timpul peste tot și care își dorește să reprezinte România la cel mai înalt nivel din punct de vedere al sportului pe care l-am ales.

Flavius Biea: „Mama și tata au sacrificat tot pentru ca nouă să nu ne lipsească nimic”

Ne vom întoarce în copilărie, acolo unde a început și pasiunea pentru sportul pe care îl practicați. Unde s-a dezvoltat micuțul Flavius și alături de cine?

Copilul Flavius are o soră alături de care a copilărit în Arad. Familia noastră, o familie modestă era formată din noi patru, adică cei doi copii și părinții. Mama și tata au sacrificat tot pentru ca nouă să nu ne lipsească nimic. La 7 ani deja eu știam ce vreau să fac, iar asta implica automat niște costuri.

Te referi la box? Cum și când a fost prima întâlnire cu acest sport?

Tatăl meu m-a dus într-o sală de box când aveam 7 ani. Eu aveam foarte multă energie și mai luasem și câteva bătăi la școală (râde). Prima întâlnire cu sala a fost decisivă pentru mine. Am rămas „nezlipit” de acest sport și instant mi-am imaginat cum ar fi să devin campion, deși aveam puține informații despre un asemenea titlu. Cred că a fost chemarea mea pe care am ascultat-o întreaga familie.

Vă mai amintiți cum a fost primul meci al dumneavoastră? Ce sentiment vă năvălea?

Da, cum să nu. Îmi aduc aminte perfect meciul, dar nu și sentimentul care mă încerca. Aveam 7 ani și practicam unul dintre cele mai dure sporturi. Se întâmpla în anul 1997. M-am întors acasă cu prima cupă și prima diplomă.