George Cristhian Gogan și povestea unui rom care demonstrează că inteligența și determinarea în viață le ai chiar dacă aparții unei etnii „inferioare”

 Dar ce ți-au zis să nu faci?

Eeiii… aici e altfel, mereu aceștia au trăit cu frica de „oare ce va zice lumea” și au fost și sunt încă ghidați de acești parametri, cred că vine și dintr-un complex, complex ce l-am preluat și eu până când am înțeles că nu mai am nevoie de validare și confirmare din partea celorlalți. Nu mi-e frică de ce poate spune sau ce crede lumea, deoarece noaptea, când mă așez pe pernă, eu am conștiința curată.

George Cristhian Gogan:„Bravo, tăticule, ai reușit! Sunt mândru de tine! au fost vorbele lui când am fost admis la doctorat cu bursă”

 Le-a fost greu sau ușor să te poarte-n școală?

Nu știu dacă le-a fost greu, dar clar le-a fost mai ușor decât în cazul fratelui meu 😊 pentru că am fost genul de elev mediocru, care se activa doar în momentele de stres și tensiune și culmea, mai dădeam și randament. Nu depuneam mari eforturi pentru nota 8 sau 9. Dar revenind la întrebarea ta și devenind puțin mai serioși, știu că au făcut mari sacrificii personale pentru că mama a ales să nu meargă la muncă și să stea cu noi acasă, iar tata este un virtuos instrumentist ce putea semna contracte în orice colț al lumii să meargă și să presteze și să câștige sume colosale precum colegii generației lui, dar a ales să rămână și el în Bacău să se ocupe de mine și fratele meu. Dar să știi că am fost un copil ieftin de întreținut, cel puțin din punctul lor de vedere, pentru că participau activ la bunăstarea mea toți frații tatălui meu, de la haine, accesorii, bani de buzunar sau vacanțe, și veneau din toate părțile 😊) iar aceștia nu m-au considerat vreodată nepot, ci frate sau copil.

Ce meserie au avut sau au ai tăi? Tata artist, din ce am înțeles.

Pentru ei e o chestiune sensibilă acest subiect, deoarece fără excepție, toți bărbații din ambele familii, și a mamei și a tatălui meu sunt muzicieni, ghici cine a rupt lanțul? Eu, exact, pentru că mi s-a părut și am ales opțiunea cea mai facilă pentru mine, să merg la școală și să am grijă să am note peste 8, nimic mai ușor, până a început să-mi facă plăcere să învăț și să realizez că școala chiar îmi poate ușura viața și îmi poate oferi un trai mai mult decât decent, dar mai ales oportunități, bine, la timpul ăla erau la nivel basic, dar s-au dovedit ulterior esențiale în dezvoltarea mea.

Să înțeleg că sunteți o familie numeroasă.

Sunt copilul cel mai mare al părinților mei, mai am un frate, Denis mai mic cu 5 ani, și o soră, Rebeca, mai mică cu 15 ani, dar familia extinsă e numeroasă, în cartierul în care locuim acum, stăm aproximativ 15-16 familii, adică pe fiecare stradă din CFR stau membrii familiei GOGAN.

 Care sunt cele mai dulci amintiri din vremea copilăriei tale?

Cea mai dulce amintire nu aș putea să o relatez pentru că nu îmi vine acum în minte, dar cel mai important moment și apogeul împlinirii mele ca și copil al părinților mei, spun asta pentru că sunt atașat de ei foarte tare și în acest moment, a fost relativ recent, în 2017, când într-un episod de alter ego am postat pe facebook rezultatul admiterii la doctorat în care am intrat sub coordonarea dlui. Prof. T. Meleșcanu cu bursă, iar tata mi-a scris niște felicitări simple, dar pline de semnificație: „Bravo tăticule, ai reușit! Sunt mândru de tine”.

George Cristhian Gogan:„Momentul cel mai greu din viață a fost când am rămas acasă cu frații pentru că mama s-a dus în Spania pentru o recuperare”