La 4 ani distanţă de momentul în care românii au fost chemaţi la vot ca să spună dacă sunt de acord sau nu cu redefinirea familiei drept căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie, referendum la care cei mai mulţi au ales să nu se prezinte, 2 femei au reuşit ceea ce părea imposibil. Georgiana şi Evie s-au căsătorit în această vară legal, la Starea Civilă, în ciuda opoziţiei şi discriminării cu care au fost întâmpinate.
S-au înarmat cu legi şi cu multă determinare, iar până la urmă căsătoria a fost realizată. Acest lucru a fost posibil datorită faptului că Evie, care este o femeie transgender, figurează încă în acte ca bărbat. A fost căsătorită cu o femeie, are şi un copil, iar multă vreme s-a confruntat cu ceea ce credea că era o depresie accentuată. A realizat însă că era dorinţa de a se identifica drept femeie şi anul trecut a început tranziţia. Tot anul trecut a cunoscut-o pe Georgiana, relaţia lor a evoluat extrem de rapid, iar din vară formează şi oficial o familie.
Le-am invitat pe Georgiana şi Evie la o discuţie despre ele, despre provocările celor din comunitatea LGTBQ+ şi despre felul în care a fost ziua în care şi-au unit destinele
Să începem cu începutul! Georgiana, cum v-aţi cunoscut şi cum v-aţi îndrăgostit?
Ne-am cunoscut pe Tinder. Amândouă ne doream o relație de lungă durată cu cineva, de data asta cu adevărat potrivit, și pare că am găsit. Cel puțin până acum lucrurile merg foarte bine, reușim să comunicăm și să rezolvăm împreună problemele care apar, să ne simțim bine și să ne distrăm împreună. În plus, am observat că putem și coopera (de cele mai multe ori, e un proces de învățare) pentru a face lucruri (destul de grele) împreună: să creștem copii, căței, să întreținem casa sau să planificăm vacanțe.
Cine a venit cu cererea în căsătorie? A fost ceva romantic, ca-n filme sau ceva de genul „ce-ar fi să ne căsătorim?”
A fost foarte jucăuș! La început ziceam că facem o cursă: cine o cere prima pe cealaltă. Apoi eu am vrut să fiu prima, fiindcă nu mai cerusem pe cineva, doar fusesem cerută și Evie nu mai fusese cerută, doar ceruse pe altcineva.
Așa că pe 25 decembrie dimineața Evie a fost invitată în curte, să găsească un cadouaș prins într-un brăduț la ghiveci pe care îl cumpărasem: era o cheie și un indiciu, care o ducea la biroul ei. Pe birou a găsit, împachetat frumos, un seif. Cheia însă nu se potrivea la seif, dar a mai găsit un indiciu care a trimis-o la cutia de scrisori unde a găsit o scrisoare de la Moș Crăciun, alături de două bilete la Disneyland. Și, bineînțeles, alt indiciu pentru următoarea cutie de scrisori ce conținea un indiciu. Pentru una din ele a trebuit să își pună rolele și să meargă până la o statuie din apropiere. În final, ultima cutie era în cuptor și conținea un indiciu care o trimitea înapoi la calculator, de data asta, pentru a găsi pe website-ul unui programator, pe care se juca ea, un mesaj special pentru ea! (https://adventofcode.com/) A fost foarte uimită, bineînțeles și emoționată. În final a găsit codul care deschidea seiful și înăuntru era cutia cu inelul de logodnă: un inel și el special, cu o piatră care își schimbă culoarea în funcție de lumină, alexandrit, un inel trans, să zicem așa.
Apoi, pe 27 aprilie a venit și inelul meu și m-a cerut și ea, după o cină romantică, în curte. Un inel și el foarte special, cel mai special. 🙂 Are o bucățică de os de dinozaur, una de meteorit și un diamant galaxy, fiindcă știe că sunt pasionată de istorie și astronomie.
Ce-au spus rudele, prietenii când i-aţi anunţat?
Mama a fost foarte fericită, tata foarte șocat, părinții ei destul de neutri, prietenii bucuroși.
Evie, ştiu că tu ai o fetiţă. Cum a reacţionat ea la aceste schimbări?
Este micuță încă, are doar 3 anișori, nu pare că a sesizat nicio schimbare. Se bucură să vină la noi și să se joace ca și înainte de logodnă sau cununie.