FestivalsTheater
Grădina în aşteptare
Am voie să am un proiect preferat: se cheamă Ştefan Câlţia – grădini pentru Dinu Pillat. Probabil nu aţi văzut expoziţia din noiembrie, anul trecut, aşa-i? Să vă spun ce s-a petrecut: în urmă cu câţiva ani, pictorul Ştefan Câlţia (domnul acela cu barbă albă şi listă de colecţionari care aşteaptă febril orice nouă sau veche lucrare a sa), aşadar Ştefan Câlţia a citit o prefaţă la un volum de poezii ale lui Rilke, traduse de Dinu Pillat.
Gabriela Massaci
|Reading time: 4 mins
Am voie să am un proiect preferat: se cheamă Ştefan Câlţia – grădini pentru Dinu Pillat. Probabil nu aţi văzut expoziţia din noiembrie, anul trecut, aşa-i? Să vă spun ce s-a petrecut: în urmă cu câţiva ani, pictorul Ştefan Câlţia (domnul acela cu barbă albă şi listă de colecţionari care aşteaptă febril orice nouă sau veche lucrare a sa), aşadar Ştefan Câlţia a citit o prefaţă la un volum de poezii ale lui Rilke, traduse de Dinu Pillat.
Gabriela Massaci
|Reading time: 4 mins
Share this article

Am voie să am un proiect preferat: se cheamă Ştefan Câlţia – grădini pentru Dinu Pillat. Probabil nu aţi văzut expoziţia din noiembrie, anul trecut, aşa-i? Să vă spun ce s-a petrecut: în urmă cu câţiva ani, pictorul Ştefan Câlţia (domnul acela cu barbă albă şi listă de colecţionari care aşteaptă febril orice nouă sau veche lucrare a sa), aşadar Ştefan Câlţia a citit o prefaţă la un volum de poezii ale lui Rilke, traduse de Dinu Pillat. A aflat astfel despre tăcuta şi profunda dramă personală a unui intelectual român închis de comunişti, vorbim despre scriitorul şi criticul literar Dinu Pillat, şi despre o dorinţă senină a acestuia, la ieşirea din închisoare în anii 60: să fie paznic într-o gradină, într-un parc public – şi nimic altceva. Nu s-a întâmplat –  pentru că viaţa nu ne ascultă mereu (vreodată?). Dar unii dintre noi, precum pictorul Câlţia, au puterea şi sufletul sa se pună de-a curmezişul dorinţelor neîmplinite. Fac ei ce fac, şi le împlinesc.  

Astfel, domnul Câlţia a pictat şase tablouri mari, în ulei pe pânză, cu rame brun-cenuşii precum scoarţa de copac, şi a desenat şaisprezece desene în tuş tras cu peniţa, pe o hârtie gălbuie şifonată – un soi de pergament din acela al hărţilor care te duc spre comoară. Fiecare lucrare ne arată o grădină –  alta, mereu alta: verde-înfrunzită, albă de iarnă, creştină cu heruvimi, sălbatică din câmp reavăn, urbană cu poartă de fier, sveltă din Toscana în noapte albastră, cu labirint păzit de ferigi şi clopoţei şi roze  – o grădină aşezată în rai şi pe pământ, cu flori şi păsări, cu fântâni şi pietre şi peşti cu solzi scânteietori.

În aceste grădini nu este nici ţipenie de om. Se vede însă în fiecare grădina câte un drum –  şi dacă ştii să priveşti cum cade lumina, în toate îl vezi bine pe Dinu Pillat.

M-a copleşit domnul Câlţia în această postură de justiţiar: înfăşurat în şorţul lui pătat de culori, înarmat până în inimă cu multe pensule şi tocuri cu peniţă  – şi cu un scut deschis, numit şevalet, Pictorul (cum îi spune pe nume Monica Pillat, fiica scriitorului şi profesoara mea de poezie engleză din studenţie) a făcut astfel o reparaţie istorică: i-a oferit lui Dinu Pillat, cel cu destin frânt nedrept, o grădină, a lui şi numai a lui, pentru totdeauna. Expoziţia de la galeria pentru care lucrez a fost vizitată de multa lume. Dar cu siguranţă de prea puţină lume. Toate lucrările s-au vândut iar una a plecat in dar. Prima-prima lucrare, al şaptesprezecelea desen de fapt şi întâiul cronologic, desenul-pilot, din 2013, se află în colecţia privată a unei bune prietene. Asediat, domnul Câlţia a fost de acord să facă o serigrafie, în ediţie de cincizeci de exemplare –  grădina cu pomul vieţii. Nu le mai avem nici pe acestea, pentru că le-aţi cumpărat dvs. pe toate 🙂

Ştefan Câlţia la Grădina Botanică, în căutarea grădinii. Foto: GaMa

 

Aşa e trupul acesta puternic şi firav al unei expoziţii: dispare după cele doua luni ale sale de expunere pe simeze: se retrage în ateliere sau se pulverizează în ştiute şi ne-ştiute direcţii, în casele voastre, în muzee… Pentru că m-a copleşit domnul Câlţia justiţiarul, am încercat să „reţin” cumva acest trup efemer al expoziţiei Ştefan Câlţia: Grădini pentru Dinu Pilat, pregătind o carte. Am lucrat mai mulţi la ea, împreună, H.-R. Patapievici şi Matei Câlţia, Monica Pillat şi Carmen Brăgaru, Andrei Mateescu, Oana Bratiloveanu şi Patricia Bădulescu. Lansăm cartea în mijloc de iunie: are reproduceri ale tuturor lucrărilor, texte scrise de noi, ‘echipa’ – şi frunze şi flori adevărate, lipite în penultima pagină a cărţii de către nişte noi prieteni ai noştri de mare ispravă: copiii de la Ajungem Mari.  Şi ca să fiu sigură-sigură, împreună cu Paulina Anastasiu, am găsit în Grădina Botanică, al cărei inspirat şi generos director este, o bucată de pământ care are nevoie să fie grădină: vom merge acolo cu domnul Câlţia, şi sper şi cu dvs., şi vom săpa, vom smulge buruieni, vom desena alei şi vom pune seminţe pentru iarbă mătăsoasă şi tufe mici – şi apoi vom merge în urma Pictorului ca să bătătorim şi un drum, de pământ adevărat, în ceea ce va deveni Grădina lui Ştefan Câlţia pentru Dinu Pillat.

Temă pentru acasă: ce pot să spun? vizită la Grădina Botanică pe şi după 14 iunie şi faceţi cumva să vă luaţi cartea Ştefan Câlţia: Grădini pentru Dinu Pillat: sunt doar 200 de exemplare. La grădina botanică, vor avea autograf 🙂

FestivalsTheater
Share this article