Căutare

Share this article

Atunci când suntem mici, părinţii ne învaţă că succesul înseamnă fericire. Dar, în realitate, ce este succesul? Bani? Faimă? Dragoste? În afară de câteva tendinţe romantice, succesul înseamnă putere. Tot atunci când eram mici am învăţat şi lecţia aceasta. Vă mai amintiţi cum era în basme: fiul cel mic al împăratului devine mare după ce îl îndepărtează de la tron pe împăratul cel rău, cucereşte castelul şi, da, salvează fata. Deci atunci când are putere. Şi cine are putere, ia şi fata la final.

Şi tot din poveştile copilăriei am învăţat că puterea îţi dă undă verde să faci ce vrei. După ce am crescut, am văzut că învăţămintele desprinse din poveşti se adevereau şi în viaţa cotidiană. Şi cum despre putere vorbeşte toată lumea nu ar fi putut să lipsească nici din lumea de la Hollywood. Şi nu vorbesc despre cea din spatele scenelor, ci despre cea de pe ecrane.

Despre putere vorbim şi în House of Cards (un festival al ego-urilor) şi Game of Thrones (visul umed al tuturor geek-işilor). Şi ambele seriale par să cunoască perfect reţeta dependenţei.

Atenţie: articol care conţine spoilere.

Eşti pregătit să intri în jocul puterii? Cu ii, exclamaţi la final.

Fără să fiu prea spoilery, noul sezon House of Cards ne-a arătat, din nou, o mână de personaje dispuse să îşi joace toate cărţile cu semne politice pentru a rămâne în lupta pentru fructul interzis la puterii. Fiecare jucător face alianţe (de multe ori imorale sau ilegale). Toţi încearcă să îşi joace cărţile cât mai bine. Să piardă unele runde pentru a fi gata să le câştige pe cele mai importante. Iau decizii periculoase din dorinţa de a-şi consolida poziţia de putere şi supremaţia faţă de ceilalţi.

Hmmm … spune drept, ţi se pare că sună puţin a Game of Thrones? De acord că e doar o descriere narativă grosieră. Dar oare Cersei, Daenerys, până şi John Snow sau, în realitate, toate personaje importante din serial nu încearcă să îşi construiască propriul lor House of Cards? Unii sunt alunecoşi şi manipulatori. Alţii nechibzuiţi sau nemiloşi. Şi foarte puţini încearcă să ia parte la lupta care chiar contează. E frustrant, zău. Parcă degeaba le-a tot spus John Snow, deja de ceva sezoane bune, că winter is coming.

Back to the bones. 2 seriale şi aceeaşi putere.

Ambele seriale, dacă încerci să le aduci back to the bones, departe de podoabele înzestrate ale unei producţii TV, sunt o colecţie de personaje nu tocmai morale şi mereu gata să intre în jocurile cărţilor politice.

Aşa că da, cele două seriale ne vorbesc amândouă despre putere, în cel mai dur, pur şi sângeros sens al ei. Şi ne arată episod după episod că nu l-au ascultat deloc pe Ragnar Lodbrok (Vikingii, alt serial din aceeaşi categorie) care spunea că: ,,puterea este întotdeauna periculoasă: îi atrage pe cei răi şi îi corupe pe cei buni”.

Două exemple aici. O mai ţineţi minte pe Zoe Barnes din House of Cards? Poate v-o amintiţi dispărând de pe peronul metroului la începutul sezonului doi. Şi pe ea dorinţa de a gusta din pocalul puterii şi, mai ales, dorinţa lui Francis de a face acelaşi lucru i-au fost fatale. Sau poate vi-l amintiţi pe Joffrey. Copilul transformat aproape peste noapte în cel mai crud conducător care a ajuns să moară otrăvit de Petyr Bealish care îşi justifica acţiunea astfel: ,,Given the opportunity, what do we do to those who’ve hurt the ones we love?”.

Cum spuneam, puterea e periculoasă, nemiloasă şi, aşa cum vedem în cele două seriale, sângeroasă. Tuturor le este teamă de locul al doilea. Exact cam cum îi este teamă lui Snow de White Walkers. Şi cumva au dreptate, nu? Trebuie să facem un exerciţiu puternic de memorie să ne amintim de Mitt Romney, Ségolène Royal sau Ghennadi Ziuganov, dar pe Barack Obama, Nicolas Sarkozy sau Vladimir Putin sigur îi ştim.

Game of Thrones sau House of Cards? Grea întrebare.

Dacă le punem veşmintele de gală înapoi, oare putem să răspundem la întrebarea: ce serial este mai puternic. Sau poate cine dintre Netflix şi HBO câştigă bătălia.

Da, ambele seriale au personaje carismatice prinse în propriile lor minciuni şi strategii. Evident, aţi putea să îmi spuneţi că la House of Cards vedem doar cărţile jucate de Francis, pe când în Game of Thrones avem multe personaje, împărţite prin toată lumea, care îşi joacă rolul în cursa puterii. Cu toate astea, aş spune că toate personajele secundare din Cards, toate aceste cărţi ajutătoare din castelul lui Francis, sunt cruciale pentru scenariu şi, prin urmare, parteneri egali în acţiune. Mai mult, fiecare din ei intră în concurs urmărindu-şi propria agendă – fiecare îl foloseşte pe Francis, la fel de mult pe cât îi foloseşte el pe ei – în cursa pentru … da, aţi ghicit, putere. Exact ca în Game of Thrones.

Şi totuşi este vreunul dintre cele două seriale mai bun? Dragonii, castelele şi white walkerş-ii reuşesc să îi ia faţa cuplului Kevin Spacey-Robin Wright? Hai să le luăm pe rând:

House of Cards.

+ Spacey. Monoloagele şi intervenţiile lui de tip Shakespearian. Accentul sudic fals. Gândirea lui strategică şi malefică. Bătăile cu inelul în masă. Spacey punct. Şi Wright care reuşeşte superb să facă cuplu cu Spacey. Şi nu vreau să fiu spoiler, dar acel ,,My turn” de la final face toţi banii.

Spacey care nu îi spune lui Claire niciodată ,,as you wish”. Şi faptul că toate manevrele politice pe care le face ţi se par atât de reale, că te fac să te gândeşti oare cât de departe este serialul acesta de realitate? (cel puţin de realitatea de peste ocean). Şi Netflix pentru că, cel puţin pentru un week-end, te izolează complet de toată lumea. Şi nu sunt niciodată dragoni.

Game of Thrones.

+ Devotamentul pur şi sincer pentru nuditate, dragoni, săbii, Ned Stark – mai ales capul său şi mai ales obsesia Ariei (oh Nimeni) pentru răzbunarea lui, Jamie Lannister şi mai ales mâna sa, Hodor, dragonii. Evoluţia scenariului, a costumelor, a efectelor odată cu dublarea bugetului, dragonii. Şi, din nou, dragonii.

Joffrey. Uneori Sansa. Uciderea fiecărui personaj exact atunci când începeai să îl cunoşti şi să îţi placă. Faptul că toate personajele sunt complet nefericite, aproape tot timpul şi, probabil, vor ajunge să moară. Toate, dar toate, persoanajele sunt obsedate să se răzbune într-un fel sau altul pe cineva. Şi uneori nici nu sunt dragoni.

Câştigătorul?

Cred că este foarte greu să înmânăm coroana vreunuia dintre cele două seriale. Fiecare are exact ce este nevoie pentru a te obliga să te uiţi. Şi să devii dependent de ele. Însă, cum probabil deja aţi devorat noul sezon House of Cards, vă propun să schimbaţi aplicaţia şi să vă uitaţi la urmatorul episod  din Game of Thrones. Pentru că dragoni. Always 

Andreea Toma e atât de tânără şi a văzut atât de multe seriale, încât nici ea nu le mai ştie numărul. E super specialistă în social media, digital project management şi alte câteva denumiri bune pentru o #Millenials. Şi scrie la fel de bine precum povesteşte sau imaginează campanii. Azi e guest writer pe life.ro.

read
next

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO