Îndrumar eficient pentru defectarea copilului

Sper să fiţi de acord că e important să faci lucrurile în cunoştinţă de cauză, cu spirit de răspundere şi ştiinţific. De asta m-am gândit că e important ca un părinte să ştie exact ce are de făcut pentru a se asigura că îi dă copilului cele mai bune şanse să ajungă un adult cu probleme emoţionale semnificative. Să nu bâjbâim neştiinţific şi făcând lucrurile la întâmplare. Vorba aia, punct ochit punct lovit. Carevasăzică, la alegere….

Dacă vrei să obţii un adult  lipsit de stimă de sine, convins că nu merită mare lucru de la viaţă, tot ce ai de făcut ca părinte în copilăria lui e să fii prea preocupat de propriile probleme pentru a mai avea energie şi pentru a le auzi pe ale copilului. Dacă va fi suficient de sensibil încât să aibă nevoie de afecţiunea şi de atenţia ta şi pentru că nu are cum să iasă pe uşă în căutarea unui părinte care să i le ofere, ai toate şansele să depună pe altarul nevoii de afecţiune stima lui de sine prezentă şi viitoare. “De vreme ce nici măcar părintele meu nu are timp pentru mine înseamnă că nu am valoare. Dacă aş fi mai deştept, mai cuminte, mai supus sau mai zâmbitor, atunci aş avea parte de atenţie şi afecţiune din partea lui”, va gândi copilul tău. Sunt şanse  bunicele ca doar atât să fie suficient pentru a obţine un adult cu probleme de valorizare în relaţiile de cuplu şi, cu puţin noroc şi în viaţa profesională. Asta îl va ajuta să se simtă vinovat pentru toate cele şi să fie convins că merită să fie tratat prost de către persoanele semnificative din viaţa lui.

Dacă vrei să obţii un adult gata de sacrificiu oricând atunci tot ce ai de făcut este să te asiguri că ori de câte ori copilul vine cu o problemă, tu ai reacţii dramatice şi neaşteptate. Izbucnirile de furie sau crizele de isterie condimentate cu lacrimi din belşug, însoţite de fraza cheie “cum ai putut să-mi faci aşa ceva” vor garanta obţinerea cu succes a unui adult care se va strădui asiduu să-şi lase nevoile lui deoparte şi să acomodeze nevoile oricui altcuiva.

Dacă le cele de mai sus adaugi şi scatoalce bine plasate, jigniri şi critici constante, atunci eşti pe calea cea bună către obţinerea unui adult cu probleme serioase de ataşament, convins că nu se poate baza pe nimeni pe lumea asta. Cu şanse mari să treacă printr-un şir de relaţii nesatisfăcătoare sau chiar de-a dreptul disfuncţionale. Dacă ai reţineri să le aplici direct copilului, poate funcţiona şi abuzul verbal sau fizic aplicat partenerului de cuplu. Nu e tot timpul la fel de eficient, dar – ce să facem, ne descurcăm şi noi cum putem. Mai bine ceva decât nimic.

Dacă ce îţi doreşti să obţii este un adult dependent de părinţii lui până la adulţi bătrâneţi, tot ce ai de făcut este să te asiguri că îi împărtăşeşti în detaliu şi cu încărcătura emoţională maximă toate probleme tale. Dacă izbuteşti să te vaiţi constant şi să-i induci ideea că “bine că te am pe tine, că nu ştiu cum m-aş descurca” eşti pe calea cea bună pentru a obţine un satelit la planeta Părinte. Orice ar face pe viitor şi la orice vârstă vei fi preocuparea lui majoră, înaintea oricărei alte relaţii din viaţa lui. Cu timpul, probabil că relaţia cu tine va fi şi singura, dar, hei, viaţa nu-i perfectă, importanţi sunt părinţii. Tot acolo poţi ajunge şi pe un alt drum, mai ocolit. Acela al supra-protecţiei. Tot ce ai de făcut este să te asiguri că îi oferi un mediu artificial lipsit de griji şi de emoţii negative. Asta îl va trimite în lume complet nepregătit şi gata să se întoarcă la adăpostul parental. Aşa, vei putea face parte integrantă din viaţa lui, până în cele mai mici amănunte. Şi până la adânci bătrâneţi.

Cele de mai sus sunt exprimate cu iz de glumă. Dar am făcut asta doar pentru a îndulci amărăciunea pastilei. Nu de alta dar vă asigur că, deşi exprimarea e satirică, conţinutul e atât omniprezent în viaţa de toate zilele cât şi demonstrat ştiinţific.