Născut pe 28 octombrie 1928 la București, Ion Mihai Pacepa a fost cunoscut în lumea întreagă drept generalul de Securitate care a dezertat în Statele Unite, în iulie 1978, în timpul regimului comunist. A fost dezertorul de rang înalt din fostul bloc de Est, și a scris mai multe cărți și articole despre funcționarea interioară a serviciilor de informații comuniste.
La momentul dezertării, generalul Pacepa avea simultan rangul de consilier al preşedintelui Nicolae Ceauşescu, şef interimar al serviciului său de informaţii externe şi secretar de stat al Ministerului de Interne al României. A fugit în Statele Unite ale Americii după aprobarea de către președintele Jimmy Carter a cererii sale de azil politic.
Ulterior, a lucrat cu Agenția Centrală Americană de Informații în diferite operațiuni împotriva fostului Bloc de Est. CIA a descris cooperarea sa drept „o contribuție importantă și unică pentru Statele Unite”.
Activitatea în Serviciul Român de Informaţii
Tatăl lui Pacepa a venit din ceea ce este acum Slovacia în Transilvania aflată sub imperiul austro-ungar și, după Unirea Transilvaniei cu România, s-a stabilit la București în 1920. Ion Mihai Pacepa a studiat chimia industrială la Universitatea Politehnica din București între 1947 și 1951, dar cu doar câteva luni înainte de absolvire a fost recrutat de Securitate și și-a luat diploma de inginer abia patru ani mai târziu.
Conform cărții sale, Moștenirea Kremlinului, el a fost repartizat la Direcția de Contrasabotaj a Securității. În 1955 a fost transferat la Direcția de Informații Externe.
În 1957, a fost numit șef al postului de informații românesc din Frankfurt/Main, Germania de Vest, unde a servit doi ani. În octombrie 1959, ministrul de Interne, Alexandru Drăghici l-a numit șeful departamentului tehnic al Direcției I, fiind șeful spionajului industrial românesc.
Între 1972 şi 1978 a fost consilierul lui Ceauşescu pentru securitate naţională şi dezvoltare tehnologică şi adjunctul şefului serviciului român de informaţii externe. El susține că în anii 1960 a fost implicat în înființarea unei industrii auto românești.
Dezertarea lui Ion Mihai Pacepa
Pacepa a dezertat în iulie 1978, intrând în Ambasada americană din Bonn, pe când se afla în Germania, unde fusese trimis de Ceauşescu cu un mesaj către cancelarul Helmut Schmidt. El a fost transportat în secret la baza forțelor aeriene Andrews, lângă Washington, D.C., într-un avion militar al Statelor Unite.
Într-o scrisoare către fiica sa, Dana, publicată în ziarul francez Le Monde, în 1980 și difuzată în repetate rânduri de Radio Europa Liberă, generalul Pacepa a explicat motivul dezertării: „În 1978 am primit ordinul de a organiza uciderea lui Noel Bernard, directorul emisiunii românești de la Radio Europa Liberă, care îl înfuriase pe Ceaușescu cu comentariile sale. Era la sfârșitul lunii iulie când am primit acest ordin și, în cele din urmă, a trebuit să decid între a fi un tată bun și a fi un criminal politic. Cunoscându-te, Dana, eram ferm convins că ai prefera niciun tată unuia care este un asasin.” În 1981, Noel Bernard a fost ucis de Securitate.
Dezertarea generalului Pacepa a distrus total rețeaua de informații a României comuniste, iar prin dezvăluirile activității lui Ceaușescu a afectat credibilitatea și respectabilitatea internațională a acestuia din urmă. Un articol publicat de The American Spectator în 1988 a rezumat devastările cauzate de „spectaculoasa” dezertare a generalului Pacepa: „Trecerea lui de la Est la Vest a fost un eveniment istoric, pentru că atât de atent se pregătise și atât de aprofundate erau cunoștințele sale despre structura, metodele, obiectivele și operațiunile serviciului secret al lui Ceaușescu, că în trei ani întreaga organizație a fost eliminată. Nu a rămas nici un singur oficial de vârf, nici o singură operațiune majoră nu se mai derula. Ceaușescu a avut o criză de nervi și a dat ordine pentru asasinarea lui Pacepa. Cel puțin două echipe de ucigași au venit în Statele Unite pentru a încerca să-l găsească și, recent, unul dintre foștii agenți ai lui Pacepa – un bărbat care făcuse minuni minore furând tehnologia occidentală a Europei pentru România – a petrecut câteva luni pe Coasta de Est, încercând să-l găsească pe general. Din fericire, nu l-au găsit.”
Două condamnări la moarte
În septembrie 1978, Pacepa a primit două condamnări la moarte din partea României comuniste, iar Ceauşescu a decretat o recompensă de două milioane de dolari pentru moartea sa. Yasser Arafat și Muammar al-Gaddafi au urcat fiecare recompensa cu încă un milion de dolari. În anii 1980, poliția politică din România l-a însărcinat pe Carlos Șacalul să-l asasineze pe Pacepa în America în schimbul unui milion de dolari. Documentele găsite în arhivele informațiilor românești arată că Securitatea i-a dat lui Carlos un întreg arsenal pe care să-l folosească în „Operațiunea 363” pentru asasinarea generalului Pacepa în S.U.A. Arsenalul includea 37 kg. exploziv din plastic EPP/88, 7 pistoale-mitralieră, un pistol Walther PP cu numărul de serie 249460 cu 1306 gloanțe, 8 pistoale Stechkin cu 1049 gloanțe și 5 grenade de mână UZRG-M.
Carlos nu a reușit să-l găsească pe Pacepa, dar pe 21 februarie 1980 a bombardat o parte a sediului Radio Europa Liberă din München, care transmitea știri despre dezertarea lui Pacepa. Cinci diplomați români din Germania de Vest, care îl ajutaseră pe Carlos Șacalul în această operațiune, au fost expulzați din țară.
Pe 7 iulie 1999, Hotărârea Curții Supreme a României nr. 41/1999 a anulat condamnarea la moarte a lui Pacepa și a dispus restituirea proprietăților acestuia, confiscate prin ordinul lui Ceauşescu. Guvernul României a refuzat să se conformeze. În decembrie 2004, noul guvern al României i-a restabilit gradul de general lui Pacepa.
Orizonturi roșii de Ion Mihai Pacepa
Ion Mihai Pacepa a murit în anul 2021, la vârsta de 92 de ani, din cauza Covid.
Până atunci a fost editorialist pentru blogul conservator al PJ Media. De asemenea, scria ocazional articole pentru The Wall Street Journal și diverse publicații conservatoare americane, precum National Review Online, The Washington Times, ziarul online FrontPage Magazine și Worldnet Daily. Însă cărțile sale scrise în America au circulat în lumea întreagă. Cea mai cunoscută dintre ele a fost Orizonturi roșii.
În 1987, Pacepa a publicat o carte, Orizonturi Roșii: Cronici ale unui șef de spionaj comunist. O traducere în limba română a lui Red Horizons tipărită în S.U.A. a fost infiltrată în România comunistă, iar un caiet de buzunar în stil Mao cu Red Horizons a fost tipărit ilegal în Ungaria comunistă (acum un obiect de colecție valoros). În 1988 Red Horizons a fost transformată în serial la Radio Europa Liberă, stârnind „un interes imens în rândul românilor”. Potrivit Radio România, „străzile orașelor României au fost goale” în timpul difuzării. Pe 25 decembrie 1989, în ultima parte a Revoluţiei Române, Ceauşescu şi soţia sa, Elena, au fost condamnaţi la moarte la sfârşitul unui proces în care majoritatea acuzaţiilor au ieşit aproape cuvânt cu cuvânt din Red Horizons. (O a doua ediție, publicată în martie 1990, conținea stenograma procesului lui Ceaușescu, care se baza pe fapte prezentate în Red Horizons.)
Citește și: Cine a fost în realitate Victor Godeanu: povestea adevărată a generalului care s-a luptat cu Ceaușescu și a demascat crimele regimului comunist și ale Securității
La 1 ianuarie 1990, cartea a început să fie serializată în noul ziar oficial românesc, Adevărul, care în acea zi a înlocuit Scînteia comunistă. Adevărul a explicat că serializarea cărții de către Radio Europa Liberă a „jucat un rol incontestabil” în răsturnarea lui Ceaușescu”, conform textului de pe coperta din spate a celei de-a doua ediții a cărții, apărută în 1990).
Red Horizons a fost ulterior republicat în 27 de țări, fiind transformată într-un film documentar de către televiziunea maghiară. În 2010, The Washington Post a recomandat ca Red Horizons să fie inclusă pe lista cărților care ar trebui citite în școli, alături de Whittaker Chambers’s Witness.
În 1993, Pacepa a publicat Moștenirea Kremlinului, în care a încercat să-și dezvețe țara natală de dependența ei continuă de un stat polițienesc în stil comunist. În 1999, a devenit autorul trilogiei Cartea neagră a Securității, devenită un bestseller în România.
Pe aceeași temă
Citește mai multe
