Căutare

Share this article

Eram prin liceu când ascultam Krypton și când mi se părea că Răzvan Fodor era un fel de Bon Jovi de România. Mai târziu am văzut-o și pe Irina la televizor și ca o mămăiță care vorbește în batic, îmi spuneam: „Hm, ce fată frumoasă și-a găsit Fodor ăsta!”. Iată că a venit vremea să stau la povești cu ei, eu de o parte a ecranului, ei în bucătăria casei lor, cu cafeaua de dimineață în mână. Mi s-a părut mie că sunt simpatici încă de dinainte de a-i suna și a-i invita să bem o cafea virtuală, dar nu mi-am imaginat vreodată că o să râd cu lacrimi în timpul unui interviu.

Mi-au povestit despre cum s-au cunoscut și despre cât „a mulinat” Răzvan să o prindă pe Irina în cârlig, despre vizita de curtoazie la părinții fetei, despre muzică, valurile tinereții și cred că dacă nu ne-ar fi plâns copiii de foame, ne prindea noaptea pe Skype. Am încercat să redau cât mai fidel discuția noastră și sper să puteți intra și voi în atmosfera ei, să vă imaginați râsetele lor și vorbele colorate ale lui Fodor. Enjoy!

Unde v-ați cunoscut și ce vârstă aveați fiecare?

Irina: Eu aveam 19 ani, el 33 de ani.

Răzvan: Nu, eu aveam 32 de ani.

Irina: Eu eram studentă la Jurnalism, de-abia venită în București, intrasem la buget și banii pe care mi-i trimiteau ai mei mă ajutau să supraviețuiesc, dar nu mă ajutau și în sensul pe care mi l-aș fi dorit eu: să-mi iau și eu blugii ăia de care aveam nevoie, să ies în oraș și așa mai departe. Așa că făceam extra joburi mici, precum hosting, sampling, împărțeam flyere, mai făceam și pe modelul, mai făceam și pe „actrița”, adică mergeam în Buftea unde făceam figurație simplă sau specială, în funcție de rolul care mi se potrivea mai bine. Pierdeam jumătate de zi pe acolo și cu 100 de lei cât primeam, mamăăăă, nebunieee!, rupeam Regia în două. Acolo l-am cunoscut prima dată pe Răzvan…

Irina și Răzvan Fodor

Răzvan: Pe maestru!

Irina: Pe maestru, da 😂. Era serialul acela „Cu un pas înainte” și eu trebuia să fiu în film asistenta lui. El era mare patron de club și eu trebuia să fiu asistenta lui: îl periam, îi culegeam scamele, cam ce fac și azi fiind soția lui. Pentru că am fost destul de aproape în rol, a fost așa o chestie, o chimie pe care cred că am simțit-o fiecare dintre noi. Eu m-am intimidat puțin și am și intrat în carapace pentru că na, el era actorul…

Răzvan: Maestrul!

Irina: Da, maestrul! 😂 După aceea m-am enervat pentru că el a încercat să fie simpatic la început și apoi ca să știe dacă bagă o fisă sau nu, m-a întrebat dacă am iubit.

Răzvan: Am băgat fisa, dar nu a mers mai jos. 😂

Irina: M-am enervat, cum să nu, când tu după trei replici mă întrebi dacă am iubit? I-am zis că da și m-am concentrat pe filmarea secvenței…

Dar aveai iubit?

Nu, nu aveam. La finalul zilei m-a întrebat dacă nu vreau să mă ducă din Buftea la București.

Răzvan: Cei de la figurație specială, la finalul zilei de filmare, erau urcați în autocar sau în dubă și erau duși spre București. Adică eu nu am mințit-o cu absolut nimic și oricum nu i-aș fi făcut nimic, m-am gândit doar să vin în ajutorul ei și i-am spus: „Sigur nu vrei să te las eu în București pentru că o să aștepți mult?”. Ea foarte învolburată a zis: „Nu”.

Irina: „Nu că eu mai am treabă”

Răzvan: probabil s-ar fi așteptat să insist, eu nu am insistat: „Treaba ta, te ducea maestrul acasă…”

Irina: A trebuit să aștept, apoi să mă urc în microbuzul care m-a lăsat la 1 Mai, de acolo am luat metroul, așa că mi-am făcut o grămadă de treabă… 😂

Ne-am mai văzut după aceea dar foarte rapid, doar în trecere pentru că eu filmam la altă producție, el era în altă parte și doar ne-am salutat.

Irina și Răzvan Fodor

Până când?

Irina: Până când am avut un alt job în altă parte, total diferit de ce legături aveam noi și acolo am cunoscut o fată cu care m-am împrietenit. Povestindu-ne noi una alteia trecutul, ea a început să-mi povestească de un fost iubit de al ei care era prieten foarte bun cu un băiat cu care râdeau foarte tare împreună, Răzvan Fodor. Și râdeau de se prăpădeau cu Fodor ăsta! Acela a fost momentul în care mie mi s-a părut că e un semn și mai târziu s-a dovedit că așa era.

Răzvan: Practic a atins-o divinitatea!

Irina: I-am spus prietenei mele așa atunci: „Nu știu ce legătură mai ai tu cu fostul tău iubit, dar te rog sună-l și roagă-l să îți dea numărul de telefon al lui Răzvan. L-a sunat, băiatul a zis: „Telefonul lui Fodor? Niciodată! Sunteți nebune la cap?”. Atunci eu i-am zis: „Fii atent: sună-l și spune-i că a cunoscut o brunetă la Buftea și întreabă-l dacă vrea să-mi dea numărul de telefon. Dacă mi-l dă bine, dacă nu, nu. Eu nu sunt vreo stock-eriță”. Băiatul l-a sunat pe Fodor și Fodor știe ce a răspuns:

Răzvan: „Dă-i urgent numărul!”

Irina: El încercase și el la rândul lui să facă rost de numărul meu de telefon, printr-un regizor, dar nu am vrut să i-l dau. Așa că după ce am primit numărul lui de telefon i-am trimis un mesaj: „Vezi, dacă vrei, chiar se poate! Sunt cu un pas înaintea ta!”. M-a sunat și de acolo s-au legat lucrurile, am început să ieșim în oraș, să ne cunoaștem mai bine….

Răzvan: Chiar nu s-au legat…

Irina: S-au legat e un fel de a spune.

Răzvan: Eu nu am fost deloc insistent și nu am fost deloc obraznic. Nu aș fi fost nici dacă se lega din prima zi, atunci când m-am oferit să o duc acasă.

Tu maestru, dar și gentleman… 😂

Răzvan: Maestru mă, dar sunt gentleman. Cu domnișoarele se stă, se vorbește… Plus că eram într-o perioadă foarte dark a vieții mele amoroase și nu prea aș fi vrut să mă mai consum pe încercări. Adică nu mai puteam cu fetele, nu le mai suportam, toate mi se păreau că sunt la fel, cred că eram și la limită de ceva misoginism, mă simțeam destul de urâcios, dar totuși aveam bunul simț să nu-mi bat joc.

Irina și Răzvan Fodor

Dar tu erai mare crai și găsiseși o puștoaică de 19 ani, frumoasă de pică și credeai că ea nu e la fel?

Răzvan: Fii atentă cât am mulinat. Voiam să mă asigur că nu mă înșel în privința ei. Era o fată frumoasă, avea cuvintele la ea, era feminină, dar voiam să văd dacă e mai mult decât atât. Am ieșit cu ea de câteva ori și m-a surprins că tot timpul avea o carte la ea. În paranoia în care eram la a treia sau a patra întâlnire, la un moment dat avea altă carte în geantă și mi-am zis: „Bă, să vezi că asta joacă tare de tot și vrea să mă păcălească într-un mare fel și schimbă cărțile săptămânal”…

Se dă cultă?

Irina: Aflasem eu pe surse că-i plac intelectualele și ce am zis: merg cu dex-ul după mine! 😂

Răzvan: Știu că ne făceam serile în față la Leu, la căminele studențești, fix în stația de troleibuz. Eu veneam din oraș, de la întâlnirile mele și o sunam pe ea când ajungeam în stație. După vreo două luni mi-am luat inima în dinți și am chemat-o la mine. Tot așa, nu s-a întâmplat nimic: am mâncat, am băut și a plecat acasă. Prima noastră ieșire oficială a fost la botezul copilului unui bun prieten de-al meu, unde o prezentam ca fiind potențiala mea viitoare prietenă. Ea râdea, lucru care îmi plăcea foarte tare, iar apoi lucrurile au venit de la sine. Mai venea pe la mine, își făcea temele, scria notițe din ce citea, iar mie îmi plăcea super mult.

Înainte să o cunosc pe ea eram mare pasionat de vacanțe – nu că în secunda asta nu am fi tot în același punct, adică să ne irosim toți banii pe vacanțe. La vremea respectivă chiar aveam rezervată o plecare în India, de sărbătorile de iarnă. I-am zis că eu împreună cu niște prieteni vrem să mergem timp de o lună de zile în India și am întrebat-o dacă ar vrea să vină cu mine. Ea mi-a dat un răspuns foarte sincer și foarte dulce: „Eu nici nu am ieșit din țară și nici nu am zburat cu avionul până la vârsta asta”.

Irina: De aici a urmat întâlnirea cu ai mei, la Buzău…

Nu-l știau de la televizor?

Irina: Vag. Îi mai trimiteam mamei poze, mama parcă îl mai repera puțin, dar atât. Știau doar că e vedetă.

Când se întâmpla asta?

Irina: În 2008.

Adică nici nu știau să-l google-ască…

Irina: Nu, nu! Îi trimiteam eu poze de pe laptop-ul de la cămin. Mama mă tot întreba: câți ani are, cine e, din astea. Când i-am zis că are 32 de ani, a fost șoc și groază pentru ei.

Cât ți-a luat să o ceri de nevastă, Răzvan?

Răzvan: 14 ani, adică nici până în momentul acesta nu am cerut-o de nevastă.

Irina: La evenimentul oficial se referă el, acela cu așezat în genunchi, cu trandafirul în dinți…

Răzvan: Nu există ceva mai rău pe lumea asta decât să cazi în genunchi și să ceri pe cineva de nevastă!

Irina și Răzvan Fodor, la cununia lor civilă

După ce că ți-o faci cu mâna ta, mai cazi și în genunchi? 😂

Da, exact, aia nu se face. Dacă e de film, e ok, dar dacă o face cineva în viața reală… eu îi știu pe ăia și cu ei nu fac revelionul. 😂

Dar inel i-ai dat?

Răzvan: te rog, Irina!

Irina: Discuția noastră despre nuntă și căsătorie a venit de fapt tot dintr-o poveste. La vreun an de zile după ce m-am mutat la el, am început să ne imaginăm viitorul….

Răzvan: Ideea e că am fost în India aia de care ți-am spus, care a fost o vacanță foarte mișto și locul unde eu mi-am dat seama că ea e femeia. A fost o vacanță de backpeker, nu a fost vreun all-inclusive, vreun hotel de lux, am bătut toată India de la New Delhi, la poalele Nepalului și apoi am coborât în sud și am făcut toată coasta de vest. Toate lucrurile acestea pe jos, cu mașini închiriate, prin mizerie și cu tot felul de aventuri.

Și toată vacanța nu a făcut fițe, nu a cerut la hotel?

Răzvan: Nu!

Irina: Iar inelul mi l-a dat cumva acolo, dar nu pot să spun că a avut semnificația asta, nu a fost nimic, clasic, nu am respectat deloc niște tipare. Primul inel mi l-a cumpărat de acolo, era un inel cu piatra zodiei mele, o piatră galbenă și îmi aduc aminte că după ce mi l-a cumpărat am ajuns la plajă, am intrat în mare și când am ieșit, piatra era transparentă și eram amândoi așa de dezumflați că dădusem niște bănuți pe el și credeam că ne-au păcălit. L-am băgat în cutiuță și în România, când ne-am întors și am desfăcut cutia, piatra era galbenă la loc. Cumva inelul de logodnă acela este, pentru că apoi discuția despre cum o să ne petrecem noi bătrânețile împreună a fost într-o seară banală, la masă, o seară ca altele, doar că atunci parcă am vorbit mai mult decât în mod obișnuit. La un moment dat el a zis: „dar tu ești sigură că vrei să îmbătrânești lângă mine?”. Eu am zis „da” și cumva asta a fost cererea. Nu a fost o chestie oficială, au fost mai multe bucățele din care noi ne-am prins că trebuie să facem pasul acesta.

Irina, hai să ne întoarcem puțin în copilăria ta. Tu vii de la Buzău, dintr-o familie? Ce erau părinții tăi?

Mama a lucrat într-o fabrică, la bobinaj, ea pe cartea de muncă e electrician, dar lucrează într-o fabrică de confecții, iar tata este asistent medical. O familie cât se poate de simplă și de modestă.

Irina Fodor în copilărie, în brațele tatălui ei

Mai ai frați?

Mai am o soră mai mică cu 11 ani decât mine, ea este studentă la drept, este mai pragmatică, mai cu picioarele pe pământ, spre deosebire de mine care am fost tot timpul visătoarea și artista familiei. M-au inspirat mama și bunicul, ei mi-au dat dragostea pentru cărți, ei se pierdeau tot timpul în povești și mă ajutau și pe mine să-mi dezvolt imaginația și atunci am creat tot timpul din orice o poveste.

Și în povestea aia era și prințul pe cal alb?

Răzvan: Da, era blond cu ochi albaștri 😂 Așa mi-a zis. Cică băiatul pe care și-l proiectase ea în imaginea unuia din show-bizz era Puia, chelios, blond și cu ochi albaștri.

Și tu Răzvan? Cum era familia ta?

Răzvan: Măi eu sunt bucureștean de cinci generații – asta o spun ca să mă delimitez de provinciali 😂. Maică-mea e contabilă, taică-meu a fost inginer proiectant, însă a murit când aveam eu 14 ani. Așa că am trăit doar cu maică-mea de atunci, așa că am fost cocolit, giugiulit, răsfățat…

Răzvan Fodor bebeluș

Tu mai ai frați?

Nu, sunt singur și din cauza asta sunt în halul în care sunt 😂

Răzvan Fodor alături de părinții lui

Când a apărut Krypton, că nu mai țin minte?

Povestea e lungă. Krypton e o formație veche care are rădăcinile undeva în anii ’80, numai că la finalul anilor ’90 ei nu mai erau, iar cel care deținea numele, Eugen Mihăescu, a refondat trupa. Și a fost așa o chestie în care m-am băgat la vremea respectivă și care a bubuit într-o lună și jumătate.

Dar tu ce ai făcut până atunci?

Eu am tot cântat. Din 1995 până în 1998 am cântat la Direcția 5, dar în altă formulă, dacă îți mai amintești… S-a spart și Direcția 5 atunci, Marian Ionescu a plecat și și-a făcut trupa cu Loredana, iar cealaltă trupă, gașca rămasă m-a racolat dintr-o trupă de rock alternativ, pe când aveam vreo 19 ani. și așa am cântat cu ei până în ’98. Am scos un album cu ei, apoi am pus muzica în cui, m-am apucat de facultate, anume Educație Fizică și Sport și cochetam cu infracționalitatea. Aduceam haine din Turcia și le vindeam în consignații, ceva înfiorător. Te duceai, lăsai balotul cu haine, fără factură, fără nimic și când treceai pe acolo îți spunea patronul: „Ai vândut șase blugi și două treninguri, ia banii! Mai ai să vinzi atât”. Dar acelea erau începuturile anilor ’90, nu știam nimic despre ce vreau să fac în viață, așa că atunci când a venit oferta cu Krypton, am acceptat imediat. Într-o lună s-au pus bazele, în anul acela am câștigat și cea mai bună piesă, cel mai bun debut și am plecat rachetă. Au fost cinci ani foarte frumoși.

Erai the rock star!

Kind of… Pe România puteai să spui rock star, dar privind ce însemna termenul ăsta în lume…eram departe. Stăteam într-un apartament cu două camere în Berceni.

Nu te mai alinta, la vremea aia erai un fel de Bon Jovi de România…. 😂

Aveam o mașină frumoasă, aveam haine frumoase, dar eram departe…

Și stăteai în Berceni?

Da și tot în apartamentul acela am cunoscut-o pe Irina și tot acolo am și pus bazele familiei. Era un apartament decomandat pe care eu, idiotul l-am transformat într-unul semi-decomandat. Era cuibul meu și dacă eu stăteam în casă doar să dorm, nu făceam diferența între aceste detalii. Tocam toți banii, nu mă interesa nimic, viața era despre altceva.

Și uite că am cunoscut-o pe Irina, ne-am mutat în acel apartament, ni s-a și născut copilul acolo și am rămas acolo până într-o dimineață: Irina dormea în fosta mea sufragerie transformată într-un dormitor mare, iar eu dormeam pe o canapea într-un dormitor mic. Toate lucrurile copilului, bicicletă, trotinetă, sanie și multe altele, erau puse după o draperie. Când m-am aruncat mai tare în canapeaua aia, mi-a căzut bicicleta în cap. Copilul avea vreo 3 ani. A doua zi i-am zis Irinei: „Casa asta e una mică, nu? Noi nu avem cum să mai stăm așa, nu?”. Și de acum cinci ani ne-am mutat într-o casă foarte mare.

Deci vă merge bine…

Răzvan: Da, cu rată la bancă, cu tot tacâmul, cum face tot românul. Irina a prins și ea puțin din viața mea de dinainte, cu nopți pierdute și bani cheltuiți și dacă nu aș fi dus viața aceea, casa asta era achitată și mai aveam încă două.

Da, dar experiențele?

Irina: Așa i-am zis și eu. Dacă nu-ți trăiai viața așa atunci, nu te aveam azi un om normal la cap cu care să pot să am o familie. Te trezeai acum că vrei la club, la discotecă, sau mai știu eu unde… Îți dai seama, cum ar fi fost ca în fiecare weekend, de joi până duminică să-mi spună Fodor că mergem la club?

Răzvan: Mie mi-au dispărut lucrurile astea, gata, nu mă mai atrag. De aceea aș vrea ca Diana, copilul meu, de pe la 17 ani să rupă ușa, să se distreze – o voi controla, îți dai seama- că doar dacă îți rupi capul în perioada aia, la 29 de ani nu mai vrei, începi să sortezi ce vine în viață.

Irina Fodor alături de părinții ei

Dar tu, Răzvan, ai făcut școala de muzică?

Răzvan: Nu. Eram un puști, aveam 14 ani când m-a luat un coleg de liceu la un cerc de muzică, la Palatul Copiilor. Era imediat după Revoluție. Mi-a plăcut mie treaba asta cu muzica și am descoperit că știu să cânt frumos cu vocea. Colegii de acolo erau viitorii colegi de la Krypton. Cu ei am avut și trupa aia de rock alternativ până m-au racolat cei de la Direcția 5.

Dar talentul acesta vine de undeva din familie?

Răzvan: Nu. A cochetat mama cu baletul când era mică și cu Teatrul Constantin Tănase. Ne mai povestește și acum: „Dragă eu mă duceam la Constantin Tănase și dansam”. „Du-te măi de aici!” 😂

Ce a zis mama când i-au dus-o pe Irina acasă?

Răzvan: Maică-mea e un soi…e un soi!. Mama încă ține legătura cu fost mea iubită. Ca să înțelegi că noi funcționăm puțin altfel, înainte de Irina am avut relații notabile una de 7 ani, una de doi ani și una de 3 ani. Și cu cea de 7 ani, Silvia, care ne este prietenă și e prietenă cu Irina, ne facem vacanțe împreună și vine la noi acasă, mama ține și acum legătura.

Oricărei fete pe care i-o aduceam în casă – evident că nu i le aduceam pe toate, doar pe cele care pătrundeau mai serios în viața mea- maică-mea îi dădea „adore” din start. Și pe Irina a îndrăgit-o din start.

Și la tine Irina, când l-ai dus pe Răzvan acasă, cum a fost?

Irina: Ai mei nu erau așa deschiși ca mama lui Răzvan, probabil că părinții de fete sunt puțin mai în gardă, așa că nu a fost mare dialog din prima. Tata stătea sobru pe fotoliu, încerca Răzvan să destindă atmosfera, dar nu avea cu cine, că tata își luase o mină de general…

În stânga Irina la absolvirea liceului, alături de sora ei, în dreapta, sora ei la absolvirea liceului, alături de Diana, fiica Irinei și a lui Răzvan Fodor

Îi vorbea lui Răzvan cu „dumneavoastră”?

Irina: Nu, dar invers da 😂

Răzvan: Nici acum nu-i vorbesc la per tu. E mai sobru puțin, dar o să-l scoatem noi din ale lui.

Irina: Mama în schimb era foarte emoționată și foarte intimidată de Răzvan, dar ulterior s-a deschis și acum Răzvan e, cum ar veni, ginerele ei preferat. Râde, se chițăie cu noi la masă, îi plac glumele lui.

Răzvan: A fost foarte greu pentru mine că eu sunt mai spurcat la gură, așa am și fost crescut, așa vorbesc și în prezența maică-mii, am fost acceptat așa și pe unde am lucrat și îți imaginezi cât de timid înjuram.

Irina: Ca să înțelegi, eu pe tata nu l-am auzit înjurând nici măcar o dată în viața lui. Ei în casă nu au ridicat tonul unul la celălalt vreodată. Cea mai nasoală înjurătură a lui tata a fost când era să facem accident și a spus: „Bă, dobitocule!” 😂. Îți dai seama cum a fost când în templul acesta de familie eu le-am adus rock starul? Cu cercel în ureche, băiat de oraș, cu țigări, șpriț…

Irina, sora, mama și fiica ei

Răzvan, te-ai umplut de bani după Asia Expres?

Răzvan: Nici nu știi cum să o dai, că dacă le spui oamenilor că nu sunt bani ăia, ți se răspunde: „Băi, dar ce înseamnă bani pentru tine, care e dimensiunea banilor pentru tine?”. E un premiu de 30 de mii de euro pe care l-am împărțit cu Sorin Bontea, la care plătim niște taxe de vreo 2500 de euro de căciulă. 12500 de euro. Din care am mai plătit vreo 2000 de euro pe analize ca să văd că m-am întors ok, iar ce am pătimit eu acolo timp de două luni de zile, nu mai socotim. Așa ceva nu știu să spun pe câți bani ar trebui să se facă…

Irina: E ca un pariu: pe câți bani ai mânca un ou stricat?

Răzvan: Pe câți bani ai dormi prin junglă, pe câți bani ai dormi pe o tablă suspendată deasupra unui dormitor în care dorm nu știu câți copii pe jos, pe câți bani ai mânca resturile de pe mese și tot așa…

Dar tu știai la ce te bagi?

Răzvan: Știam, numai că eu știu lucrurile astea despre mine. A fost oarecum un pariu că pot să fac lucrurile astea și că aș putea să îi înfrâng pe ăia mai puternici.

Cum ai picat cu Sorin? L-ai ales tu sau v-au pus ei împreună?

Răzvan: Cine a făcut castingul e Dumnezeul planetei și a știut cum să ne pună. Eu deși mă știam cu el foarte bine, nu știam că duce și el atât de multe lucruri.

De cântat mai cânți?

Răzvan: Băi, nu. Am lucrat cu niște băieți, mai lucrez, dar nu se întâmplă, nu mai e. La un moment dat mă gândeam că poate are legătură cu vârsta, deși eu sunt super pasionat de muzică, dar cred că de fapt e o altă problemă: ascultătorul de muzică rock pop e foarte mic în România, textierii care să spună ceva sunt puțini și nu se leagă lucrurile.

Ce ați făcut voi în perioada asta de aproape 3 luni de izolare?

Răzvan: Am încercat să vedem numai partea bună a lucrurilor. Am stat atâta timp doar noi, în familie, ne-am dat seama că nu mai zboară banii ca nebunii, am mai stat cu vecinii de lângă noi la grătare și șprițuri de când s-au relaxat măsurile, somn, Netflix…

Irina: A fost foarte bine și pentru că i-am dus foarte tare dorul lui Fodorică cât a fost plecat în Asia și oricum ne propuseserăm ca în prima jumătate a anului să stăm bot în bot pe canapea. Diana i-a dus foarte tare dorul, nu mă așteptam să-i fie așa de greu, motiv pentru care acum am stat unii cu alții și ne-am liniștit. Pentru asta mică a fost balsam să ne vadă pe amândoi acasă de la prima oră până la ultima. I-am făcut ziua de naștere în această formulă și a zis că zi de naștere mai frumoasă ea nu a avut. Că așa vrea și anul viitor. Și râdeam cu Răzvan: „Ia uite mă cum dădeam noi bani pe locuri de joacă, cum ne chinuiam să strângem copiii cu părinții, nebunie, baloane, torturi…”. Copilul nu avea nevoie de toate astea. De ziua ei i-am dat mână liberă, i-am zis că ea e șefa, ea ne face nouă programul și a fost de vis.

Răzvan: am văzut și noi cum înfloresc copacii, am văzut și noi ce înseamnă un miros de pâine în casă…

Irina: am făcut multe pentru casă, am făcut multe lucruri în grădină și ne-am dat seama că ne-a lipsit manualitatea asta.

Răzvan: Să nu-ți imaginezi că am stat pe o mină de bani, că nimeni nu stă, ne-a afectat și pe noi enorm, piața publicitară e în cap, televiziunile sunt în cap, dar am descoperit că putem trăi cu bani mai puțină și că nu aveam nevoie de toate cele pe care le aveam înainte.

 

View this post on Instagram

 

Casa Fodor- haos în autoizolare! Am scris pe blog despre cum văd eu lucrurile acum și sunt curioasă cum stau treburile la voi în familie. Am pus pe story și în bio link-ul. Vă las mai jos și un fragment din text, ca să vedeți cu ochii voștri balamucul. 🤣🤣🤣 @razvan_fodor “…Suntem în pauză socială și de activități urbane de aproximativ 5 săptămâni. După această perioadă, trag concluzia că soțul meu iubit mai are doar trei tricouri mari și late. Zău, mi se rupe sufletul de mila lui. Eu, în schimb, am început să mă îmbrac din ce în ce mai frumos în casă. Trei dimineți la rând m-a întrebat fii-mea dacă plec undeva. Unde să plec, mamă? Poate doar la balamuc!…” #family #familylife #quarantine #quarantinelife #funny

A post shared by Irina Fodor (@irina_fodor) on

Ce faceți vara asta?

Irina: Vara asta ne-am propus să mergem în multe vacanțe.

Cum?

Irina: Pe plan local. Încercăm să găsim binele în tot ce avem. O să explorăm țara.

read
next
promoted
articles
loading...

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO