Istoria pizzei congelate sau cum o mâncare congelată a devenit o afacere de milioane de dolari
Istoria pizzei congelate începe prin anii 1950, când acest produs ce-ți promitea o cină gata în zece minute apărea în magazinele din America.
Azi găsim pizza congelată oriunde pe această planetă iar reclamele acestui produs nu s-au schimbat foarte mult. Toate au cam același mesaj: vrei ceva bun, rapid, ce să te ducă cu gândul la o cină într-o pizzerie italienească? Pizza congelată e răspunsul, iar sortimentele disponibile sunt dintre cele mai variate.
În martie anul acesta, odată cu apariția pandemiei de coronavirus, americanii au cumpărat pizza congelată, pentru a-și face provizii, în valoare de 275 de milioane de dolari, ceea ce a însemnat o creștere a vânzărilor cu 92% față de aceeași perioadă a anului trecut.
O lume fără pizza congelată
Această lume a existat până în anii ’50 când pizza congelată a devenit o opțiune pentru consumatorii americani. La începutul acestei perioade, pizza devenise foarte populară în America (imigranții italieni au adus bucătăria lor cu ei încă de la începutul anilor 1900, însă a devenit consumată la scară largă abia după al doilea Război Mondial), iar produsele congelate au intrat în peisaj abia de prin 1940-1950, când cei mai mulți dintre localnici au început să-și cumpere congelatoare acasă.
Tot la începutul anilor 1950, proprietarii restaurantelor de pizza din America, începuseră să le ofere clienților pizza congelată pe care să și-o pregătească acasă. În 1950, The New York Times scria că trendul pizzei „ready to cook” a devenit foarte popular în Boston, ceea ce l-a făcut pe un brutar din New York, Leo Giuffre, să vândă produse similare pentru numai 49 de cenți bucata.
Tot cam în aceeași perioadă anumite restaurante au început să-și vândă versiunile proprii de pizza congelată clienților care doreau să și le pregătească acasă.
Tot în 1950, un bărbat pe nume Joseph Bucci a patentat prima metodă de a face pizza congelată. În acel document, Bucci a menționat chestiuni legate de congelarea rapidă a aluatului, inclusiv nevoia de a elimina excesul de umiditate care „îl face mai dur și nepotrivit”, aplicând un „agent de etanșare comestibil” pentru a împiedica sosul de roșii să pătrundă aluatul atunci când se coace.
Din păcate, nimeni nu poate ghici ce a făcut Bucci cu brevetul său de invenție, deoarece, până la momentul acordării acestuia, în 1954, diverse afaceri deja puneau pizza congelată pe rafturile alimentare din SUA.
Publicația USA Today nota că reclamele celor care ofereau pizza congelată pentru 33 de cenți bucata au apărut în ziarele din Massachusetts la începutul anilor 1950, în timp ce un bărbat din Akron, Ohio, pe nume Jack DeLuca vindea în 1952 pizza congelată de 20 de mii de dolari pe lună. În 1951, un om de afaceri din Chicago, Emil De Salvi lansa propriul brand de pizza congelată care, până în 1954, vânduse de peste 5 milioane de dolari, conform Chicago Tribune.
Istoria pizzei congelate se scrie cu Totino
Până în anii 1960 istoria pizzei congelate a fost scrisă doar de către mici jucători de pe piața locală. De atunci încolo însă, a început să câștige faima națională și internațională. Rose și Jim Totino, un cuplu de americani au început producția în masă de pizza congelată, într-o fabrică din St. Louis Park, Minnesota, în 1962 (cu zece ani înainte ca cei doi să obțină un împrumut cu care să deschidă un restaurant italian în zonă).
Până în 1970, tonino a devenit cel mai important producător de pizza congelată, veniturile sale sărind de la 10 milioane de dolari în 1970, la 50 de milioane de dolari în 1974. Un an mai târziu, cei doi au vândut afacerea către Pillsbury Company pentru suma de 22 de milioane de dolari.
De atunci au apărut diferite branduri care au cunoscut faima națională și internațională.
Azi, piața de pizza congelată valorează aproximativ 5 miliarde de dolari în America și peste 10 miliarde de dolari la nivel global. O estimare făcută de Allied Market Research susține că piața globală de pizza congelată va ajunge să valoreze 17 miliarde de dolari până în 2023.