Iuliana Nenu, tânăra cercetătoare ce vrea să schimbe felul în care sunt tratați bolnavii de cancer hepatic. Cum a ajuns un copil pasionat de biologie o speranță pentru mii de vieți?

Iuliana Nenu are 28 de ani, este medic rezident cu specialitatea Gastroenterologie și Hepatologie și, în plus, una dintre tinerele cercetătoare ce încearcă să schimbe lucrurile în societatea în care trăim. Pasionată de ceea ce face, Iuliana Nenu încearcă să afle dacă anumite bacterii din intestinul bolnavilor de cancer hepatic influențează tratamentul și care sunt acestea. Proiectul ei de cercetare a fost înscris în competiția burselor private L’Oréal – UNESCO Pentru Femeile din Știință și a fost unul dintre cele patru câștigătoare.

Am vrut să aflăm cum este viața unei cercetătoare, de câtă pasiune ai nevoie pentru a-ți petrece timpul în laborator și, mai ales cum sunt tratate femeile de știință în România.

Așadar, iată un nou interviu din cadrul acestui proiect curajos.

„Știința are nevoie de femei. Proiect susținut de programul de burse private L’Oréal – UNESCO Pentru Femeile din Știință”.

În primul rând am să te rog să-mi explici cât mai simplu cum sună proiectul cu care ai câștigat bursa L’Oréal. Ce presupune acest proiect?

Proiectul meu este despre cancerul hepatic care, la ora actuală, reprezintă o provocare în lumea întreagă, din punct de vedere al tratamentului. De multe ori cancerul hepatic este descoperit în faze tardive și chirurgical nu se mai poate face nimic. Atunci e necesar de administrat un tratament medicamentos pentru încetinirea dezvoltării tumorei. Scopul proiectului meu este de a vedea dacă și de ce unii pacienți răspund la tratament și alții nu. Sunt destul de multe ipoteze, iar una dintre ele, un mare trend în prezent, este că bacteriile din intestin ar influența procesul de dezvoltare al cancerului, dar și terapia oncologică.

Aș vrea să testez această ipoteză și pe cancer hepatic. Nu sunt foarte multe studii în literatura de specialitate pe această temă, majoritatea studiilor citite de mine se referă la alte cancere, cum ar fi melanomul.

Rezumat: tu cu acest proiect vrei să afli dacă bacteriile din intestin afectează sau nu tratamentul cancerului hepatic?

Da și vreau să aflu ce fel de bacterii sunt implicate în acest proces.

Și în funcție de rezultatul tău, bănuiesc că se pot schimba și metodele de tratament și astfel se pot salva vieți…

E foarte departe, dar teoretic, da.

Cum ai aflat de bursa L’Oréal și cum te-ai gândit să aplici?

De bursa aceasta știam de mult timp. Eram în facultate, undeva în anul trei când am citit despre ea prima dată. Am așteptat astfel „să cresc”, iar anul trecut când m-am înscris la școala doctorală printre primele gânduri a fost să aplic pentru această bursă. Doar așa eram eligibilă: doar dacă ești doctorand poți aplica pentru această oportunitate.

Adică tu nu ai terminat doctoratul?

Nu. În prezent sunt in anul doi la școala doctorală.

Adică ai aplicat o singură dată și ai și câștigat?

Da.

Înțeleg că este o bursă destul de prestigioasă?

Da, este deoarece suma de bani e foarte importantă și te ajută mult să poți să-ți dezvolți un proiect amplu, să investești în reactivi și tot felul de materiale, iar cu alte burse nu poți reuși toate acestea.

În afară de statutul de doctorand, tu lucrezi?

Sunt medic rezident în anul III, cu specializarea Gastroenterologie și Hepatologie, în Cluj Napoca. Îmi petrec zilele consultând pacienți, făcând ecografii, endoscopii și pe alocuri gărzi.

Predai și la facultate?

Nu. Aveam posibilitatea aceasta, însă clinica și studiul îmi ocupă foarte mult timp și prefer să mă axez doar pe aceste două coordonate. Nu poți fi un mentor bun dacă nu îți poți dedica timp și suflet pentru învățăceii tăi.  În plus, fiind medic rezident, la rândul meu sunt un învățăcel în ale Gastroenterologiei.

Tu ești din Cluj?

Nu, sunt din Focșani.

Și cum ai ajuns la Cluj?

Am vrut ceva diferit la facultate. Am vrut să-mi încerc norocul în Ardeal.

Ce voiai tu să te faci când erai mică?

Tot timpul am fost fascinată de natură și de animale. Când eram mică îmi plăcea să mă duc în grădina bunicilor și să stau acolo cu motanul care mă însoțea tot timpul și să ne uităm la păsări. Visam să fiu biolog.

Dar știai tu ce înseamnă biolog?

Nu neapărat. Mă uitam cu fascinație pe Animal Planet, mă uitam la toate documentarele despre animale și îmi imaginam că o să fiu explorator, biolog. Foarte mulți ani am avut în minte această dorință, însă, în liceu, când am studiat și anatomia umană, neașteptat, mi-a plăcut. Astfel, am ales cumva o direcție mai realistă, medicina.

Părinții tăi ce sunt?

Mama mea e secretară, iar tata e inginer. Pot spune că nu m-a influențat nimeni în alegerea medicinei.

Care e cea mai dragă amintire a ta din copilărie?

Grădina bunicilor e foarte vie în mintea mea.

Și care e mirosul care îți amintește de copilărie?

Plăcintele cu brânză ale bunicii.

Ai stat mult la țară, mergeai în toate vacanțele?

Defapt locuiam “la țară“, la casă, la periferia Focșaniului. Iar bunicii care m-au crescut locuiau la două străzi de casa părinților.

Erai un copil năzdrăvan sau unul foarte cuminte?

Aș zice cuminte, dar desigur că am făcut și eu multe isprăvi.

Cum erai la școală? Erai copilul care învăța la toate materiile?

Da, cam da. Cel puțin în școala generală făceam asta și mă luam la întrecere cu ceilalți copii buni la învățătură.

Că voiai tu sau că te puneau părinții?

Voiam, nu mă punea nimeni. Părinții mei nu au fost aspri în educația mea. Mi-au spus că ce-mi place, aia să fac. Dar ce fac sau mai degrabă ce ajung să fac ca adult să mă străduiesc să fac cât pot de bine. Tatăl și mătușa mea Mimi mi-au insuflat dragostea pentru cărți, mi-au susținut de mic copil procesul creativ și spiritul cercetător și întrebător, iar mama și bunicii mei mi-au oferit “educația morală”. Așa am devenit adultul de azi definit printr-un întreg alcătuit din uman, rațional și spiritual, pentru care le sunt recunoscătoare.

Nu-ți plăcea și ție să pierzi timpul, să te uiți la televizor? Ești generația cu MTV în casă…

Dar MTV-ul (sau mai degrabă VH1-ul) putea să fie prezent și când îmi făceam temele.

Care era jocul tău preferat sau jucăria ta preferată?

Nu știu dacă am avut o jucărie preferată, dar mă jucam foarte mult cu copiii de pe stradă. Aveam și păpuși, și mașinuțe, dar și jocuri libere sau inventate de noi.

De-a doctorul vă jucați?

Nu.

Și în liceu învățai la toate materiile?

Nu. Biologia reprezenta pasiunea mea și astfel citeam din multe enciclopedii. La celelalte materii îmi însușeam conceptele de bază sau ce credeam eu că e important. Îmi plăcea foarte mult să citesc și literatură. Astfel, liceul a reprezentat pentru mine și revelația literaturii universale și întâlnirea cu mulți dintre scriitorii mei preferați. Cărțile de literatură din bibliotecă, atlasele cu animale și plante și toate enciclopediile sunt comoara mea de suflet.

Dar în adolescență ai ieșit prin cluburi, ai fost la chefurile din liceu?

Da, sigur că da.

Deci nu erai tocilară.

Nu cred că am fost tocilară, deși poate unii m-au considerat așa. Am fost așa cum am vrut să fiu.

Ce au spus părinții când le-ai spus că vrei să dai la Medicină?

S-au bucurat și m-au susținut. Și știu că le-a fost greu tot timpul pentru că am fost departe de casă. Era foarte greu de ajuns, făceam câte 10 ore cu trenul de la Cluj la București, făceam o “escală”la MC-ul din Gara de Nord încă două ore, iar mai apoi mai rămâneau trei ore până la Focșani. Din punctul acesta de vedere a fost greu și mergeam acasă numai în vacanțe, de Crăciun și de Paște.

Cum de ai intrat în domeniul cercetării?

Am cunoscut-o pe mentora mea, doamna profesor Filip Adriana, de la catedra de Fiziologie din UMF, în anul II de facultate. Am făcut foarte multe proiecte împreună. Tot dumneaei este și mentora mea de doctorat, cea care mi-a făcut și scrisoarea de recomandare pentru bursa L’Oréal.

Ai aplicat la vreun stagiu în străinătate?

Am fost plecată în timpul rezidențiatului cu o bursă la Paris în 2018 într-un prestigios centru de Hepatologie, iar în timpul facultății am mai efectuat și alte stagii în Italia și Franța.

Ce vrei tu să te faci când o să fii mare?

Să fiu eu. Să mă descopăr și redescopăr în fiecare secundă. O femeie împlinită. Și profesional un medic specialist gastroenterolog, poate un cadru universitar.

În România?

Nu știu. Aș vrea să zic că da, o să rămân în România. Nu-mi doresc cu înverșunare să plec, să las totul în urmă și să construiesc o carieră de la zero. Aș vrea să rămân și aș vrea să rămân chiar în Cluj. Poți face și aici în țară lucru de calitate. Sper ca noi tinerii să putem schimba ceva.

Unde vezi cercetarea în viața ta?

O să-i las loc în viața mea, sigur. Mi-ar plăcea foarte mult să mă axez pe partea clinică, cu pacienții și cumva să las în urmă ce am făcut în studenție cu celule și cu șoricei, să lucrez cumva mai aplicat.

Ești căsătorită?

Nu, dar am un iubit.

Cercetător?

Nu, inginer.

Crezi că-ți ajung banii să mergi cât mai departe cu acest proiect de cercetare?

Da, consider că da.

Și dacă ajungi la un rezultat, ce se întâmplă mai departe?

Rezultatele aș vrea să le public în articole științifice, să merg cu ele la comunicări științifice și congrese internaționale. Doar așa îți crești vizibilitatea și creezi legături cu alți specialiști, poți chiar întreprinde proiecte cu ei, lucru foarte important pentru creșterea vizibilității în domeniul medical. De unul singur nu reușești, e foarte greu.

Ce înseamnă să fii cercetător azi, în România?

Nu se dă foarte multă importanță domeniului cercetării în România, dar consider că e foarte important în primul rând să nu fii singur. Cu cât există mai multe persoane, un grup interesant și numeros, cu atât fiecare poate atrage mai multe fonduri și se pot susține unul pe celălalt. O echipă reprezintă un întreg divizat în specialiști diferiți prin ceea ce întreprind. Nu poate nimeni efectua toate tehnicile, nu poate fi nimeni bun la toate. În al doilea rînd, într-o echipă ai nevoie sau e necesar să oferi susținere și motivație și asfel poți face lucruri mari și frumoase.

La noi în România mai e o problemă atunci când vine vorba de publicarea rezultatelor. Dacă tu obții niște rezultate în urma cercetării și dacă nu ești afiliat cu cineva din străinătate, editorilor de la jurnalele străine le va veni foarte greu să creadă că în România s-a descoperit ceva și se pot gândi că ai inventat rezultatele și studiul tău nu este veridic. Și atunci există foarte mare probabilitatea ca ei să nu-ți accepte articolul, lucru care e foarte frustrant.

Ce pasiuni are un cercetător? Ce face un cercetător în timpul liber?

Îmi petrec timpul cu cei la care țin mult. Îmi place să mă plimb, să călătoresc, să înot, iar în continuare literatura a rămas una dintre pasiunile mele. Iubesc marea.

Care e plăcerea ta vinovată?

Cafeaua.

Ceva și mai nasol. Plăcintele?

Din păcate nu găsesc în Cluj plăcintele care îmi plac mie (poale în brâu), dar sper să îmi trimită mama curând. 😊

10 ani, 25 de câștigătoare, burse în valoare de 1 milion de lei.

Lansate în România în 1999, bursele L’Oréal – UNESCO Pentru Femeile din Știință au sprijinit până în prezent 25 de tinere cercetătoare, cu burse în valoare totală de peste 1 milion  de lei. Rezultatele științifice ale proiectelor susținute au deschis noi arii de cercetare la nivel național și internațional, au generat noi metode de diagnostic și tratament pentru boli rare, au dus la formarea de noi laboratoare și departamente, ori au dus la atragerea de fonduri europene pentru noi proiecte de cercetare.

Ediția a zecea a programului s-a desfășurat în perioada iulie – octombrie 2019 și a reunit 72 de dosare de candidatură.

Programul de burse naționale se adresează cercetătoarelor cu vârsta de maxim 35 de ani, care fie sunt doctorande, fie au obţinut titlul ştiinţific de doctor şi urmează un program de pregătire postuniversitară în țara noastră.

Despre programul internațional For Women in Science (în română – Pentru Femeile din Știință)

Pe parcursul ultimilor 20 de ani, Fundația L’Oréal și UNESCO au sprijinit 3.200 de tinere femei de știință din toată lumea, prin programe de burse. Bursele L’Oréal – UNESCO For Women in Science (în română – Pentru Femeile din Știință) se acordă anual, la nivel național sau regional, în ceremonii organizate în 117 țări.

275 de tinere beneficiază de programe de burse naționale sau regionale în fiecare an. Dintre acestea, cele mai promițătoare 15 femei de știință sunt selectate în cadrul programului Internațional Rising Talents.

Anual, cinci femei de știință primesc premiul L’Oréal – UNESCO For Women in Science Award în domeniul lor de activitate. Fiecare laureată primește câte un premiu de 100.000 euro.

Pentru mai multe detalii: www.forwomeninscience.com