Cum ajungi să schimbi viața unui oraș mic de provincie? Și cum s-au adaptat oamenii din Odorheiu Secuiesc la un model economic sănătos? Judith Molnár, administrator Helyénvalo (Magazinul Cumsecade): „Este o luptă nesfârșită să înțelegem că venim cu un produs local și astfel salvăm producătorii mici, care dispar de la o zi la alta”

Judith Molnár, administrator Helyénvalo (Magazinul Cumsecade), după ce a creat o televiziune locală și un program de afaceri ecologice în Secuime, a devenit antreprenor social și a reușit să aducă într-un oraș mic precum Odorheiu Secuiesc, unde majoritatea locuitorilor au rude în orașele învecinate, un model economic sănătos, un lanț scurt de la producător la consumator. Astfel, alegând calea anevoioasă, Judith a reușit să dezvolte magazinul și comunitatea Helyénvalo (Cumsecade) de la pandemie până acum, de la aproape 20 de producători la aproape 100.

De ce te-ai implicat în proiectul Helyénvalo (Cumsecade)?

Judith Molnár, administrator Helyénvalo (Magazinul Cumsecade): Cred că toată viața am fost chemată să mă ocup de lucruri dificile, unde alții nu știau cum să facă. (râde) Și le-am inventat, ce să fac? După ce am creat Televiziunea în Gheorgheni, în 1992, și, în 1995, Biroul de Informare și Consultanță pentru Tineret, după ce am creat programul de afaceri ecologice la Fundația Parteneriat Miercurea Ciuc, am ajuns, în 2016, la primăria orașului meu, Gheorgheni. Administrația locală însă m-a ajutat să descopăr unde nu mă potrivesc și ce nu îmi place. (râde) Adevărul este că am lucrat întotdeauna în ONG-uri și administrația publică nu are cum să mi se potrivească. Așa că în 2018 am descoperit această inițiativă a Fundației Civitas. Îi cunoșteam, i-am urmărit în timp și eram conștientă că pentru ei producătorul mic este o valoare foarte importantă. Peisajul local este foarte important, așa că am încercat să urmez și aceste valori. Am început să studiez, să cercetez despre lanțul scurt alimentar, de ce este bun pentru comunitate, de ce este bun pentru producători. Apoi m-am înscris la Universitate, în Ungaria, la o școală doctorală, unde am învățat despre conceptul de economie locală alternativă.

Când am ajuns în 2018 la Fundația Civitas, magazinul fizic Helyénvaló (Cumsecade), un loc minunat, exista deja, dar funcționa într-o clădire închiriată, ceea ce însemna că trebuia să plătim chirie. Am început să lucrez, am intrat într-un proiect cu Fundația Româno-Americană, cu ajutorul căreia am cunoscut mai multe proiecte și conceptul de food-hub, dar am avut și de lucru cu documentația: trebuia să cunosc foarte bine conceptele, să iau legătura cu Direcția Sanitar-Veterinară din Harghita, să consultăm, să vedem care sunt cerințele pentru ca producătorii mici să poată intra în magazin, ce autorizații avem nevoie în magazin și nu a fost deloc ușor.

Ce a fost complicat?

Judith Molnár, administrator Helyénvalo (Magazinul Cumsecade): Erau tot felul de limite: nu puteam vinde carne crudă, doar prelucrată și ambalată, legislația era restrictivă și nu puteam avea abator, să prelucrăm sau să transportăm carnea, pentru că era scump. Între timp, legislația s-a schimbat, dar trebuia să cunosc toate aceste detalii. Așadar, aveam magazinul, un loc minunat, dar pentru care plăteam chirie, și 23 de producători implicați, care livrau alimente de tot felul: mezeluri, brânzeturi, produse de brutărie, dulciuri, legume prelucrate, câțiva erau producători de legume proaspete, dar ne-am dat seama foarte repede că, în absența unei camere frigorifice, se deteriorează foarte repede.

Am făcut evenimente, am organizat degustări, am mers la fermă cu copiii, deci am avut multe activități în afara magazinului și în magazin, axate pe a pune la aceeași masă micii producători și cumpărătorii. Și am reușit să ajungem la târguri. Avem noroc în județul Harghita, pentru că administrația publică organizează târguri pentru producătorii locali mici din 2011. Dar deși permisul pentru târg nu este la fel de sever ca permisul pentru magazin, a trebuit să îi învățăm să facă permise și documente suplimentare pentru a intra în magazine. Din păcate, unii producători ne-au spus de la început că nu vom supraviețui, dar această atitudine exactă ne-a făcut și mai ambițioși. Încet, încet, cei care vedeau acest magazin doar ca pe un canal de vânzare și nimic altceva au înțeles că succesul nostru este în comunitate. Și că doar așa, împreună, pot crește.

Judith Molnár, administrator Helyénvalo (Magazinul Cumsecade): „Este o luptă nesfârșită să înțelegem că venim cu un produs local și astfel salvăm producătorii mici, care dispar de la o zi la alta”

Ce au de spus producătorii?

Judith Molnár, administrator Helyénvalo (Magazinul Cumsecade): Avantajul evident este că vând produse locale în economia albă, plătesc taxe, sunt licențiați, merg la laborator și aceste lucruri, chiar dacă implică costuri acum, mai târziu revin cu beneficii. Unii au înțeles, alții nu, din păcate.

Cum reușești să-i convingi să intre într-o zonă cu profit mai mic, dar legislativ curată, să plătească taxe, care nu sunt mici, să angajeze oameni din sat, care altfel nu ar găsi un loc de muncă, și așa mai departe?

Judith Molnár, administrator Helyénvalo (Magazinul Cumsecade): Cred că secretul este în schimbarea generațională. Tinerii vor să facă totul ca la carte și asta ne ajută foarte mult. În familia unde există un tânăr care a mers la facultate, a învățat cum să facă lucrurile, dialogul este mult mai ușor pentru noi. Ei știu că au nevoie de permise, că este mai bine, mai sănătos, mai relaxant să meargă în această direcție. Pe de altă parte, avem studii de caz, exemple din alte țări, aducem invitați care ne spun ce fac și de ce merită să mergi în zona albă, pentru că viața ta devine mai bună.

Explică-mi conceptul de lanț scurt alimentar!

Judith Molnár, administrator Helyénvalo (Magazinul Cumsecade): Lanțul scurt alimentar în România nu este încă definit decât pentru cei care depun proiecte de finanțare la Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale. Pentru ei se spune că, între producător și consumator, poate fi doar un intermediar care ajută produsul să ajungă pe piață. Ne-am concentrat pe un rază de 75 km de la Odorheiu Secuiesc, pentru că urmăm un model francez care cere distanțe mici de la producător la magazin.

Ce au spus consumatorii, oamenii din oraș care găsesc mai ușor să cumpere de la comerciant?

Judith Molnár, administrator Helyénvalo (Magazinul Cumsecade): Oamenii din Odorhei, un oraș mic, au (aproape toți) rude în satele învecinate. A fost foarte greu să-i convingem să nu meargă la mătușă să cumpere gem, ci să vină la magazinul nostru. Dar am reușit. Am intrat cu cârnații, care erau foarte buni, aduși din Gheorgheni, după care au descoperit alte tipuri de produse noi, cum ar fi păstrăvul afumat, care vine doar la comandă, de exemplu. Ceea ce facem noi, de fapt, este o conversație continuă cu clientul. Încercăm să-i sugerăm că ceea ce oferim este un produs local, cu un impact redus asupra mediului, cu distanțe scurte și consum mic de combustibil, iar astfel salvăm producătorii mici, care dispar de la o zi la alta. Pe măsură ce producătorii mici dispar, peisajul se schimbă. Acesta a fost un argument foarte important pentru noi.

Cum ai intrat în programul propus de NESsT și IKEA Social Entrepreneurship și ce a schimbat acest accelerator?

Judith Molnár, administrator Helyénvalo (Magazinul Cumsecade): Cunoaștem NESsT de ceva timp și în acest program am vrut să ne concentrăm pe sustenabilitatea financiară. Chiar dacă un SRL este o afacere, în cazul nostru îndeplinirea acelei misiuni vine înaintea profitului, ceea ce face provocatoare obținerea unui model economic eficient. Nu este o nișă ușor de lucrat, ajutând producătorii mici din zonele rurale să se susțină și oferind consumatorilor urbani produse sănătoase pe mesele lor.

Ne luptăm chiar acum cu pierderile.

NESsT este o organizație care susține afacerile sociale să devină sustenabile financiar și să-și mărească modelul de afaceri și impactul. Pe de altă parte, am câștigat mult: multă cunoaștere care mă ajută și în acest moment, am învățat să văd bilanțul lunar cu alți ochi, care sunt indicatorii cheie de urmărit și să văd cum se dezvoltă SRL-ul nostru.

Aveam mentalitatea unei persoane din ONG, care susține o misiune și care face proiecte pentru acea misiune. SRL-ul nu este un proiect, ci o companie comercială care trebuie să funcționeze. Și aceasta este lecția pe care am primit-o de la Ioana (Ioana Samoil, manager de proiect NESsT). Apoi am realizat că trebuie să schimbăm marketingul cu care lucram și ne-am concentrat pe marketingul online, și aici programul accelerator NESsT și IKEA Social Entrepreneurship ne-a ajutat mult, cu specialiști, cu oameni din industrie. Am văzut cum, de exemplu, organizațiile din Polonia lucrează. Am fost acolo, am discutat cu ei, am avut traininguri periodice împreună, am povestit ce făceam eu, ce făcea celălalt, m-au ajutat cu idei. Am intrat într-o comunitate de sprijin, unde simțeam câteodată că sunt foarte diferită.

În Odorheiu Secuiesc, oamenii nu cred că m-au înțeles. De ce vreau să lupt pentru producătorii mici, pentru lanțurile alimentare. Acolo, în est, am găsit parteneri care înțelegeau limba, care m-au ajutat, m-au sprijinit. Și am crescut împreună.

Cum s-a schimbat de fapt comunitatea? Înțeleg cum te-a schimbat pe tine, dar cum a schimbat organizația și mai departe comunitatea, care a fost impactul acestui accelerator?

Judith Molnár, administrator Helyénvalo (Magazinul Cumsecade): În primul rând, am început să ne uităm la impactul asupra producătorilor mici. Așa că până atunci nu făceam asta și nici măcar nu știam, când am definit grupul vulnerabil, că sunt producătorii mici. Așadar, am definit grupul și am găsit indicatori după care urmărim evoluția și impactul. Acum am ajuns la peste 100 de producători, știm câți au intrat, câți sunt dispuși să lucreze în marketing, în magazinul online, câți dintre ei sunt bărbați, câte femei? Am început să vedem evoluția lor dintr-un alt punct de vedere, din punctul de vedere al vulnerabilității, pentru că dacă sunt în pericol de dispariție.

Citește și: Cum a ajuns o româncă să conducă într-o lume a bărbaților care recitau Coranul atunci când o vedeau? Roxana Vîlcu și viața în Arabia Saudită: „din prima am spart cutumele și am mers în birourile în care erau numai bărbați, am discutat cu ei, chiar dacă toți scoteau mărgeluțele acelea și începeau să recite Coranul în fața mea”

Ce dispare de fapt? Nu arată așa istoria umană: apariția și dispariția obiceiurilor, mecanismelor, producătorilor, consumatorilor?

Judith Molnár, administrator Helyénvalo (Magazinul Cumsecade): Ce am observat este că dacă numărul de producători într-o anumită zonă este redus pentru că ceea ce produc nu mai este necesar, apar alții noi, cu ceva inovator. Dar totul este despre educarea pieței, informarea consumatorilor despre aceste alternative. Vin producători tineri, cu noutăți care sunt bune pentru consumatorul tânăr. Știu că producătorii mici vor dispărea, dar va apărea un alt tip de producători care vor face unele produse inovatoare, cum ar fi uleiurile presate la rece, de exemplu, care sunt foarte bune, sau fructele liofilizate. Oamenii se vor orienta către fructe, sucuri de fructe bune care nu au conservanți. Așa că putem vedea această tendință de schimbare atât în piață, cât și la producători.

Și apoi vulnerabilitatea pe care o măsori, după ce criterii o măsori?

Judith Molnár, administrator Helyénvalo (Magazinul Cumsecade): Unde altundeva ar lucra oamenii care lucrează pe ferma mică? Cine ar putea să-i învețe despre profit, operațional și indicatori economici? Sunt convinsă că niciun producător mic nu calculează munca depusă în prețul produselor locale. Dacă îi întrebi câte ore au lucrat la acel produs, nu au nicio idee. Este normal pentru ei să producă, să producă, să producă fără să se gândească că ar putea să ceară mult mai mult dacă i-ar convinge pe consumatori că exact asta au nevoie. Dar producătorii mici sunt foarte mici, nu au cunoștințe de marketing sau legislative. Aici este cea mai mare vulnerabilitate: în legislație sunt trecuți ca orice producător de alimente și nu ca producători mici. Și asta îi pune într-o competiție neloială.

Citește și: Drumul Andrei Ion de la un job part-time și un vis la o carieră de 20 de ani în private banking, responsabilă acum și de coordonarea Direcției de Planificare Financiară Personală în Raiffeisen Bank

Ce se va întâmpla pe 16 mai, în București?

Judith Molnár, administrator Helyénvalo (Magazinul Cumsecade): Va fi Târgul de Sustenabilitate al Întreprinderilor Sociale, deci vom fi prezenți în fața magazinului IKEA cu standul nostru și cu un producător invitat, unde aducem toată varietatea din magazin. Vom face și ateliere de fabricație de săruri condimentate, ne vom arăta exact așa cum suntem. Vom avea pliante și vom sugera vizitatorilor să comande prin magazinul nostru online.