Judith State: „Când mă gândesc la copilărie, o aud pe bunica cântând sau la mașina de cusut, făcându-mi rochițe cum nu mai vedeam la nimeni și văd feliile imense de pâine cu untură și sare”

Judith State: „Când mă gândesc la copilărie, o aud pe bunica cântând sau la mașina de cusut, făcându-mi rochițe cum nu mai vedeam la nimeni și văd feliile imense de pâine cu untură și sare, ceapă roșie tocată mărunt și roșii inimă de bou”

Care este cea mai specială amintire pe care o ai din copilărie?

Copilăria mea este foarte strâns legată de imaginea bunicilor mei și de prezența lor în acei primi ani esențiali din viața mea. Îmi este foarte greu să aleg un singur moment, dar știu că atunci când mă gândesc la copilărie, o aud pe bunica cântând, îl văd pe bunicul sculptând la masa din bucătărie, umplând-o cu „melci de lemn” și pot parcă să simt gustul și mirosul celor mai bune și diverse mâncăruri și prăjituri. O văd pe bunica la mașina de cusut, făcându-mi rochițe cum nu mai vedeam la nimeni și văd feliile imense de pâine cu untură și sare, ceapă roșie tocată mărunt și roșii inimă de bou, pe care le mâncam în pauzele de joacă cu copiii, după ce le spuneam că „urc să-mi fac o felie”.

Citește și: Amintiri din copilărie, povești de dragoste și crâmpeie de soare și veselie din viața actriței Monica Bîrlădeanu: „Cred că pe la 19 ani, când un fotograf mi-a propus să pozez pentru o linie de pijamale, am devenit conștientă că oamenii mă consideră frumușică”

Care este imaginea care îți vine în minte atunci când te gândești la acasă… și unde este acasă pentru tine?

Masa din bucătărie în care scriu sau orice loc din această casă, în care locuiesc de când am ajuns în București, înainte de-a începe școala. Este cu siguranță unul dintre locurile mele preferate, îmi face întotdeauna plăcere să ajung acasă și să încui ușa după mine și nu mă deranjează să petrec aici zile în șir. 

Dacă ai putea să lucrezi cu oricine (trecut / prezent) cu cine ți-ai dori? Și dacă ar trebui doar să ieși la o cină în oraș, pe cine ai alege?

Vai, foarte greu! 

Păi, în dans mi-ar plăcea să lucrez cu Eliza Trefaș, o tânără coregrafă, colegă și prietenă care este pentru mine, de când o cunosc, o continuă sursă de inspirație și bucurie. 

În film… (scriu așa, să fie ceva scris, dar e aproape imposibil de ales, sunt prea multe opțiuni) Gena Rowlands și David Lynch. 

La cină l-aș scoate pe tata.

Și, ultima întrebare, Judith State, care este cel mai mare vis al tău? 

Să am o casă pe o insulă mereu însorită, cu un 25 de grade celsius constant. Să văd marea sau oceanul pe geam, grădină cu flori și legume, să mănânc pește proaspăt la cherhana sau gătit de mine, acasă. Și să fie oamenii sufletului meu aproape.