Laura Eremia, femeia care și-a făcut curaj să-și spună propria poveste: de la durerea de a avea o fetiță cu o boală genetică rară, la împlinirea pe care o trăiește atunci când creează prăjituri fără zahăr și mâncăruri low carb, vitale pentru dieta copiilor cu boli grave

Pe Clucerului 19, într-o locație dichisită o găsim adesea pe Laura Eremia. Este o femeie de o vitalitate extraordinară, cu mult simț al umorului și cu mâini de aur. Este o femeie care poate să-ți vorbească ore în șir despre beneficiile unei diete low carb și care face cele mai bune prăjituri din oraș, atât de bune că nici nu-ți dai seama că nu conțin strop de zahăr, gluten, lactoză  și nici un fel de aditiv alimentar.

Însă puțini știu ce se ascunde în fața acestei fețe joviale.

Laura Eremia a început să-și scrie povestea în urmă cu aproape 20 de ani, când a ajuns la București dorind să devină filolog. Între timp viața i-a rezervat alt traseu și după ce a lucrat prin cele mai mari agenții de publicitate și a fost director de marketing la companii de renume, și-a găsit cu adevărat menirea. Acum vreo cinci ani, a doptat un stil de viață low carb și după ce a experimentat tot felul de rețete, a încercat să facă și prăjituri. I-au ieșit atât de bune încât a realizat că ar putea face un business din asta. Așa a apărut Loca Sweets.

Câțiva ani mai târziu a descoperit și care era menirea ei și de ce universul i-a pus ei în mână acest talent. După ce a adoptat doi copii, Laura Eremia a născut o fetiță, diagnosticată anul trecut cu o formă de epilepsie extrem de rară ce are efecte degenerative neurologice și motorii. Când doi dintre cei mai buni medici de la noi i-au spus Laurei că fiica ei are nevoie de o dietă low carb, atunci a realizat de ce a făcut acest business și de ce a rezistat celor mai grele provocări.

Dar mai bine vă las pe voi să-i aflați povestea. Este una despre ambiție, multe emoții și curaj și este momentul pe care Laura Eremia l-a așteptat de foarte multă vreme: „Mi-am dat seama că de fiecare dată până atunci eu am spus povestea altuia. Și după atâta timp, eu reușesc să-mi spun povestea mea, așa cum e ea”.

Laura, câți ani?

Am 35 😊

Mulți înainte! Faci doar prăjituri sau și mâncare?

Acum facem și mâncare. Povestea noastră a început acum cinci ani, în momentul în care am rămas însărcinată și am născut-o pe cea mică, mezina familiei. Am trei copii, cei mari sunt adoptați, așa că ea a fost primul copil pe care l-am purtat eu până la naștere. Înainte să rămân însărcinată cu ea am slăbit vreo 16 kilograme printr-un stil de viață low carb, stil de viață care pe mine m-a impresionat foarte mult. Pentru prima dată simțeam că e normal să mănânci așa, e foarte plăcut să mănânci așa și astfel am început să fac dulciuri pentru că-mi era poftă, mai ales că eram și gravidă. Am început să fac dulciurile fără zahăr și la un moment dat soțul meu mi-a spus că sunt foarte bune, atât de bune că dacă nu știi, nu-ți dai seama că sunt fără zahăr. Așa că am început să le vând de una singură într-o comunitate de prieteni care aveau același stil de viață ca al meu. Am început de la câteva prăjituri pe care mai mult le ofeream cadou, să primesc cereri foarte mari. Atunci am realizat că poate ar fi o idee foarte bună să fac un bunsiness din asta.

Pe vremea aceea nu erau foarte mulți jucători pe piață, așa că mi-am propus ca un an de zile să strâng bani din activitatea mea, marketing, pe care o practicasem în ultimii 15 ani, ca să-mi deschid propriul laborator.

Am reușit, am deschis laboratorul și la început eram un fel de one woman show pentru că eu făceam prăjiturile, eu le livram. Ușor, ușor a început să crească și înainte de pandemie aveam 7 angajați, un laborator în afara Bucureștiului și o locație în bulevardul Primăverii.

A venit pandemia, o nebunie totală, nu știam ce avem de făcut, am bâjbâit, așa cum au făcut toți din HORECA, dar ne-am adaptat și am trecut de la un model de business face to face cu clientul, la unul prin care ne axam mai mult pe delivery.

Aveam un șofer pe care îl echipam din cap până în picioare cu combinezon și două măști de venea super transpirat de la fiecare livrare și ne povestea că de multe ori, când intra în clădiri, oamenii îl întrebau pe cine a venit să ia 😊, confundându-l cu oamenii de la ambulanță. Și uite așa am trecut prin pandemie. După ce lumea a început să se obișnuiască cu ideea că o să dureze ceva toată nebunia cu COVID-ul, au înțeles că e cazul să mai iasă din casă. Și atunci ne-am unit forțele cu niște foști parteneri de-ai noștri – în sensul că aveam o locație la care duceam prăjituri și am zis că dacă ne unim forțele, o să iasă mai bine – și a fost o combinație câștigătoare.

Am reactivat un punct de lucru în București, a urmat apoi deschiderea unui al doilea, am mutat laboratorul într-o locație mai frumoasă, a urmat apoi deschiderea unei cofetării în Mall Promenada și de curând ne-am mutat în locația din Clucerului 19 care este și restaurant și unde facem și prăjituri fără zahăr, dar și mâncare fără zahăr, fără făină și fără aditivi.

Dar cum ați ieșit din pandemie? Ciufuliți bine, sau ați reușit să vă mențineți, să nu dai afară din oamenii din echipă?

Prima chestie pe care am stabilit-o împreună cu echipa, a fost să încercăm să nu dăm afară pe nimeni. Credeam că o să dureze trei, patru luni și apoi o să fie bine. Nu a fost chiar așa. Am redus inițial norma de lucru la personal pentru că nu mai aveam la fel de multe comenzi nemaiavând locația fizică și majoritatea dintre oameni își mai luaseră un part time, ca să-și poată rotunji veniturile. În momentul în care am intrat în pandemie, nouă ne-au scăzut vânzările cu 70%, ceea ce a fost un șoc fantastic. Reducând norma de lucru, am reușit să ne menținem o perioadă foarte lungă. O parte din ei au renunțat complet la HORECA pe parcursul pandemiei pentru că au zis că e foarte instabil domeniul. Au venit alți oameni, am adus persoane din ce în ce mai pregătite în zona de patiserie/cofetărie, am adus persoane pasionate de genul acesta de stil de viață. Nu e suficient să știi să faci prăjituri clasice, pentru că în cazul prăjiturilor noastre nici un principiu nu mai funcționează. Nu mai ai gluten, nu mai ai nimic din ce lega prăjiturile înainte, așa că trebuie să o iei de la 0.

Am ieșit șifonați, aș zice, da, acesta e răspunsul.