Laura Eremia, femeia care și-a făcut curaj să-și spună propria poveste: de la durerea de a avea o fetiță cu o boală genetică rară, la împlinirea pe care o trăiește atunci când creează prăjituri fără zahăr și mâncăruri low carb, vitale pentru dieta copiilor cu boli grave

Și keto e dieta recomandată persoanelor cu epilepsie, nu?

Exact! În momentul în care doi neurologi de la noi mi-au spus: „de mâine Ema trebuie să intre pe keto”, mi-am dat seama de ce am făcut acest business. Mai mult decât atât, mi-am dat seama de ce nu am renunțat în pandemie și de ce nu o să renunț niciodată în momentele dificile. Au fost momente foarte grele și toată lumea mă întreba cât o să mă mai chinui: „Mă chinui atâta cât e nevoie, cât simt eu că pot și că trebuie”. Anul acesta mi-am dat seama de ce toate eforturile au mers în direcția asta, pentru că, ceea ce gătesc eu e de fapt tratament pentru copilul meu. Și a trebuit să învăț foarte multe despre asta ca eu să pot să o ajut pe ea acum.

Incredibil! Câți ani are Ema?

Patru ani și jumătate.

De ce trebuia să slăbești?

Aveam un stil de viață destul de dezorganizat pentru că lucram foarte mult. Eram aproape 12 ore pe zi la job și ajunsesem să mănânc prost, nu dormeam foarte bine, nu luam nici un fel de suplimente deși efortul meu intelectual și fizic era destul de crescut și mă simțeam foarte obosită. Iar oboseala asta era cea mai îngrijorătoare, nu faptul că aveam câteva kilograme în plus, pentru că niciodată nu am fost vreo silfidă și nici nu militez eu pentru asta. Trebuie să ai o greutate care să te facă să te simți bine și să fii sănătos.

În plus, mă săturasem de dietele acelea cu un iaurt și un piept de pui cu salată. Aia nu e viață. Trebuie să-ți placă ceea ce mănânci și să transformi dieta într-un stil de viață, că nu e ok să o ții o săptămână. Am ajuns să învăț despre dieta low carb/keto și să rezonez perfect cu acest stil de viață. Și am realizat apoi că foarte multe persoane rezonează cu acest stil de viață.

Ai fost la un nutriționist, sau te-ai apucat tu după capul tău?

Nu, am fost la cineva și încă am o relație foarte bună cu persoana respectivă. În cheamă Marian Bănățeanu și el zice că e coach pentru că ce face el este să abordeze mâncatul din punct de vedere al „de ce mâncăm?”, „de ce mâncăm prea mult?”, „de ce mâncăm chestii care nu ne fac bine?” și ajungi la niște motive care sunt dincolo de mâncatul emoțional. Te face să reconsideri relația cu mâncatul, te învață cum să mănânci așa pentru tot restul vieții tale.

E un fel de terapeut…

Nu puteai să zici mai bine 😊. Am prietene care au mers la el și spuneau că principalul beneficiu e că le repară relația cu ele.

Eu nu mi-am propus să slăbesc un anumit număr de kilograme, dar mâncând așa, fără efort, am slăbit 16 kilograme. La un moment dat m-am blocat. Mă duceam la el, mă cântăream și spune: „Nu înțeleg de ce nu mai slăbesc!”. Eu eram de fapt însărcinată, dar nu știam. 😊. Am mers la el inclusiv pe perioada sarcinii și tot ceea ce am mâncat în sarcină era ca să ajute bebelușul.

Eu obișnuiesc să fac prăjituri în casă și-mi place foarte mult să mănânc dulce, dar nu-mi dau seama cum te-ai apucat tu să faci prăjituri fără zahăr? Foloseai rețete dinafară sau cum?

Acum cinci ani și ceva, când am început eu să țin dieta asta și să vreau să fac și prăjituri, nu existau nici afară foarte multe resurse. Era un fel de început de trend și găseam informații despre ingrediente, dar a trebuit să testez pe propria piele. Mi-a fost poftă tare de o amandină și așa a început totul. Prima prăjitură fără zahăr, fără făină a fost o amandină. Am căutat ciocolată fără zahăr, m-am interesat ce îndulcitori sunt cei mai buni, am luat cele mai bune făinuri – făceam cu făină de migdale pe vremea aceea și între timp am descoperit că există mult mai multe făinuri pe care le poți folosi, low carb și super sănătoase – și am făcut o amandină. Amandina este încă una dintre cele mai bine vândute prăjituri de la noi și în timp am înțeles de la clienții mei că și atunci când am acest life-style, fără zahăr și fără făină, tuturor ne e dor de dulciurile acelea făcute în casă. Lumea poftește la dulciurile clasice: amandine, savarine, ecler, cremșnit, chiar și gogoși mi s-au cerut. „Poți să faci gogoși din alea prăjite?”. Încă nu am reușit, e foarte greu, dar o să mai încercăm.

În afară de gogoși ce mai e greu?

În general, tot ceea ce are un aluat care trebuie să se țină. Neavând gluten și neavând amidon, tinde să se împrăștie. Între timp au început să apară în afară foarte multe persoane care țin dieta keto și postează tot felul de rețete și ne mai inspirăm, însă, de foarte multe ori adaugă ingrediente pe care noi nu le folosim. Mergem și într-o zonă foarte neinflamatorie pentru corp, iar asta înseamnă fără lactoză, fără gluten, nu folosim aditivi deloc, nu folosim aditivi artificiali.

Și în loc de zahăr ce pui? Cum de sunt dulci?

Îndulcitori și fructe. Dar și cu fructele e o poveste. Singurele fructe care au puține glucide sunt fructele de pădure. Și atunci folosim zmeură, mură, căpșuni și restul le folosim mai degrabă pentru decor. Curmalele, bananele, fructele care se folosesc în bucătăria raw vegană, sunt cu conținut glucidic mare și dacă un diabetic mănâncă o prăjitură raw vegană, o să aibă clar o problemă cu glicemia și trebuie să-și facă insulină. Noi suntem super devotați să rămânem cu cât mai puține glucide în compoziția produsului.

Mai mult decât atât, în ultimii doi ani am început să intrăm în zona de spitale. Avem foarte mulți pacienți cu diverse afecțiuni, copii cu tot felul de cancere, lucrăm cu Spitalul Gomoiu pe adaptarea la dieta keto a copiilor care sunt diagnosticați cu epilepsie și le trimitem copiilor mâncare pregătită, probabil că urmează să colaborăm și cu alte spitale din București și din țară, lucrăm cu asociația Dieta keto medicală pentru copiii care sunt în asociație.

Lucrurile acestea le faci voluntar?

Da. Dincolo de motivația de a face bani, care e cumva normală pentru un business, ce-mi place mie este că pe mine și pe echipa mea cel mai mult ne motivează să ajutăm oamenii pe bune. Să vină nutriționiști la noi să ne întrebe cum să facă lucrurile, cum să facă anumite rețete și cum să-și adapteze anumite idei, pentru noi e mai mult decât o onoare. Cumva simțim că ceea ce facem noi are un impact la nivel personal pentru foarte mulți oameni.

Zona de slăbit e o zonă amplă și acolo avem clienți vechi și suntem ochi. Dar pe zona medicală, unde putem să ajutăm mai mult decât să slăbești câteva kilograme, acolo cred că e partea de CSR de care noi nu vorbim în general.

Hai să vorbim și de restaurant. Este un business împreună cu cei cu care v-ați unit eforturile, nu?

Cei cu care ne-am unit eforturile au devenit asociații mei pentru că după un an de pandemie împreună, au spus: „Băi, noi chiar credem în business-ul tău. Hai să vedem cum facem să ajutăm mai mult. Vrem să ne băgăm!”. Și atunci, în momentul în care ei au venit în business, au adus și un aport financiar care ne-a ajutat să ne extindem și să deschidem locația asta nouă.

Restaurantul e încununarea eforturilor de patru ani de zile.