Legătura specială dintre un bunic pescar și nepotul său muzician: cum se inspiră Alex Iulian Onofrei din tradițiile și amintirile copilăriei pentru a-și construi un viitor promițător de navigator

Cum ți-ai putea descrie traseul acesta?

Încă nu am ajuns la destinație. E și puțin complicat, sunt două drumuri care se intersectează aleatoriu și doar în mod aleatoriu vom afla dacă le parcurg pe ambele până la final sau renunț la greutatea unuia pe parcus. Pot doar să vă spun că până acum parcursul muzical a fost unul cu pauze.

Am făcut pian, venind în România nu am mai continuat din pricina serviciului părinților și a faptului că locuim într-un sat (Sarichioi, situat la puțin peste 30 km de Tulcea), m-am apucat de armonică (un fel de acordeon, dar specific etniei de care aparțin), a urmat înființarea unui ansamblu folcloric cu tineri din sat, o trupă folk-rock care a suferit modificări și update-uri pe timp ce trecea, devenind Zagăn. Nu mă opresc aici deoarece tot în spirit muzical am construit și două instrumente: gusli (instrument inspirat din Lyra grecească) și un caval.

Totuși, de pe partea maternă sau paternă ți-a fost insuflată această formă de artă?

Din ce am aflat de la părinți și bunici, ambele părți au avut în familie pe cineva care cânta. Străbunica din partea tatălui și bunica din partea mamei sunt două referințe ale familiei când vine vorba de cântat. Eu, personal, nu le-am auzit niciodată.

• 

Ne gândim la acordeon mereu, dar care sunt diferențele dintre armonică și acordeon?

Între acordeon și armonică există diferențe și asemănări. Cele două au în comun principiul de funcționare prin punerea în mișcare a burdufului instrumentului. În afară de acest aspect, există doar deosebiri. Armonica are un diapazon mai restrâns față de acordeon, ceea ce o reduce ca mărime și greutate. Clapele acordeonului sunt la fel ca cele de pe pian, armonica având butoane în loc de clape. Notele au o ordine liniară pe acordeon iar pe armonică sunt dispuse în zig-zag.

Alex Iulian Onofrei:„Copilăria mea s-a învârtit în jurul satului. Cu bunicul pescuiam și exploram”

Să înțeleg că ai fost acel copil căruia i-au plăcut sunetele muzicii și a dorit să le aprofundeze?

Mi-a plăcut de mic muzica, țin minte după ce Moșul mi-a adus o orgă, interpretam la ureche piese de la radio, fără să fi avut vreo lecție până atunci. Mi-am dorit să aprofundez, dar după ce m-am înscris la Academia Navală, nu mă așteptam să fiu înscris și la cea de arte. Totul s-a întâmplat în mod natural. Venise o doamnă profesoară de la Facultatea de Arte din Constanța în Sarichioi pentru a culege folclor. Am oferit un interviu și ulterior mi-a propus înscrierea la MUZICĂ. Am acceptat fără să clipesc și fără să clipesc am și absolvit-o.

Ești în plină dezvoltare, dar vreau să mă întorci în perioada copilăriei tale. Ia-mă de mână și du-mă în copilăria ta. Care sunt amintirile cele mai dragi pe care le porți cu tine?

Copilăria mea s-a învârtit în jurul satului. M-am jucat în praf, am mers la biserică unde cânt și acum în strană, m-am scăldat în lacul Razim, am mers la pescuit. Pot spune că am avut o copilărie perfect normală. Toate amintirile mele le consider frumoase, chiar și pe cele mai puțin plăcute, fac parte din evoluția mea ca individ. Cu toate acestea țin minte foarte bine momentele când mergeam împreună cu familia timp de o săptămână sau două în fiecare vacanță de vară, cu cortul. Locurile în care campam ne-au fost prezentate de către bunicul meu. Delta Dunării, deda (bunicul) o cunoaște ca în palmă, așa că ne-a purtat doar prin locuri unice, izolate de lume. Acolo pescuiam și exploram. Tot în acele escapade am învățat să înot. Următoarele amintiri pe care nu le voi uita niciodată sunt orele de pian din copilărie. Între mine și profă a fost de la bun început o conexiune specială, și după fiecare prezentare a temei de studiu pentru acasă, primeam ceva dulce și o îmbrățișare.

• 

Cum arată acum locurile copilăriei tale? Ce s-a schimbat?

Satul nu s-a schimbat prea mult. El reprezintă cel mai drag loc al copilăriei, cu tot ce are în jur. Mi-aș dori ca schimbările din sat, care este aproape o destinație turistică, să fie făcute mai cu grijă, astfel încât să se păstreze intacte elementele ce îl fac unic (Vechiul Port Pescăresc, case tradiționale, biserici, ulițe).

Alex Iulian Onofrei:„Bunicul meu este pescar și l-am ajutat pe toată perioada copilăriei mele să scoată plasele din apă”

Cu bunicul, pe lacul Razim, s-a petrecut toată copilăria ta?  În lotcă, mai exact?:))

Cumva da, o bună parte a copilăriei și a adolescenței am petrecut-o cu bunicul, în lotcă. L-am ajutat la scos plasele din apă, la vâslit odată ce eram deja mai mare, la tăiat de araci pentru cercurile ce susțin talienele (plase cilindrice). Atunci am și învățat să navighez prima dată cu vela. Experiența a fost unică. Țin minte că la un moment dat, bunicul meu începuse să cânte. A fost copleșitor. Era foarte bucuros, părea că și-a îndeplinit misiunea, cea de a preda ștafeta mai departe.

Mult timp, pe vremea noastră, petreceam alături de bunici și se spune că verile la ei, cu ei sunt cele mai frumoase momente pe care le ținem strâns în suflet. Ce-mi poți spune despre ai tăi bunici?

Cu adevărat verile de la bunici sunt memorabile. Îmi iubesc bunicii! Bunicul meu este pescar, iar bunica se ocupă cu de-ale casei. În timpul liber croșetează brâuri tradiționale, în timp ce bunicul repară plase de pescuit. Cât timp am stat în sat, mergeam des în vizită, acum însă merg mai rar, dar pășesc cu bucurie în curtea lor ori de câte ori am ocazia. Evident că ei parcă știu că voi trece pe la ei și mereu îmi pregătesc câte ceva bun.

• 

Le purtăm numele buncilor noștri și le mulțumim pentru ce ne învață. Tu ai dezvoltat o plăcere pentru a pescui. Te apropie această activitate de bunicul tău?

Din păcate nu prea pescuiesc, dar în schimb călătoresc cu lotca purtată de vânt și consider că aceasta este activitatea ce mă apropie cel mai mult de bunicul meu.

Alex Iulian Onofrei:„Pe viitor, vreau să lucrez la un proiect uriaș bazat pe ambarcațiuni de lemn”

Ce te-a învățat el mai de preț pe lângă această plăcere insuflată?

Am învățat multe lucruri de la bunicul meu și îmi este greu să aleg cea mai de preț lecție, dar ceva ce voi ține minte mereu este exemplul de răbdare pe care încerc să o dezvolt după modelul bunicului. La un moment dat eram la pescuit și în plasă se zbătea un pește destul de mic. Nu prea avusesem captură mare în acea zi și l-am întrebat pe bunicul meu dacă luăm peștele respectiv în barcă. Răspunsul primit a fost: “vom lăsa peștele liber în apele lacului ca să crească și dacă peste un timp îl prindem din nou, va fi destul de mare cât să îl putem lua drept captură”.

Ai fi vrut să nu treacă anii peste noi și să rămânem copii toată viață sau îmbrățișezi cursul firesc al vieții cum se desfășoară?

Îmi este dor de copilărie, de adolescență uneori, dar sunt prea curios să văd ce ne rezervă viitorul ca să vrea să nu treacă anii.

Alex, am vorbit despre trecut, dar hai cu ajutorul imaginației să mergem și în viitor. Cum vrei să sune viața ta peste un deceniu?

Viitorul sună mereu bine 😊, dar să fiu sincer mă văd și peste 10 ani tot făcând muzică și lucrând eventual la un proiect uriaș bazat pe ambarcațiuni de lemn. Sunt creativ și îmi place să inovez, deci cel mai probabil tot asta voi face și peste 10 ani.

Alex Iulian Onofrei:„Aș vrea să învăț să contruiesc o lotcă de la zero”