Lenea reprezintă un semn al unei inteligenţe superioare

Un studiu recent pare să dovedească faptul că lenea reprezintă semnul unei inteligenţe superioare, întrucât cercetarea a arătat că oamenii inteligenţi sunt mai puţin activi decât semenii lor care au un stil de viaţă activ, informează independent.co.uk, citat de News.ro.

Descoperirile făcute de un recent studiu american par să sprijine ideea că oamenii care au un coeficient de inteligenţă (IQ) ridicat au tendinţa de a se plictisi foarte uşor, iar acest fapt îi determină să petreacă mai mult timp gândindu-se la diverse alte lucruri.

Oamenii activi efectuează mai multe activităţi fizice, deoarece au nevoie să îşi stimuleze minţile cu activităţi externe, fie pentru a scăpa de gândurile lor, fie pentru că se plictisesc repede.

Cercetătorii de la Florida Gulf Coast University au prezentat un test clasic – inventat în urmă cu trei decenii – unui grup de studenţi.

Chestionarul „Nevoia de cunoaştere” îi invită pe participanţi să precizeze cât de mult sunt de acord cu afirmaţii precum „Îmi place cu adevărat o sarcină de lucru ce implică inventarea unor noi soluţii pentru o problemă” şi „Eu gândesc doar atât cât îmi trebuie”.

Studiul, coordonat de Todd McElroy, a selectat 30 de „gânditori” şi 30 de „non-gânditori” din rândul candidaţilor.

Pe parcursul următoarelor şapte zile, ambele grupuri au purtat la încheieturile mâinilor un dispozitiv care a urmărit mişcările şi activităţile lor, oferind un flux constant de date ştiinţifice despre nivelurile lor de activitate fizică.

Rezultatele au arătat că „gânditorii” au fost mult mai puţin activi în timpul acelei săptămâni în comparaţie cu „non-gânditorii”.

În schimb, weekendurile nu au arătat nicio diferenţă între cele două grupuri, iar oamenii de ştiinţă nu au putut să explice acest fapt.

Studiul, publicat în Journal of Health Psychology, a fost considerat „profund semnificativ” şi „robust” în termeni statistici.

Însă dezavantajul de a fi inteligent – şi leneş -, avertizează profesorul McElroy, constă în impactul negativ al unui stil de viaţă sedentar. El afirmă că oamenii mai puţin activi, indiferent de nivelul lor de inteligenţă, ar trebui să îşi crească nivelul de activităţi fizice, pentru a-şi îmbunătăţi starea de sănătate.