Maria Beatrice, copilul născut cu paralizie cerebrală din „grija” unor medici, azi motorul din spatele celui mai mare și integrat centru de terapie din țară

Beatrice e singurul copil?

Mai am o fiică mai mare, din prima căsătorie, care acum are 31 de ani și care locuiește și muncește în Cluj Napoca. Iar soțul meu are și el un fiu din prima căsătorie, care are 29 de ani și locuiește la București.

Beatrice câți ani are acum?

Are 14 ani împliniți, e născută de Sfânta Maria, pe 15 august. Bine, prematur, astfel că data nașterii a fost cumva alegerea situației și a medicului.

Despre ce situație vorbim? Știați dinainte că vor fi probleme?

Nu, nu știam nimic. Știam că va fi totul în regulă pentru că a fost o sarcină monitorizată. Într-o noapte m-am trezit că s-au fisurat membranele, aveam semnele unei nașteri iminente și de la Alba am fost trimisă la Cluj. Acolo s-a întâmplat…. A fost amânată nașterea pe motiv că fiecare zi în burtică e o zi câștigată pentru bebeluș, mai ales că erau doar 31 de săptămâni de sarcină. A suferit o asfixie din cauză că lichidul amniotic se diminuase. Cert este că la momentul nașterii știam numai că este într-o stare gravă, că nu prea avea șanse multe, dar am fost încurajați că „fetițele sunt luptătoare”.

Într-adevăr, a scăpat și după două luni cât am stat în spital, am externat-o cu o greutate corespunzătoare, însă semnele bolii au apărut câteva luni mai târziu. Ni s-a spus că dacă va fi nevoie, ar trebui să începem terapia, dar nu știam ce înseamnă asta pentru că atunci când am părăsit spitalul nu știam că va fi un copil cu probleme.

În fiecare lună ne-am întors la Cluj pentru consultații la un neurolog pediatru și spre vârsta de 8-9 luni ne-a zis că nu e în regulă, că nu face ceea ce trebuie să facă un copil de vârsta ei, chiar și cu vârsta ajustată de prematuritate și am fost îndrumați la terapie. Am început la Cluj, apoi ne-am dus la Sibiu, apoi am făcut transplant de celule stem în Germania și de acolo am descoperit centrul din Ucraina, iar mai departe știți povestea.