Monalisa Munteanu, femeia din scaunul rulant care și-a dat Bacalaureatul cu copilul în brațe: „Demonii au încercat să mă înece, dar nu știau că pot să respir și sub apă”

Monalisa Munteanu: „Dintotdeauna am avut un caracter puternic, iar accidentul nu a făcut altceva decât să amplifice”

Cum ești văzută prin ochii lui Ianis?

Ianis este cel mai mare susținător al meu, este mândru de mine și de ceea ce fac. Pe noi doi ne leagă un sentiment infinit. În aceeași măsură este și cel mai mare critic, fiind foarte atent și cu o extremă profunzime îmi deschide ochii când fac pași greșiți. Mai știi ceva?… de cele mai multe ori are dreptate.

Te-a întrebat vreodată de ce ești așa? De ce crește într-o familie monoparentală?

Încă de la câțiva anișori știe ce mi s-a întâmplat, dar nu am simțit niciodată că scaunul meu cu rotile l-ar afecta cu ceva. Desigur, pe măsură ce a crescut, a vrut să-i povestesc cu mai multe amănunte, dar scaunul meu cu rotile nu este un subiect pe care-l abordăm prea des. Nu pentru că ar fi o problemă, ci mai degrabă pentru ca nu-i simțim existența. Suntem obișnuiți ca scaunul să fie o parte din mine. Privind a doua întrebare, să știi că nu simte lipsa pentru că avem un raport foarte frumos și constructiv pentru Ianis.

De unde îți iei și ți-ai luat energia pentru el? Pentru a-i oferi tot ce are nevoie?

Ianis este sursa mea de energie principală. El mă încurajează în ceea ce fac și modul lui de a mă susține mă inspiră în fiecare zi și mă motivează să nu am limite la ce-mi propun. Îmi doresc ca prin ceea ce fac, să-i fiu exemplu.

Te-a făcut accidentul omul destul de puternic dispus să-și deschidă propriul business în Italia?

Poate o consideri lipsă de modestie dar cred că dintotdeauna am avut un caracter puternic, iar accidentul nu a făcut altceva decât să-l amplifice.

Monalisa Munteanu: „Acum îmi doresc să devin pilot de raliuri”

Cu ce te ocupi acum?

Studiez inginerie-arhitectură la Universitatea din Bologna și sunt implicată în diverse proiecte atât în Italia cât și în România. În Italia colaborez în continuare cu poliția rutieră la prevenirea accidentelor rutiere, merg în diverse teatre și licee unde vorbesc în fața adolescenților încercând să le transmit prin experiența mea, un mesaj important. De asemenea sunt implicată în incluziunea persoanelor cu dizabilități, în proiectul de suflet „Atelierul cu Vise” în cadrul Ministerului Sportului în România unde am fost desemnată ambasador onorific de către Domnul Ministru. Împreună cu draga mea prietenă, Elena Nicolau, încercăm să schimbăm mentalități.

Cum arată viața ta per ansamblu?

În momentul acesta, pot spune că sunt un om împlinit și realizat. Proiectele în care sunt implicată mă motivează să continui. De asemenea, îmi doresc să devin pilot de raliuri, am urmat cursurile necesare pe circuit (merg de fiecare dată când am puțin timp liber).

Pilot de raliuri? Wow! De ce?

Mă pasionează mașinile sportive și condusul de viteză, trăiesc emoții intense, îmi iau adrenalină, un sentiment de putere și control. Îmi place foarte mult să conduc, când am mai mult timp liber vin cu mașina în România și mă bucur de călătorie, nu numai de destinație.

Îmi place asta la tine, dar ce-ți place la tine cel mai mult?

Atunci când îmi este greu sau trec printr-un eșec, mă închid eu cu mine și cu gândurile mele. Îmi place să reflectez, să metabolizez ceea ce se întâmplă în acel moment în viața mea, să mă vindec de una singură pentru ca a doua zi să mă ridic mai puternică. Este foarte simplu ca în sufletul meu să fie o furtună, iar în jurul meu să eman doar raze de soare fără ca cineva să poată suspecta ceva.