Muzică și liniște. Cum a ajuns românca Ioana Cristina Goicea un nume respectat pe scena internațională: „Să rămâi om, indiferent cât de departe ajungi în viață și să rămâi mereu onest și integru cu tine și cu cei din jur”

Ioana Cristina Goicea s-a născut într-o familie de muzicieni din București. A început vioara sub îndrumarea mamei sale, violonista Cristina Anghelescu și a bunicului ei, pedagogul de vioară Aurelian Anghelescu. După ani de studii, în țară și în străinătate – cu prof. Krzysztof Węgrzyn la Hanover University of Music, Drama and Media, cu prof. Mariana Sîrbu la University of Music and Theatre “Felix Mendelssohn Bartholdy” Leipzig sau cu prof. Petru Munteanu la University of Music and Theater din Rostock – a devenit un nume de referință pe scena muzicii clasice. Iar, din 2020, la doar 27 de ani, Ioana Cristina Goicea a devenit profesoară de vioară în cadrul University of Music and Performing Arts din Viena.

În timpul liber, spune că se bucură de liniște sau de natură: „noi, muzicienii, lucrăm mereu cu muzica, în timpul liber ne bucurăm mult și de liniște sau doar de sunetele naturii”. 

Pe Ioana Cristina Goicea o puteți asculta pe 10 martie, la Sala Radio, când va interpreta Concertul nr. 3 pentru vioară și orchestră de Saint-Saëns, alături de Orchestra Națională Radio, dirijată de Cristian Oroșanu. 

Cine este Ioana Cristina Goicea… povestește-ne puțin despre tine. Ce ai vrea neapărat să știe lumea atunci când aude numele tău?

Ioana este un om absolut normal, căruia îi place să se bucure de fiecare moment din viață și să trăiască la maximum; fac muzică nu pentru că trebuie sau pentru că este meseria mea, ci deoarece iubesc asta din tot sufletul și nu aș putea trăi fără ea! Muzica este exact lucrul care mă reprezintă cel mai bine și cred că cea mai mare fericire și împlinire în viață este să poți face ceea ce îți place, cu atât mai mult cu cât este o meserie atât de complexă și care aduce atâtea satisfacții.

Ioana Cristina Goicea: „Noi, muzicienii, lucrăm mereu cu muzica, în timpul liber ne bucurăm mult și de liniște sau doar de sunetele naturii”

Îți propun să ne întoarcem puțin în timp. Cum ai descoperit tu muzica? 

Nu a fost foarte greu să descopăr muzica: eu fac parte dintr-o familie de mari muzicieni, am crescut cu muzica încă din primele luni de viață, o auzeam zilnic pe mama mea studiind, cred că mi s-a întipărit tot repertoriul în minte încă de pe atunci… Am crescut și m-am format cu muzica, cu vibrațiile ei în preajma mea.

Bunicul meu, precum și mama mea mi-au îndrumat pașii încă de mică, a fost cel mai natural lucru și, din fericire, a fost clar încă de mic copil că am chemare și talent, de aceea aș putea spune că am urmat un drum firesc și natural.

Te-ai născut într-o familie de artiști. De altfel, ai și pornit pe acest drum ghidată de mama ta, violonista Cristina Anghelescu și, mai apoi, de bunicul tău, profesorul de violoncel Aurelian Anghelescu. Ce muzică se asculta în casa voastră? 

Am avut un noroc unic să am parte de o mamă și de un bunic care să se ocupe de mine și să mă ghideze încă de la vârsta de 4 ani.

La noi în casă se asculta desigur muzică clasică: bunicul meu avea o colecție de discuri de vinyl acasă, cu marii muzicieni: Oistrakh, Richter etc. Deoarece noi, muzicienii, lucrăm mereu cu muzica, în timpul liber ne bucuram mult și de liniște sau doar de sunetele naturii.

În orice caz, în timpul liber îmi face plăcere să ascult și alte genuri de muzică: pop, latino, câteodată jazz… orice muzică de calitate.

Cât de mult te-a ajutat această atmosferă artistică?

Nu numai că m-a ajutat foarte mult atmosfera artistică în care m-am născut, dar m-a format ca muzician și ca om, mi-a cizelat personalitatea. Pentru un muzician, perioada cea mai importantă de dezvoltare este începutul.

Cheia succesului este munca organizată și corectitudinea cu care se învață de mic copil a se lucra. Și nu are oricine șansa de a avea profesorii în familie, de a avea pe cineva care se ocupă zilnic și stă alături de tine. De aceea, mă consider o mare norocoasă și cred că fără asta nu aș fi ajuns atât de departe astăzi.

De asemenea, am avut pe tot parcursul meu muzical, parte de profesori extraordinari și dedicați: la Liceul de Muzică „Dinu Lipatti” am lucrat 10 ani cu dl. prof. Radu Popescu și 2 ani cu dl. prof. Rudolf Stamm. Și în Germania, m-am format sub îndrumarea profesorilor Mariana Sîrbu, Petru Munteanu și Krzysztof Wegrzyn. 

În plus, am primit și îndrumarea reputatului maestru Ștefan Gheorghiu.

Citește și: Cristian Oroșanu: „la prima repetiție la care am participat am stat pe un scăunel lângă tatăl meu în orchestră pentru că în acea zi nu avea cu cine să mă lase acasă”

Mai ții minte care a fost primul concert la care ai fost vreodată?

Cu siguranță un concert al mamei mele, la Sala Radio, dar nu aș putea să spun exact ce concert, sunt mulți ani de atunci…

Care este cea mai specială amintire pe care o ai de atunci?

Cea mai specială amintire de atunci este cu siguranță tot legată de muzică, nu aș putea să numesc exact ceva concret, dar îmi amintesc cum mergeam de mic copil la Sala Radio, la foarte multe concerte, și îmi doream și eu să ajung cândva pe acea scenă…

Și cea mai importantă lecție pe care ai luat-o cu tine?…

Să rămâi om, indiferent cât de departe ajungi în viață și să rămâi mereu onest și integru cu tine și cu cei din jur. De asemenea, să încerci în fiecare zi să devii un om mai bun, în toate privințele. Consider că dezvoltarea se petrece pe tot parcursul vieții noastre.
Un alt aspect important este cultivarea relațiilor interumane, arta de a înțelege și nevoile celor din jur și arta comunicării. În plus, am dobândit încă de mică puterea de a lucra susținut și cred că am personalitatea puternică necesară unui artist care performează pe scenele lumii.

Ioana Cristina Goicea: „Îmi amintesc cum mergeam de mic copil la Sala Radio, la foarte multe concerte, și îmi doream și eu să ajung cândva pe acea scenă…”

Ai câștigat primul premiu la Michael Hill International Violin Competition din Noua Zeelandă, în 2017, iar criticii te-au numit „a new star in the musical firmament / noua stea a scenei muzicale”. În 2018 ai câștigat premiul I la German Music Competition din Bonn. Un an mai târziu ai câștigat prestigiosul premiu Queen Elisabeth Competition din Bruxelles. Ce înseamnă toate aceste premii pentru tine?

Toate premiile au însemnat mult în cariera mea, mi-au adus în primul rând experiență, tărie, repertoriu bogat și, bineînțeles, că m-au ajutat mult și în carieră, sunt o bună carte de vizită pentru un muzician tânăr. Cred că toate aceste concursuri sunt niște trepte, etape peste care nu trebuie trecut. Ca și construcția unei case, așa văd eu întreaga carieră a unui muzician de la început până la maturitate: se începe cu baza și pe ea se clădește etaj cu etaj până când se ajunge în vârf.

Din octombrie 2020 ai devenit profesoară la University of Music and Performing Arts din Viena. La doar 27 de ani. Ce a însemnat acest lucru pentru tine?

Poate cea mai mare realizare în viața mea profesională de până acum, corelată cu vârsta foarte tânără. A fost un lucru extraordinar că Universitatea de Muzică din Viena mi-a dat această șansă la 27 de ani și pentru că ei m-au vrut acolo, în centrul Europei, și pentru că vorbim despre una dintre cele mai mari și renumite instituții de muzică din lume.

Eu simt că am devenit un muzician mai bun de când predau, mă ajută foarte mult și în dezvoltarea mea personală. A fi pus în fața numeroaselor situații și a trebui să te adaptezi ca să găsești o soluție la orice problemă, în cel mai scurt timp, este o lecție importantă.

Ce ți-ai dori să învețe studenții tăi de la tine?

Eu predau fiecărui student în funcție de nevoile lui/ei, fiecare personalitate este diferită și toți au țeluri diferite, deci eu încerc să îi îndrum în direcția potrivită lor. Ceea ce mi-aș dori să învețe este cum să devină fiecare un muzician cu o personalitate individuală, să învețe să se exprime prin muzică și să transmită emoție ascultătorilor. 

Toate acestea însă nu sunt posibile fără o tehnică impecabilă.
Lucrez cu ei pe mai multe planuri individuale și le insuflu dragoste pentru muzică și pentru ceea ce fac, dar mai ales dragoste pentru lucrul bine făcut și pentru performanță.

Și care este cel mai important lucru pe care l-ai învățat din toată această experiență minunată a predatului?

Exact ceea ce am răspuns la întrebarea anterioară: cum să lucrez cu fiecare student în parte. Un profesor nu poate să predea doar vioară, trebuie să fie, în același timp, și un bun psiholog. Pentru că totul pornește din cap. 

Cred că lucrul care îmi aduce cea mai mare satisfacție este atunci când văd progresul la fiecare student în parte, de la o lecție la alta. Pași mici, dar siguri în îndeplinirea unui ideal mare sunt cheia succesului.

De asemenea, am învățat să am mult mai multă răbdare: fiecare om are o capacitate și o viteză de reacție și de schimbare diferite. Este foarte dificil când trebuiesc schimbate obiceiuri vechi care nu sunt corecte, și pentru aceasta și nu numai, este nevoie de multă răbdare… 

Ca să pot ajuta pe fiecare student/ă în parte este nevoie de multă deschidere și adaptabilitate de ambele părți.

Citește și: Cum a ajuns artistul Teo Gheorghiu să-și iubească țara strămoșească, deși nu s-a născut aici: „După ce tatăl meu a murit în 2018, am început să cânt muzică românească”

Ai simțit o legătură și mai puternică cu bunicul tău după ce ai început să predai?

Da, absolut. De la el am învățat enorm de mult și dau mai departe ceea ce am învățat. Și cea mai mare satisfacție a fost pentru mine că am obținut postul de profesor universitar la Viena, deci s-a confirmat încă o dată că ceea ce am învățat acasă, în România, este la mare înălțime peste tot în lume.

Simt că el este ghidul meu interior, îmi aduc aminte – de când eram mică – cum el mereu găsea o soluție la orice problemă, la orice pasaj care nu îmi ieșea. Stătea și căuta soluții,  ba chiar inventa el exerciții pentru fiecare problematică. A fost un artist extraordinar de creativ și de răbdător, care a reușit să învețe atâția violoniști.

Ioana Cristina Goicea: „Când vin acasă, mă simt mereu ca într-o vacanță prelungită, parcă reușesc mai bine să mă separ pentru câteva zile de stres și de oboseala călătoriilor”

Ce le spui străinilor despre România?

Că este o țară minunată, care merită vizitată pentru frumusețea naturii, munți, deltă, mare, frumusețea orașelor. 

De asemenea, că românii sunt un popor de oameni deosebit de prietenoși și primitori; toți străinii care vin în vacanță la noi în țară pleacă înapoi cu o impresie deosebită despre țara noastră și abia așteaptă să revină!

Și de ce îți este cel mai dor de acasă?

De căldura care se simte doar acasă, dar nu apuc să îmi fie prea dor, pentru că vin foarte des în România, fie pentru concerte, fie pentru timp cu familia și prietenii mei.
Când vin acasă, mă simt mereu ca într-o vacanță prelungită, parcă reușesc mai bine să mă separ pentru câteva zile de stres și de oboseala călătoriilor.

Citește și: Cornelius Zirbo și relația sa specială cu muzica: „O expresie profundă prin care toți într-un glas ne exprimam recunoștința față de Dumnezeu pentru dragostea și bunătatea lui față de noi”

Ce îți place să faci atunci când nu ești pe scenă?

Să mă plimb, să mă întâlnesc cu prietenii, să citesc, să fac sport, să merg la evenimente. Îmi place să petrec timp de calitate înconjurată de oameni de încredere. De asemenea, îmi place să gătesc când am timp, îmi place să inventez rețete în bucătărie, sunt foarte spontană.

Care este sfatul pe care i l-ai spune Ioanei Cristina Goicea de la 14-15 ani?

Să aibă mai multă răbdare, să se grăbească încet, să fie mai atentă și concentrată și să nu mai vorbească atât de mult cu colegii de clasă în timpul orelor de curs de la școală (zâmbește).

Care crezi că a fost cea mai importantă întâlnire din viața ta? Și de ce?

Nu aș vrea să dau un răspuns radical, pentru că am avut multe întâlniri cu oameni care au însemnat și înseamnă foarte mult în viața mea și aceste întâlniri au fost momente cheie în dezvoltarea mea. Întâlnirea cu fiecare profesor în parte a însemnat foarte mult pentru că mi-a mai adus câte un pas înainte în drumul meu de ascensiune.

Ce muzică găsim în playlist-ul tău de astăzi? Ce muzică ascultă Ioana Cristina Goicea?

Ascult și latino, pop, câteodată și jazz… Și, desigur, muzică clasică, orice muzică de calitate. În playlistul meu de astăzi se află Concertul nr. 2 de vioară de Bartok cu Isaac Stern și New York Philharmonic, dirijor: Leonard Bernstein.

Care este cel mai mare vis al tău?

Cel mai mare vis al meu este, în primul rând, să fiu sănătoasă și să reușesc să îmbin perfect toate lucrurile importante în viața unui om și a unui artist, fără să trebuiască să renunț la ceva. Dar sănătatea este întotdeauna pe primul loc, pentru că fără ea nu se poate reuși nimic.

Și, ultima întrebare, dacă ar fi să alegi o coloană muzicală a vieții tale, care ar fi aceea?

Cvintetul cu 2 violoncele de Schubert este una dintre lucrările mele favorite din toate timpurile. Simt că muzica lui Schubert este cel mai aproape de sufletul meu, iar această lucrare, de altfel ultima lui lucrare, exprimă cele mai complexe și pure emoții umane.