Analia Selis: „o femeie divorțată, singură, cu doi copii, într-un loc care îmi place, dar unde se pot întâmpla și cred că se vor întâmpla multe lucruri minunate”. Cum arată viața ei în țara care a primit-o, acum mai bine de 20 de ani, cu brațele deschise? Și cum a ajuns să treacă de la Maria Tănase sau Sofia Vicoveanca la tango românesc

Analia Selis spune că viața ei a fost mereu „o aventură, așa a fost tot timpul, ușor sălbatică”. Prezentul o găsește ca fiind „o femeie divorțată, singură, cu doi copii, este un loc care îmi place, dar unde se pot întâmpla și cred că se vor întâmpla multe lucruri minunate, pe care abia le aștept!”. 

A ajuns acum mai bine de 20 de ani în România, urmărind, așa cum spune ea, iubirea. A cunoscut toate scenele importante din lume și, mai ales, responsabilitatea de a fi mama lui Noa și Tiago. În 2019 s-a despărțit de artistul Răzvan Suma și drumul nu i-a fost deloc ușor. Dar acum este bine, spune că „am învățat mult, mult! Și cred, ferm, că m-am dezvoltat, personal și profesional”.

În 2022, Comitetul Interministerial Argentinian i-a acordat distincția de „Country Brand Ambassador”, ca rezultat al contribuției sale la construirea identității naționale argentiniene în străinătate. Turneele naționale „Vă place tango?”, „Tango Simfonic”, „ArgEnTango”, „Symphonic Piazzolla”, „Interbelic Simfonic” – sunt toate o mărturie a pasiunii și dăruirii Analiei Selis pentru muzica de tango. Succesul proiectelor sale s-a tradus și prin numeroase invitații – primite din țară sau din străinătate – de a cânta alături de ansambluri importante sau de a participa la festivaluri internaționale.

Între 10 mai și 8 iunie 2024, o vom vedea pe Analia Selis și pe invitații săi din Argentina în turneul național „TANGO AUTÉNTICO”. Într-un frumos parcurs artistic construit între țara sa natală (Argentina) și țara de adopție (România), turneul marchează 20 de ani de carieră artistică în România și 10 ani de când Analia Selis și-a dedicat întreaga activitate tangoului, dăruind publicului o serie de proiecte concepute în jurul celui mai pasional gen muzical.

Dar, până atunci, vă invităm să o cunoașteți pe Analia Selis. Și să descoperiți cum a ajuns o fată din Tucumán, Argentina, să cânte pe scenele de la noi. 

Analia Selis: „Iubirea m-a adus în România. Știam că, pentru acea iubire, merită să încerc să trăiesc aici”

20 de ani de carieră artistică în România. Analia Selis, cum a ajuns o fată din Tucumán, Argentina, să cânte pe scenele de la noi?

Urmărind… iubirea! Iubirea m-a adus în România. Știam că, pentru acea iubire, merită să încerc să trăiesc aici. Ulterior totul, inclusiv drumul meu muzical și frumoasele scene unde cânt, sunt o dovadă că a meritat! 

Cum arată viața ta în România? Și cum s-a schimbat ea în ultimii ani?

În acest moment am o viață frumoasă. Nu a fost tot timpul așa, dar acum mă bucur să pot să vă spun asta! 

Ador să fiu mamă cu toată responsabilitatea pe care asta o implică, ador să fiu mamă pentru Noa și Tiago și să fiu lângă ei, sută la sută, pas cu pas. Ador să fiu cântăreață – și tot ceea ce implică acest drum – ador să cânt tango, ador publicul și scena, ador să merg din când în când la emisiuni de TV și radio, ador să îți răspund la acest interviu, ador să am concerte și să trăiesc din muzică. Ador sportul, ador CrossFit-ul, sportul pe care îl practic de 10 ani. Ador România, ador Bucureștiul, orașul în care trăiesc.  

Viața mea s-a schimbat radical la sfârșitul anului 2019, când m-am despărțit de Răzvan, iar de atunci și până acum drumul meu nu a fost ușor. Dar a fost spre bine: am învățat mult, mult! Și cred, ferm, că m-am dezvoltat, personal și profesional. 

Este aici acasă pentru tine?

Da, absolut, și iubesc și respect această casă. Dar și când ajung în Argentina, simt că am ajuns acasă. Să simți că două locuri îți sunt „acasă” este o senzație pe care doar cei care trăiesc o situație similară cu cea trăită de mine pot sa o aibă. Eu mă bucur să simt așa, viața mea este o aventură fantastică unde, iată, am două case!  

Cât de greu a fost anul 2019 pentru tine? Și cât de mult te-a ajutat muzica să treci peste despărțire?

A fost foarte greu, cel mai greu an din viața mea. Dar privind înapoi, nu doar 2019 a fost greu, ci toți anii trecuți au fost ani de acomodare, puțin câte puțin, cu multe obstacole în drum. 2020, anul cu pandemia, a adus multe lupte, s-au întâmplat multe schimbări, până am ajuns să am un echilibru cât de cât în toate aspectele. Noi, în Argentina, avem o expresie „mi cable a tierra” însemnând literal „cablul meu pe pământ”, adică picioarele mele pe pământ, ceea ce mă ține adunat, ceea ce mă ajută să nu mă pierd cu firea. „Mi cable a tierra”, deci „cablul meu pe pământ”, au fost Noa și Tiago. Prezența lor a fost determinantă ca să vreau să fiu bine și este ceea ce m-a ajutat în cele mai negre momente. Apoi și muzica, și multe altele. 

Abia anul trecut copiii tăi, Noa și Tiago, au ajuns în Argentina. Cum a fost pentru ei să-ți descopere țara, cultura, locurile de suflet, familia?

A fost fantastic, nu am alte cuvinte. În primul rând, să văd în ochii lor că se recunosc acolo, că le era familiar, că inima lor bate în ritm argentinian, ca a mea! Așa mi-am dat seama că, de când s-au născut și până acum, eu nu am făcut niciun efort pentru asta, doar am continuat să fiu, și eu, până azi, la fel de argentiniancă, așa cum am fost toată viața mea, zi de zi, atât de mult încât și copiii mei se simt argentinieni.

Locuri, mâncare, muzica, dar mai ales familia și prietenii de acolo, totul a însemnat pentru ei o primă întâlnire cu tot ceea ce le-am povestit și le povestesc de când s-au născut și până azi. Îți dai seama ce fantastic a fost pentru mine să fiu ghidul lor acolo! 

Au adorat experiența și cred că, de acum încolo, vom merge des în Argentina, așa vor ei. La sfârșit de an mergem din nou, vom petrece Crăciunul și Revelionul acolo.

Care este relația pe care o ai cu Noa și Tiago? Cât de apropiați sunteți?

Cu Noa și Tiago am cea mai dezvoltată relație pe care o am cu cineva. Până acum, nu am ajuns în viața asta să am cu nimeni o asfel de relație. Eu m-am ocupat și mă ocup de ei cu totul. Prezența lor în viața mea m-a determinat să vreau să fiu mai bună, să mă dezvolt, și asta m-a ajutat să pot să-i ghidez pe un drum bun. 

Relația noastră are rădăcini ferme și sănătoase, este o relație bazată pe iubire și pe respect reciproc. 

Analia Selis: „Tangoul a venit la mine, și a ajuns la mine așa cum au ajuns cele mai frumoase lucruri din viața mea: exact atunci când trebuia, ca să nu mai plece niciodată!”

Ce muzică se ascultă la tine acasă? Îmi imaginez că Noa și Tiago influențează foarte mult playlistul familiei…

Daaaa! Noroc că au gust bun pentru muzică! Se impun în mașină și se aud prin casă tot felul de artiști moderni pe care nu-i cunosc, dar mă bucur pentru că ei mă pun la zi cu ce se întâmplă în muzica de acum, în lumea întreagă. 

Ceea ce îmi place cel mai mult este că le place și muzica din Argentina, latino-americană, și cea din Spania. S-au întors din Argentina cu tot felul de artiști moderni, pe care nu-i cunosc (pe care i-au ascultat acolo cu verișori și prieteni) și mai descoperă ei alții pe internet! Dar sunt deschiși și la ceea ce le arăt și eu, le place să le prezint noi artiști, videoclipuri și să le povestesc despre ceea ce cunosc eu.  

10 ani de tango. Când ai simțit că publicul de la noi este pregătit pentru acest proiect? Îmi imaginez că tangoul a fost mereu în viața și în playlistul tău.

Să știi că nu! Argentina este imensă: nordul, centrul, Buenos Aires și sudul sunt foarte diferite! Eu sunt din nordul Argentinei, din Tucumán, am crescut cu mâncare și muzică folclorică, departe de Buenos Aires (1350 de kilometri) și de tango. Evident că tangoul se ascultă și în nord, dar la modul general. 

Tangoul a venit la mine, și a ajuns la mine așa cum au ajuns cele mai frumoase lucruri din viața mea: exact atunci când trebuia, ca să nu mai plece niciodată! Tangoul este parte din acel drum pe care pur și simplu l-am urmărit, fără să fie planificat în viața mea. Cred ferm că publicul meu a fost pregătit pentru ceea ce le ofer de fiecare dată, la fel de mult cum am fost eu pregătită să le ofer ceea ce le propun.   

În noul tău proiect muzical, „TANGO AUTÉNTICO”, îți propui să combini tangouri celebre argentiniene, precum „El Choclo”, „La cumparsita” sau „Libertango”, alături de piese de tango interbelic românesc, ca „Nunuțo”, „Ce faci astă seară tu?”, „Habar n-ai tu”. Povestește-ne puțin despre acest proiect…

Este un turneu care a crescut mare. De trei ani deja, în luna mai, aduc muzicieni din Argentina, alături de care prezint câteva concerte. Ideea de turneu a crescut dat fiind numărul mare de concerte, care a tot evoluat și el. Anul acesta împlinesc 20 de ani de carieră în România și 10 ani de când cânt tango, două numere rotunde, motiv mai mult decât suficient ca să sărbătoresc așa cum se cuvine, aducând tangoul argentinian și pe cel românesc la cel mai înalt standard.

Cum ai ajuns să cunoști muzica românească și, mai ales, tangoul interbelic?

Tot ca o consecință a iubirii și respectului meu pentru România, care a crescut timp de 21 de ani. La început începuturilor, când l-am cunoscut pe Răzvan la Boston (acum 23 de ani), au fost Maria Tănase, Sofia Vicoveanca, Gheorghe Zamfir și Grigore Leșe cei care  mi-au adus o primă senzație puternică despre ce este România. Ca să descopăr ulterior, la prima mea vizita aici – în vacanța din 2002 – că România era așa cum era acea muzică pe care o ascultam la Boston. 

Iar tangoul interbelic, muzica interbelică în general, s-a instalat în viața mea ferm atunci când am început sa mă dedic acestui gen și am vrut să cânt acel tango blând, ascultat dintr-o întâmplare, într-o reclamă: este vorba despre „Zaraza”. Sau, cu mulți ani în urmă, la o propunere nebună a actorului Silviu Biriș, am cântat cu el și cu un taraf „Mână birjar”, la emisiunea lui Cătălin Măruță.

Concertul principal de la București se va desfășura pe 29 mai 2024, la Sala Radio și va fi prezentat alături de Orchestra de Cameră Radio (dirijor: Daniel Manasi). Vei cânta piese ca „Pe boltă când apare luna”, „Sub balcon eu ți-am cântat o serenadă”, „Mână birjar” sau „Dacă nu te cunoșteam”. Și vei urca pe scenă alături de doi invitați din Argentina, extrem de apreciați în lumea tangoului: JULIÁN CAEIRO (pian și aranjamente muzicale) și DAMIÁN FORETIC (bandoneón). Povestește-ne despre concert și invită, te rog, publicul la acest spectacol. 

La București vor fi mai multe recitaluri, în formulă de trio. Dar cu siguranță cel mai important concert al turneului este cel de la Sala Radio. Pentru mine, principalul motiv este acela că iubesc Sala Radio și acolo m-am simțit pe scenă ca acasă tot timpul, dar nu am mai cântat acolo din 2019!! O revenire fantastică, cu un proiect la fel de fantastic, care materializează iubirea și respectul meu pentru România. Aduc o viziune nouă asupra muzicii interbelice, pe care cred că o voi pune în valoare în toată splendoarea sa.

Citește și: A plecat la 16 de ani de acasă, iar astăzi a ajuns să cânte pe cele mai importante scene ale lumii și să vorbească 7 limbi. Cristina Păsăroiu: „Mi-aduc aminte că doi ani după plecarea mea plângeam în fiecare zi de dorul părinților mei. Nu știam să gătesc, să mă îmbrac, să mă descurc. Am învățat încercând și făcând greșeli”

Din 2003 ești în România. Te-ai gândit vreodată să te întorci în Argentina? 

Nu, nu m-am gândit la acest lucru.

Ai regretat vreodată decizia de a te muta aici?

Nu. Nicio clipă.

Mai ții minte, când te-ai mutat aici, cum le descriai România familiei și prietenilor din Argentina?

Da. Îmi aduc aminte și gândesc la fel în continuare. 

Analia Selis: „Au trecut aproape cinci ani de luptă ca să mă echilibrez sub toate aspectele. Multe obstacole pe drum, multe lucruri de vindecat, dar tot timpul cu o dorință puternică de a fi mai bine și mai bună, ca om, ca mamă și pe scenă”

Analia, cum arată viața ta acum? Ești fericită?

Am o viață frumoasă. Au trecut aproape cinci ani de luptă ca să mă echilibrez sub toate aspectele. Multe obstacole pe drum, multe lucruri de vindecat, dar tot timpul cu o dorință puternică de a fi mai bine și mai bună, ca om, ca mamă și pe scenă. Mă găsești acum în cel mai bun început de an de atunci și până acum. 

Când ai plâns ultima dată… și de ce?

Când am plecat din Argentina, în ianuarie, am plâns mult. În avionul care decola din Buenos Aires, la plecare, Noa a început să plângă mult, am plâns împreună. Dar… am mai plâns de atunci, plâng uneori când văd copii pe stradă, când aud de cazuri de boli grave, cazuri în război, despre familii care pierd pe cei dragi… 

Care este prima persoană pe care o suni atunci când ai o veste bună?

Depinde de veste. Pe Noa, Tiago, mama mea, Meda (o prietenă dragă din Brașov), nu am pe cineva anume, depinde de moment, de noutatea pe care o am.  

Cum arată playlistul tău? Ce asculți atunci când nu trebuie să te pregătești pentru un turneu, un concert?

Depinde de perioadă sau de moment. Depinde ce am nevoie în acel moment. Dacă am nevoie să plâng sau să mă bucur, sau să îmi aduc aminte de ceva sau de cineva. 

Nelipsită în playlistul meu este muzica din Argentina: rock și folclor, uneori ascult mult Sivio Rodriguez (Cuba), consumat aditiv în adolescență! În ultimele luni, simt o nevoie nebună de a mă bucura, de a dansa, așa că ascult cumbia sau cuarteto argentinian, care îmi aduc o stare fantastică de bucurie și nebunie. 

Și, ultima întrebare, ce urmează pentru Analia Selis? Ce planuri ai pentru perioada următoare, știi cum vor arăta următorii 5-10 ani? Te gândești vreodată la asta?

Nu. Îmi dau seama, zi de zi, că viața este mai frumoasă decât pare, decât am crezut eu că este. Realizez că viața de mamă o să îmi aducă momente fantastice și abia le aștept. Realizez că și cariera mea poate să îmi aducă mult mai mult decât am crezut eu.

Viața mea este o aventură, așa a fost tot timpul, ușor sălbatică, iar locul unde mă găsesc acum: femeie divorțată, singură, cu doi copii, este un loc care îmi place, dar unde se pot întâmpla și cred că se vor întâmpla multe lucruri minunate, pe care abia le aștept!

Citește și: Povestea tinerei crescute de bunici cu ambiții mari: Ella Gondoș a intrat cu 10 la facultate, după ce a fost nevoită să renunțe la visul de a învăța la Viena