Născută cu semipareză pe partea dreaptă a corpului, Marina Hajder a adunat toate frustrările și complexele din copilărie, le-a pus pe hârtie și le-a transformat în opere de artă
Marina Hajder:„Am luat în 2022 calea pedagogiei”
Cum vrei să arate 2023?
2023 vreau să arate doar așa: eu, cu cartea mea de poezie în mână și o ceașcă de cafea, omul iubit alături și familia mea împlinită, asta este tot ce îmi doresc. Dragostea să ardă cu pasiune în sufletele noastre blânde.
Ce proiecte ai ticluit în 2022?
Lucrul cel mai important în 2022 este că am aplicat la universitate, și anume, Universitatea “Bogdan Petriceicu Hașdeu” din Cahul, unde am început calea frumoasă în domeniul pedagogiei. Comenius, Părintele Pedagogiei spune așa:” O creatură inteligentă nu se va conduce prin strigăte şi bătăi, ci cu raţiune. Dacă nu se va face aşa, insulta cade şi asupra lui Dumnezeu, care deopotrivă a făcut pe toţi după chipul său, iar lucrurile omeneşti se vor umple de teamă şi nelinişte.”
E bine să credem în cel de Sus și toate ne sunt ale noastre. Am 22 de ani și am aplicat mai târziu la Universitate, căci până acum trecutul meu a fost unul prea dur, care chiar vreau să rămână în urmă. Consider faptul că niciodată nu e târziu să înveți, și asta mă bucură.
Studiez Limba și Literatura Română și sunt mândră de asta, căci am scris cele două romane :”Restul e Tăcere” și “Linii de Dialog”, care au o legătură strânsă cu frumoasa cunună – limba română, patrie, demnitate, onoare. Încă din primele clipe de viață, auzul mi-a fost alintat de limba română, vorbită de părinții mei. În această limbă am spus pentru prima oară mamă și tată, iar ei mi-au răspuns în același grai.
Marina, dacă ar fi să dai o culoare lui 2022 în funcție de stare, de ce ți-a dăruit, ce culoare i-ai da?
Culoarea roșie față de dragostea eternă, față de oamenii buni și tot ce mă înconjoară. Dragostea-i totul, unde dragoste nu e, nimic nu e. Pentru mine mereu a contat iubirea, căci sunt omul care poate iubi din tot sufletul și cu sinceritate. Sunt fata care poate dărui de 10 ori mai mult, dacă îi oferi câtuși de puțin.
Marina Hajder:„Fetița Marina iubea când era mică poezia”
Ce vise poartă o tânără de vârsta ta?
Visele mele sunt de culoare galbenă pentru că primul vis l-am trăit când un răsărit mi-a mângâiat fața în primele clipe de viață.
Iar, apoi, la un apus am trăit emoții cu oameni ale căror povești rămân pentru mine în rama vieții.
Când erai mică ce vise purtai? La ce aspira fetița Marina?
Fetița Marina era o fetiță gingașă care iubea poezia. Mereu recitam pe scenă poezii cu expresivitate. Și, ca orice copil, iubeam să mă joc afară până seara târziu cu sufletul meu geamăn- Iana, care era și este alinarea mea. Bucuria mea de atunci era mirosul petalelor de trandafir și ograda în care făceam ghidușii, și nicidecum telefoanele, care în prezent, sunt ca și “cartea de căpătâi “ a oricărui copil. Și spun asta pentru că făcând o comparație așa cum eu iubesc lectura, așa mulți tineri sunt prinși în mediul online, cu telefoanele în mână, stând doar pe rețele de socializare și uitând că timpul este chiar prețios.
Coincid planurile tale de când erai mică cu cele de acum? S-au intersectat?
Da, planurile mele au prins contur și o notă pozitivă de la vârsta de 18 ani, atunci când am scris primul text despre adolescență:” Răsăritul vieții”, și a fost publicat în Revista:”Noi”, o revistă pentru copii și adolescenți din Chișinău. Este revista adolescenței mele și am fost onorată să îmi încep cariera de scriitoare așa.
Marina, citeai mult la vârsta copilăriei?
Da, citeam, doar că mai mult poveștile lui Creangă. Povestea este o mare modalitate de cunoaştere a lumii, este un mijloc de comunicare şi o bună metodă de instruire. Ea conţine adevărurile fundamentale ale vieţii. Poveştile depăşesc hotarele spaţiului şi timpului. Ele sunt prima hrană spirituală a copilului, care îl învaţă să judece, iar o poveste bine spusă poate amuza, demonstra şi dezarma. Poveştile dezvoltă deprinderile de a discuta, îmbogăţesc vocabularul, cultivă sentimente frumoase, stimulează imaginaţia şi creativitatea, educă spiritul de sacrificiu, altruism, solidaritate, dreptate.
În acea perioadă mă pasionau poveștile lui Creangă și pot spune cu fermitate că atunci mă familiarizam cu creaţia populară, aprofundam deprinderile de lectură, dezvoltam gândirea şi imaginaţia creativă, îmi formam abilităţile de exprimare şi comunicare și nu în ultimul rând cultivam sentimente nobile şi a gustului estetic prin intermediul cuvântului artistic- ceea ce mă reprezintă până în prezent.
Marina Hajder:„Marina de la școală era diferită față de Marina de acum”
Cine ți-a insuflat această plăcere pentru carte? Ai deprins această plăcere din sânul familiei?
O să fiu sinceră și voi spune că în familia mea practic nimeni nu citește atât de mult cum o fac eu. Plăcerea pentru carte vine încă de pe băncile școlii. Pentru mine, cartea este un tezaur al înțelepciunii și o mare bogăție. Eu cred că un om care nu citește, este un om pierdut, fără valori și principii morale. Este destul de important să punem accent pe lectură, ea ne dezvoltă capacitățile intelectuale și ne dezvoltă destul de mult. Deci, citiți, visați, creați artă vie!
Când ai început să așterni cuvinte pe foaie și să dai sens unei prime poezii? Poate la școală?
Nu îmi amintesc exact momentul de debut al vieții mele, în care am dat sens artei prin poezie, dar știu că atât mama cât și profesorii îmi spun acum că aveam un caiet în care scriam mereu, mai mult în clasele gimnaziale. Și știți, chiar este frumos că dăruim dragostea mea anume așa, printre filele unei fraze sau a unui cuvânt puternic.
Apropo de școală, cum îți aduci aminte de tine, Marina? Cum erai ca școlăriță?
Și acum o să vorbesc despre cel mai sensibil moment din viața mea, iar lacrimile fierbinți deja o să curgă.
Marina din școală era diferită de Marina care este acum.
Pe aceeași temă
Citește mai multe
