Născută cu semipareză pe partea dreaptă a corpului, Marina Hajder a adunat toate frustrările și complexele din copilărie, le-a pus pe hârtie și le-a transformat în opere de artă

Marina Hajder:„Îmi doresc să devin profesoară de limba română încă de mică”

Cât de mult îți place în noua ipostază, cea de studentă? Cum te împaci cu această viață?

Îmi place foarte mult rolul de studentă, foarte mult. Activitățile din cadrul universității sunt un mijloc în care pot să comunic și să mă afirm cât pot eu de mult. Îmi place să studiez ceva frumos, ceva în care aș putea crea. Stephen Nachmanovitch spunea că “Cea mai puternică muză dintre toate este copilul nostru interior”, iar Pablo Picasso că “Fiecare copil e un artist. Problema este cum să rămână un artist după ce crește.”

Un mod prin care ne putem hrăni copilul interior este reprezentat de artă, de diverse meșteșuguri prin care lăsăm să coboare din inimă, în forme diferite, emoții, stări, gânduri.

Ce studiezi, în ce an și ce meserie o să îmbrățișezi după studii?

Eu studiez Limba și Literatura Română, la Universitatea “Bogdan Petriceicu Hașdeu” din orașul Cahul, Republica Moldova. Am ales anume această specialitate pentru că îmi doresc încă de când eram copilă să fiu profesoară de română.

Și visele se materializează, când îmi doresc asta cu adevărat.

Care este povestea cărților tale? Ai două volume. Când au fost publicate?

Cărțile mele au o poveste trăită pe care am rostit-o pe buze pentru prima oară la 18 ani.

Am spus-o de atâtea ori că scrisul îmi curge prin vene, și așa și este.

Ideea de această carte mi-a venit în luna august când, după ce am ieșit din spital, îmi doream atât de mult să îmi găsesc liniștea și știam că o pot găsi atunci când scriu. Cartea dată e mai mult un jurnal în care timp de câteva luni am scris acolo toate amintirile și parcursul meu de până acum, care, deși a fost unul greu, a fost unul frumos.

De ce „Restul e tăcere”?!

Pentru că, deși mai sunt multe de spus, să păstrăm tăcerea, tot ce a rămas sunt oamenii și viața. Restul e tăcere.

Lansarea celei de a doua cărți, „Linii de dialog”, urma să aibă loc pe 14 martie 2020, însă din cauza situației Codului Portocaliu de alertă COVID-19 a fost amânată.

Marina Hajder:„Voi scoate un volum de poezii”

Totuși, ce emoții te învăluie atunci când te gândești la acest eveniment?

Va fi unic, sunt sigură. Aștept această lansare deja de jumătate de an și sunt sigură că acest roman va fi un imn dedicat celor dragi, o melodie a celor mai contradictorii sentimente pe care le-am trăit. Romanul este disponibil deja, urmează doar să facem lansarea. După acest eveniment, voi putea expedia cartea „Linii de dialog” în varianta PDF, pentru acest lucru este nevoie ca doritorii să-mi lase un mesaj, le trimit cu mare drag. Prima cartea „Restul e tăcere” o pot expedia în orice clipă, lansarea a avut loc deja.

De ce să te citim , Marina?

Trebuie să citim pentru că merită. Merită să fim noi un exemplu frumos în societate. Merită.

Cum au fost primite de către public poeziile tale?

Scriu poezii, arăt publicului, dar încă nu au văzut lumina tiparului. Va fi și asta, cu siguranță.

Scoți în noul an alt volum?

Da. Voi scoate un volum de poezie, totul este deja pregătit, doar trebuie să le dau la tipar, să vadă lumina.

De unde vine creativitatea? Ai un moment al zilei în care ești mai creativă și te așezi la masa de lucru?

Creativitatea nu înseamnă doar să fii diferit: înseamnă să faci din simplu nemaipomenit de simplu. Creativitatea este un subiect pe care multă lume îl privește subiectiv, pentru că acest har este explorat diferit, de la om la om. Putem aloca mult timp discuțiilor, însă niciodată nu vom uza toate argumentele pentru care susținem sus și tare beneficiile unei minți creative.

De ce sa fiu creativă? Pentru că visez cu ochii deschiși, îmi realizez visele, îmi creez  o lume a mea în care totul este posibil, drept urmare starea mea de bine este întotdeauna ridicată și văd  într-o notă mai optimistă anumite situații dificile. Sunt o persoană creativă mereu, și sunt mai empatică, mai visătoare și fac totul din pasiune, pentru că sunt principala promotoare a muncii fără efort, realizată din dragoste.

Lasă-ne aici ultima ta poezie scrisă.

Un El… și o EA…

Sub frumosul ocean înnourat/ înstelat , 

Un lucru nou eu am aflat . 

Din a emoțiilor cauză, trag imaginar o frână 

Și cu drag te iau de mână ..

Rămânând uimit de-a ta splendoare , 

Vreau să-ți pun întrebare după întrebare .

Dar, fiind într-un întreg extaz ..

Greu încep cu primul pas .