Ne vom pierde job-urile după ce va trece pandemia de coronavirus? Este reorientarea profesională singura soluție? Ce spune specialistul în resurse umane, Roxana Lungu

Trecem printr-o perioadă foarte dificilă, ne așteaptă o criză economică și care se va lăsa cu o gaură greu de acoperit pe piața muncii. De aceea, Roxana Lungu, Manager de Resurse Umane în cadrul Școlii Americane Internaționale din București, s-a hotărât să ofere 30 de burse pentru oamenii care au nevoie de ajutor pentru (re)orientare profesională. Iar alături de ea s-au grupat alți patru prieteni, specialiști în vânzări, comunicare, neuroștiință și drept – Ștefania Gherman, Cătălina Gărdescu, Paul Olteanu și Șerban Pâslaru.

Cât de mult ni se va schimba viața odată cu criza care ne așteaptă? Și cât de afectată o să fie piața muncii? Am vorbit cu Roxana Lungu despre cum ne va arăta viitorul, despre proiectul „Angajabilitate în 3 pași – Bursa de (re)orientare profesională” și despre ce putem face pentru a ieși cu capul sus din această criză.

Roxana, ce faci, cum este în carantină?

Sunt extrem de entuziastmată să povestim și, în special, să îți împărtășesc o idee care mi-a venit în timp ce sărbătoream Paștele. În această perioadă m-am simțit deosebit de recunoscătoare pentru că sunt sănătoasă, că lucrez într-o organizație care are cu adevărat grijă de oameni și că am alături o familie iubitoare. Eu folosesc carantina ca pe o oportunitate pentru a crea amintiri alături de Erika, fiica mea de 6 ani și pentru a accesa programe de dezvoltare personală și profesională – asta desigur printre multe ore de Zoom și Google Hangouts cu echipele de la birou. 

Apropo de ședințele online, dar și momentele faine alături de fetița ta, cât de mult te-a afectat pandemia de coronavirus? Și cât mai reziști?

Sincer, aș putea să cad pradă tuturor gândurilor negative și să mă las afectată de tot contextul actual, mai ales de frica și panica înflorite de orice canal media. Dar, în mod conștient și autoimpus, am ales să implementez măsuri de „protecție” a resurselor personale și să rămân cu fruntea sus.

Cred că, în aceste vremuri, echipele au nevoie de inspirație și de lideri, deci eu am limitat știrile pe care le consum, încerc să fac un minim de exerciții fizice/cardio în fiecare zi și urmez la Universitatea Yale cursul de „The Science of WellBeing and Happiness” (Știința Bunăstării și a Fericirii), astfel încât să pot să îmi concentrez atenția pe elemente pozitive și constructive.

Sper să revenim cât mai repede la o stare aproapiată de normalitatea pe care o știam. Când am auzit, săptămânile trecute, că școlile se deschid abia în septembrie, am avut un moment de neputință și cumva de deznădejde – acest orizont de timp pare foarte departe.

Roxana Lungu: Ceea ce eu credeam că este un sprint pentru a depași criza s-a transformat într-un multimaraton.

Dar, după o zi de mâncat înghețată, m-am adunat și am început din nou să îmi dedic atenția doar zilei de azi și celei de mâine – dacă azi și mâine sunt bine, atunci nu contează cât durează, voi ajunge cu bine la final.

Roxana, tu ești Manager de Resurse Umane în cadrul Școlii Americane Internaționale din București, spune-mi cât de mare a fost impactul în zona de business, atât în cea a resurselor umane, cât și în cea a învățământului privat?

Și pentru noi este o curbă de învățare accelerată cred că fiecare membru din comunitatea noastră a trebuit într-un fel sau altul să se adapteze. Am migrat imediat la sistemul de învățare la distanță, iar colegii mei din echipa didactică s-au ridicat la nivelul așteptărilor, livrând un program de care să fim mândri. Ne-am inspirat din modele implementate de alte școli internaționale din jurul lumii deoarece în această industrie sunt legături foarte strânse și este o practică uzuală să se colaboreze și să se ofere resurse și strategii între școli. Desigur programul de învățământ la distanță are limitările sale. În funcție de grupa de vârstă rezultatele și succesul diferă. Învățăm continuu, ascultăm și modificăm pentru a răspunde mai bine situațiilor și nevoilor comunității.

Pentru anul academic 2019 – 2020 care se va încheia in iunie, cred că impactul a fost semnificativ din perspectiva socio-emoțională, copiii și angajații având o tranziție bruscă de la o realitate la alta. Și, odată cu decizia de a termina anul în sistem de studiu la distanță, niciunul dintre noi nu va mai avea ocazia de a reveni la rutine și nu va face o tranziție naturală către anul școlar urmator.

Pe lângă impactul emoțional, există urmări și în plan economic?

Ne așteptăm să se vadă efectele crizei la nivel financiar în anul școlar următor care, în cazul nostru, începe în luna august. Mai ales că, în acest moment, este deosebit de greu de prevăzut cum va arăta și cum va fi implementat procesul educațional, date fiind noile cerințe legate de siguranța elevilor și a personalului.

Facem eforturi să reorganizăm echipele, să redefinim pozițiile și să asigurăm o continuitate a activității suficient de robustă pentru a nu afecta calitatea serviciilor noastre pe care le dorim menținute la nivel de excelență, dar și suficient de flexibile pentru a se mula pe o realitate în acest moment iluzoriu.

Roxana, îmi spuneai la început despre o idee la care te-ai gândit de Paște, povestește-ne puțin despre proiectul „Angajabilitate în 3 pași – Bursa de (re)orientare profesională”?

Știu de la colegi din domeniul resurselor umane că foarte multe companii au implementat măsuri imediate și severe de reduceri de costuri pentru conservarea integrității afacerii. După ce am trecut de prima lună a stării de urgență, când am considerat că situația este sub control la școală, m-am întrebat: „cum pot să aduc valoare, să ajut într-un mod sustenabil și de impact?”.

Răspunsul a venit sub forma proiectului #AjutAsaCumStiu. Mi-am dat seama că, în acest punct de cotitură, oamenii au nevoie de îndrumare și mai ales de certitudinea că nu sunt singuri și că pot găsi resurse pentru a trece cu bine de acest moment greu. Am prezentat ideea altor patru prieteni (Ștefania Gherman, Cătălina Gărdescu, Paul Olteanu și Șerban Pâslaru) și așa, noi cinci, care suntem în viața de zi cu zi experți în domeniile noastre, am întins o mână de ajutor, pro-bono, oricărui om care simte că o poate folosi. Pe cititorii curioși sau pe cei care au nevoie de un astfel de program, îi invităm să acceseze pagina de prezentare a proiectului.

De ce v-ați gândit la acest proiect, au fost foarte mulți oameni care v-au cerut ajutorul în această perioadă?

Am lansat proiectul pe 27 aprilie și inițial am anunțat ca sunt 30 de burse gratuite în cadrul programului. În 48 de ore au fost deja peste 30 de înscrieri.

Pe 3 mai am ajuns la 70 de înscrieri și ne gândim cum am putea să îi ajutăm pe toți. Cred că este o mare nevoie de astfel de programe pentru că această combinație între mesajele apocaliptice vehiculate în presă și anxietatea de a nu mai avea un venit din care să îți asiguri supraviețuirea ta și potențial pe cea a familiei pot duce la un blocaj emoțional în care partea rațională a creierului este decuplată de la comandă, iar instinctul de supraviețuire dictat de frică este cel care determină gândurile și acțiunile.

Eu nu știu pe nimeni care să fi trecut cu brio un interviu în stare de șoc. Iar filmul „Inside Out” este o resursă interesantă de urmărit în această perioadă. Și se pare că va fi lansat în curând „Inside Out 2”.

Care sunt mesajele pe care le primiți cel mai des din piață?

Dacă te referi la cum au acționat în general companiile față de angajați în această criză, foarte puține, din ceea ce știu, au păstrat echipele și salariile nemodificate. Foarte multe au operat micșorări de salarii de 20% (cu sau fără reducerea normei de lucru de la 5 la 4 zile/săptămână), altele au implementat șomajul tehnic, altele au făcut direct restructurări și încetări de contracte.

Cât de afectată este piața muncii din România?

Pe termen scurt și mediu piața muncii din România va fi cu siguranță foarte afectată.  Am citit recent că peste 850.000 de contracte au fost suspendate (șomaj tehnic) și peste 150.000 încetate. Nu știm însă numărul celor care au avut reduceri de salarii și/sau de normă.

Din experiența ta, câți oameni crezi că vor rămâne fără joburi în perioada următoare?

Se estimează că rata șomajului se va dubla în acest an față de 2019, ajungând la aproximativ 8%, față de un minim de 3,9%. Deci ne așteptăm să ne fie mai rău, înainte de a ne fi mai bine, mai ales că această contracție generată de distanțarea socială are un efect de recul. Adică pendulul se va duce și mult în spate (pe minus pentru anumite industrii și companii) și în același timp va accelera alte industrii (de exemplu, distribuția, dezvoltarea softurilor online, retailerii).

Câți oameni crezi că vor face reconversie profesioanală după această pandemie de coronavirus?

Cred că similar crizei din 2009, succesul va fi al celor care se vor ști să se reinventeze. Fie că este vorba de o diversificare a abilităților la același loc de muncă sau de o reconversie totală, este cert că ceea ce funcționa înainte de CoVID19, nu va mai funcționa la fel și după.

Deci ni se cere fiecăruia un grad de flexibilitate, de adaptabilitate, de reinventare la locurile noastre de muncă. Este foarte posibil ca unele activități care au dat rezultate în spațiul virtual să fie continuate cu succes și după trecerea crizei, la fel cum este posibil ca noi segmente de business care poate înainte de criză nu erau deloc viabile, să se dezvolte (un exemplu foarte simplu este reconversia croitoriilor pentru producerea de măști și înțeleg că unele chiar au dus această activitate la nivel de artă și modă).

Nimic nu este imposibil! Și tot ceea ce este posibil cred că va fi testat. Am citit recent o carte care cred că va fi valabilă oricând, „Keys To Success The 17 Principles of Personal Achievement / Chei ale succesului. Cele 17 principii ale succesului personal”, scrisă de Napoleon Hill în 1954. Acești pași, descriși în carte, în proporție de peste 90% sunt aplicabili și astăzi, mai ales în acest context de criză.

Există ceva bun pe care l-ai învățat în această perioadă? Ceva ce vei lua cu tine și după ce va trece nebunia?

Da! Cu siguranță sunt mai multe lecții pe care le voi lua cu mine din această perioadă.

Prima lecție este că expresia „Sănătate că-i mai bună decât toate” este de “pus în ramă”. Și nu cred că mi-am dorit mai mult vreodată să fim cu toții sănătoși. Sănătatea personală este o valoare și de foarte multe ori este luată de bună, considerată ca fiind implicită, deținută fără efort sau atenție. Această perioadă ne oferă o lecție despre cum să onorăm sănătatea, atât pe a noastră cât și pe a celor din jur și să fim recunoscători pentru că o avem.

Roxana Lungu: A doua lecție este că ceea ce știi să faci este ceva ce nu îți poate lua nimeni și nimic, iar dacă accentul se pune pe a oferi valoare și a răspunde unei nevoi, va fi întotdeauna un loc pentru tine în piață.

O a treia lecție (poate sunt și mai multe, dar trei are o conotație de poveste magică) este că amintirile create alături de familie și cei dragi sunt de neprețuit.

Și ultima întrebare, cum crezi tu că o să arate viitorul pe piața de muncă de la noi?

Este o întrebare capcană 😊 Văd viitorul la fel cum a fost trecutul. Uneori am senzația că noi românii avem o memorie colectivă foarte scurtă și că ne mulțumim să tot repetăm aceleași modele și aceleași situații.

În special pentru că urmează alegeri cândva în 2020 cei care ne guvernează vor lua măsuri provizorii de adaptare, având o atenție deosebită către a pastra bunăvoința alegătorilor și probabil la anul pe vremea aceasta ne vom da seama că nota de plată pentru acțiunile și lipsa acestora trebuie și ea acoperită.

Cred că vor fi mai mulți cei care vor cere ajutoare de șomaj după desfacerea contractelor de muncă și va fi o perioadă tumultoasă în anumite sectoare.

Ceea ce este ironic, această criză vine pe fondul lipsei capacităților de producție, ceea ce, cel puțin în mod teoretic, ar trebui să se regleze repede în momentul în care capacitatea de producție se reia. Dar reacția emoțională a consumatorilor, acum mai conservatoare și prudentă, pare să afecteze și consumul, ceea ce va declanșa o adâncire a crizei. De asemenea, este o perioadă când s-au alocat cele mai multe fonduri pentru sprijin și cele mai multe măsuri macroeconomice de contracarare a efectelor generate de criză.

Cât despre piața muncii, cel puțin pe termen mediu (1-2 ani) cred că va conta mai mult ca niciodată ce valoare adaugată aduci în organizație, cât de specializate sau, dimpotrivă, diversificate sunt abilitățile pe care le poți angaja în activitatea de la locul de muncă. În plus, aș recomanda din timp, proactiv, implicarea în programe de dezvoltarea abilităților sau acumulare de noi cunoștințe, atât la nivel individual, cât și la nivel organizațional, în special în ceea ce privește integrarea tehnologiilor.