Nestatornicele iubiri și muze ale lui Constantin Brâncuși

Scund, vânjos, cu mâini grele de cioplitor și ochi negri tăioși, Constantin Brâncuși este pomenit în epocă drept un bărbat pe care nu-l puteai trece cu vederea. A plecat pe jos din România către Paris în căutarea lui Auguste Rodin însă când avea să-l întâlnească realizează că nu poate să-i devină asistent.

Pleacă din atelierul celebrului sculptor cu o replică ce a devenit celebră: „rien ne pousse à l’ombre des grands arbres” (nu crește nimic la umbra copacilor falnici). Muncește o vreme la spălat pahare într-un restaurant, suferă de foame dar în cele din urmă începe să se facă remarcat.

Texturile lui naturale, metalice sau din piatră și lemn, șlefuite și aduse la esență au uimit lumea.

Brâncuși și-a atras în preajmă muze interesante, femei frumoase pe care le-a iubit și le-a sublimat până la formele extraordinare de acum.

Povestea complicată a femeilor, iubitelor, muzelor lui Brâncuși în câteva minute de lectură.

 Marie Bonaparte, soția prințului George al Greciei și al Danemarcei, precum și moștenitoarea unui imperiu imobiliar în Monte Carlo, a intrat în studioul lui Brâncuși ca model.

Preocupată de ceea ce Europa avea să descopere a fi psihanaliza, în special de frigiditate și orgasm, Marie Bonaparte a devenit muză pentru una dintre cele mai scandaloase opere pe care a dat-o Brâncuși: Princess X, o lucrare ce pare un penis erect, ori o domnișoară voluptoasă care privește gânditoare peste umăr. Depinde de perspectivă.

Lucrarea a fost expusă la Salonul Artiștilor Independenți, în Paris, însă poliția a decis scoaterea lucrării din expoziție, în ciuda argumentelor autorului că lucrarea este reprezentarea unei femei vanitoase și nimic altceva. Poliția a fost de neînduplecat. La fel și prințesa vanitoasă care l-a părăsit imediat pentru o relație de lungă durată cu Sigmund Freud.

 Peggy Gugenheim a moștenit o avere de la tatăl ei, dispărut în tragedia Titanicului. La 21 de ani decide să se mute în Europa, începe să cumpere opere de artă modernă și devine una dintre cele mai neobosite colecționare ale acelor ani.

Peggy i-a urmărit activitatea timp de 17 ani, încercând să cumpere unul dintre bronzurile lui din ce în ce mai renumite. Știa însă că prețurile pe care le impune Brâncuși erau uriașe iar orice încercare de negociere devine extrem de complicată. După ani de zile, cu speranța că prietenia lor va conta în negociere, femeia își face curaj și îi cere un preț pentru „Pasărea în spațiu”.

Ce răspuns primește? 4.000 de dolari.

Femeia refuză, dar nu renunță la lucrare, așa încât încearcă să-l seducă pe autor.  Ironia sorții a făcut ca ea să pice în propria cursă, se îndrăgostește de sculptor și acceptă finalmente suma pe care o refuzase la început. Brâncuși acceptă să-i facă un singur favor: acceptă echivalentul în franci ai celor 4.000 de dolari. Află însă mai târziu că femeia a schimbat banii în America și, în acest fel, a câștigat 400 de dolari la tranzacție. Brâncuși se enervează peste măsură și a încearcă să anuleze înțelegerea. Nu-și duce gândul până la capăt, iar relația lor rămâne neschimbată.

„Era jumătate țăran deștept, jumătate zeu”, povestește Gugenheim. „Un bărbat extraordinar, scund și cu barbă, cu niște ochi negri și o privire ascuțită. Mă făcea foarte fericită, dar, din păcate, devenise posesiv și își dorea să îi dedic tot timpul.”, continuă colecționara în Confesiunile unei dependente de artă.

Nancy Cunard nu a pozat niciodată pentru Brâncuși, dar poeta nonconformistă, activistă înrăită împotriva comunismului și fascismului i-a devenit muză sculptorului român. Tânără sofisticată/Nancy Cunard a fost păstrată în colecția privată a soților Stafford din momentul în care a plecat din studioul sculptorului până acum un an, când a fost licitată la Christie’s pentru 71 de milioane de dolari, înregistrând astfel un nou record pentru opera lui Brâncuși.

 Margit Pogany, o pictoriță româncă de origine maghiară, intră în viața sculptorului de la Paris adusă de „baba Dracului”, cum îi spunea Brâncuși Otiliei Cosmuță, o artistă română care scria sub pseudonim masculin.

Margit, ea însăși pictoriță, a acceptat să pozeze pentru Brâncuși dar aveau să treacă mulți ani până când lucrarea să fie pe placul artistului.

„De fiecare dată începea și termina un nou bust din lut.”, povestește Margit Pogany. „Fiecare era frumos, minunat de real. Eu îl rugam să îl păstreze ca variantă finală, dar el izbucnea în râs de fiecare dată și arunca bustul înapoi în lada de lut din colțul atelierului.” După o vreme, femeia a descoperit în atelier un cap de marmură: „am realizat că eram chiar eu, deși capul nu avea niciuna dintre trăsăturile mele. Era tot numai ochi. Când m-am uitat spre Brâncuși, am observat că mă privea pe furiș în timp ce vorbea cu prietenii mei. I-a făcut o enormă plăcere să constate că am reușit să mă recunosc”.

Eileen Lane era o tânără tulburată de logodna eșuată în America atunci când a ajuns în atelierul sculptorului român. O legătură puternică s-a creat între ei. Nu mia mult decât o relație platonică însă.

Brâncuși îi propune fetei o călătorie în România și Eileen acceptă. Ajunge astfel în București, Sinaia și apoi la Hobița, satul în care se născuse artistul.

Relația lor nu a evoluat în niciun fel, iar întreaga tensiune, emoție și frustrare ale artistului aveau să fie adunate în lucrarea „Eileen Grey”. O variantă a lucrării avea să rămână pentru totdeauna în atelierul din Paris.

 Maria Tănase avea 25 de ani și era la începutul carierei când a ajuns la Paris, o dată cu delegația lui Dimitrie Gusti la Expoziția Internațională. Rolul ei era, printre altele, să cânte într-un restaurant unde Gusti făcuse toate aranjamentele. Femeia însă a fost de negăsit două zile și două nopți. Era împreună cu Brâncuși, sculptorul de 62 de ani, celebru în toată lumea deja.

Relația lor părea că s-a sfârșit acolo până când, la Expoziția Internațională din SUA, se întâlnesc din nou. Între timp femeia câștigase notorietate, ajunge să cânte pentru președintele Roosvelt, este titrată și adulată. În acel moment, dragostea lor se transformă în posesivitate și devine toxică. Ironiile sculptorului ajung de nesuportat pentru cântăreață, așa încât decide să îl părăsească. Chiar dacă nu va înceta niciodată să îl iubească.