„Odată cu pierderea mamei, am câștigat un înger”. Cine este Codrin Apostol, inginer și jumătatea din APK Group și InvestIS

Mânat de dezvoltare, de creștere, de dorința de a face lucruri cu sens, Codrin Apostol i-a dat timp timpului și timpul l-a așteptat după o rătăcire specifică vârstei din buletin. Toate au curs în viața sa, cu firescul ei, în special după 25 de ani când a înțeles că e imperios necesar să se lase ghidat de devize sau reguli care îl pun pe un drum drept. Sau „după o epifanie de inspirație divină”. Sau condus de familie care i-a arătat pe rând fiecare, prin exemplul propriu, cum să fie și cum să nu fie. Nu lasă o zi să treacă fără să rezolve măcar o situație, lecție învățată de la fratele său, coechipierul din APK Group, companie care e pe piața muncii de aproape 20 de ani.

Codrin Apostol, jumătatea din APK Group și InvestIS

Nu este o figură nouă în zona de business, dar reprezintă una dintre cele mai promițătoare. Nu știu nici dacă are al doilea prenume, dar dacă aș fi într-o poziție potrivită i-aș trece în certificat, lângă Codrin Apostol, un adjectiv și anume „rezilient”. Zilnic a consumat capacitatea de a depăși adversitatea, iar când viața i-a mai dat câte un cartonaș roșu, a apelat la atuul său din mânecă. Nu va fi niciodată omul de ieri. E un recipient de cunoaștere. Să-i dăm cuvântul!

Codrin Apostol: „La 25 de ani veneam după o epifanie de inspirație divină”

Codrin Apostol, suntem la un 38 frumos, dar aș vrea să îl fragmentăm oarecum în mod egal ca să te cunoaștem mai bine! Vreau să îmi povestești cum a fost Codrin până la 12 ani, apoi să-mi relatezi despre cel până la 25, ca într-un final să ajungem la cel de acum!

Până la 12 ani, Codrin a fost un adevărat Denis, pericol public. Am avut parte de doi părinți superbi; un tată care m-a învățat prin exemplu să iau lucrurile în serios și să îmi îndeplinesc obligațiile față de cei de lângă mine și o mamă care mi-a dat aripi, să fiu curios și să explorez lumea. La 25 de ani veneam după o epifanie de inspirație divină, când după o perioadă de rătăcire în găsirea unui sens mi-am pus lucrurile în ordine și m-am concentrat să mă dezvolt intelectual și spiritual. În prezent, consider că mă aflu într-un punct de echilibru în care copiii și business-ul sunt mingile de sticlă pe care încerc să le jonglez, astfel încât să nu scap niciuna pe jos.

Ce s-a păstrat în toate cele trei etape?

Curiozitatea. Am fost, sunt și mă rog să rămân în continuare o persoană curioasă. Orice etapă a dezvoltării mele a început cu un „ce este asta?”. Cred că odată ce încetezi din a mai fi curios, începe numărătoarea inversă spre sfârșitul vieții intelectuale.

Copilăria, năzbâtiile, amintirile le-ai împărțit cu fratele tău, iar în prezent tot unul lângă celălalt sunteți. E o valoare pe care ați primit-o de la părinți?

Cu siguranță. Din păcate pentru fratele meu mai mare, el a trebuit să își dezvolte această valoare în mod forțat. Însă unul din lucrurile pentru care îi sunt recunoscător, este că niciodată nu a făcut-o să pară așa, chiar și atunci când sunt convins că nu i-a fost ușor. Întotdeauna am simțit iubirea și sprijinul lui. Cred că asta și contribuie la relația bună pe care o avem, pentru că iubirea mea față de el vine în primul rând din respect și recunoștință.

Citește și: Viața nevăzută a celui care știe totul despre banii României. Cum arată familia, vacanțele și visurile lui Gabriel Biriș, inginerul ajuns unul dintre cei mai cunoscuți avocați

Plecăm în viață cu bune convingeri însușite în interiorul familiei noastre, dar oare te-a impactat vreo frază care a rămas în cuibul inimii tale primită de la ei?

Da, este un sfat pe care l-am primit de la fratele meu în perioada mea de rătăcire și deși nu am avut urechi pentru asta atunci, mi-am adus aminte când m-am mai maturizat: „nu lăsa să treacă o zi, fără să rezolvi cel puțin o problemă”. Această mentalitate de problem solver, m-a ajutat în carieră și nu numai.

Codrin Apostol la un eveniment de business

Codrin Apostol: „Cred mult în șabloane, pentru că fără structură suntem doar visători și atât”

La ce vârstă ți-ai pus „badge-ul” de „șef”?

 Niciodată nu mi-a plăcut acest „badge” și cred că niciodată nu mi l-am pus singur. Am fost crescut să înțeleg că fac parte dintr-o echipă și că individual, sunt mic. Țin minte ca într-o perioadă în care conduceam o companie în București, am dat un mail în care am comunicat colegilor o frază: „succesul este al nostru, eșecul îmi aparține”.

Spiritul antreprenorial de unde l-ai moștenit? Ba nu, mă corectez. Ce nu voiai să faci în viață?

Am detestat să învăț și să mă implic în lucruri pe care nu le fac cu plăcere. Am avut ocazia să vorbesc mai multor copii de liceu și întotdeauna am avut grijă să le spun asta: „cel mai odios lucru pe lumea asta e să îți înjuri ceasul deșteptător că te trimite la un loc de muncă pe care îl detești”.

Ne cunoaștem puțin, dar cred că nu ești un om al șabloanelor, de aici și forma artistică care zace-n tine.

Cred mult în șabloane, pentru că fără structură suntem doar visători și atât. Pentru a avea rezultate, trebuie să avem planuri. Trebuie să recunosc însă că uneori, cum ar fi în situația în care trebuie să vorbesc public, renunț la șabloane. Dacă trebuie să le țin minte, mai mult mă încurcă și atunci aleg să vorbesc liber. Ca să răspund totuși la afirmația ta, sunt un visător structurat.

În schimb, capacitatea antreprenorului de a lua decizii și felul tău de a crea situații favorabile business-urilor se îmbină cu omul care se pierde în profunzimea și autenticitatea lucrurilor. Cum se face asta?

Am realizat că business-urile nu sunt niște concepte reci, cu cifre seci care să prevestească succesul dacă le pui în ordinea corectă. Am realizat că indiferent de relație, care poate fi angajator-angajat sau client-furnizor, la final de zi procesele se desfășoară între niște oameni. Apoi, după o oarecare vârstă și experiență, îți formezi nasul după ce este autentic și ce este fațadă. Cum gestionezi această situație, cred că face diferența dintre succes și eșec.

Codrin Apostol, speaker la Forbes

Codrin Apostol: „La 20 de ani făceam două facultăți, dar nu mă țineam de niciuna, lucram în duty-free și eram și DJ de muzica electronică”

Aș vrea să faci un exercițiu de introspecție, să te rupi pentru câteva secunde de la acest interviu, să te lași purtat de gânduri și să ajungi la punctul cheie din viață care simți că te-a maturizat.

Acel moment de epifanie de la vârsta de 20 de ani, când făceam două facultăți dar nu mă țineam de niciuna, lucram în duty-free și eram și DJ de muzică electronică. Am venit într-o zi acasă, când mama și tata erau internați în spital, fratele meu era plecat din oraș și am simțit un gol în stomac. Am intrat într-un apartament pustiu și am avut senzația că sunt singur. În acel moment mi-am pus întrebările „cine sunt? ” și „ce fac eu mâine dacă nu va mai fi nimeni acasă? „. În acel moment de inspirație divină, am hotărât că este momentul să mă maturizez.

Codrin, ce ai învățat despre tine? Ce deții în ADN?

Cred că am învățat multe și totuși atât de puține când mă gândesc câte mai sunt de învățat. Totuși, fără să îi stârnesc pe cei care studiază genetică, aș vrea să metaforizez că printre acele perechi de baze se află curiozitatea, pasiunea, încăpățânarea, empatia și recunoștința. Or fi și unele mai rele, dar am să aleg să le ignor.

Dar de la oameni ce ai luat frumos pentru suflet?

Atât de multe! Îmi place să cred despre mine că sunt colecționar de experiențe ale altora. Îmi place să împrumut ce văd frumos la alții. Spre exemplu, de la tata am luat simțul de responsabilitate, fără scuze; de la mama am învățat faptul că zâmbetul pleacă din sufletul meu și că nu trebuie să te aștepți să ți-l ofere altcineva; de la fratele meu am luat încăpățânarea de a crede în viziunea mea. Sunt multe lucruri frumoase și mulți oameni frumoși care au trecut prin viața mea. Le sunt recunoscător, tuturor.

Ce ți-ar fi plăcut să știi și ai aflat dând cu capul?

Că e ok să greșești. Părinții noștri, din dorința de a ne proteja, ne-au transmis o oarecare frică de eșec. Nu îi judec, pentru că acelea au fost vremurile și așa se făcea educația atunci. Totuși, dându-mă cu capul, am învățat că eșecul nu e dureros. E dureros când nu încerci și peste ani îți reproșezi acest lucru.

Codrin în timpul liber

Codrin Apostol: „Odată cu pierderea mamei, am câștigat un înger”

În business nu e mereu soare, cum nici în viață. Când ți-a fost cel mai greu?

Perioade grele sunt mai tot timpul în business, însă ține de cum gestionezi aceste perioade. De cele mai multe ori, colegii se uită la tine și dacă transmiți panica, dai foc la barcă. Capacitatea de a găsi tot timpul o soluție, este ceea ce oferă longevitate business-ului.

Cărei perioade din viața ta și nu mă refer doar la aria profesională, i-ai da culoarea neagră?

Perioadă în care a fost mama bolnavă, până când s-a dus la Dumnezeu. A fost cea mai grea perioadă a vieții. M-am concentrat atât de mult și am crezut până în ultima secundă că se va face bine, încât atunci când a venit momentul nefericit să primesc acel telefon, am simțit cum s-a rupt ceva în mine. Totuși, moștenirea pe care mi-a lăsat-o este metamorfoza din urâțenia durerii că am pierdut o mamă, în frumusețea gândului că am câștigat un înger.

Te-a urmărit spiritul de sacrificiu? Ai simțit asta vreodată?

Că m-a urmărit, nu. Când îți asumi un obiectiv mai mare decât tine, devine o sursă de inspirație a eforturilor și atunci te motivează, spre deosebire de un sacrificiu care e o ancoră ce te ține pe loc.

Ce ți-a dat capitala și nu îți mai dă? Te-am întrebat asta pentru că ai locuit ani buni în București cu tot cu familie, dar rădăcinile te-au chemat și nu doar să le saluți, ci te-au făcut să rămâi acasă.

După 4 ani în care am administrat 2 societăți cu peste 100 de angajați, am simțit nevoia să fac pasul natural de la intraprenoriat la antreprenoriat. Aveam de ales să fac asta în București sau acasă, în Iași. Din motive evidente, am ales ceea ce dintotdeauna a fost Iașul pentru mine, acasă.

Cum te-a reprimit Iașul?

Superb. Faptul că Iașul este un oraș excepțional, nu era un secret. Oamenii însă, m-au surprins. Am găsit aici o sete fascinantă de a avansa, că merităm mai mult, că avem ce oferi cel puțin la fel de mult ca și celelalte orașe mai dezvoltate.

Codrin alături de Cornel, bunul său prieten

Codrin Apostol:„ InvestIS e un proiect care se dorește să contribuie la succesul Iașului”

Ce proiecte ticluiești pe viitor?

În viitorul apropiat ne concentrăm pe dezvoltarea platformei Investis, cel mai tânăr copilaș al grupului nostru, APK Group. Acesta s-a născut în urma discuției dintre un oltean și un moldovean, care au ținut să iasă din tiparele dezvoltărilor atractive pe axa Constanța-București-Pitești-Vest. Lucian Ilinca care ocupa un rol important în compania Men At Work, m-a încurajat și a pus umărul la descoperirea acestui uriaș potențial pe care îl are Iașul. Întâi a apărut #toatedrumurileduclaiasi, după care la sfatul unui om mai deștept decât mine care operează în Bruxelles, am creat Investis. Am transformat astfel o idee, o viziune, într-un proiect care sper să contribuie la succesul Iașului.

Citește și: Cornel Istrate, fondatorul singurului club de gentlemani din România: „Absența cea mai mare din viața mea a fost iubirea”

Ai construit lucruri. Uneori, în mod tăcut. Alteori, cu zgomot, îmi place mie să zic. Ai înțeles în tot acest parcurs al tău că trebuie să rămâi o coloană solidă. De la ce nu te-ai abate? De la cuvânt?

Alegerea modului în care am construit lucruri are considerente strategice. Sunt proiecte care trebuie să fie anunțate din timp, sunt unele care văd lumina odată cu primul succes. Cât despre coloană și cuvânt, toate fac parte din ceea ce ar trebui să definească un bărbat. Aici aș profita de ocazie să menționez Asociația Gentlemen’s Club din care fac parte, creată și condusă de bunul meu prieten Cornel Istrate. În această asociație încercăm să dezvoltăm mai mult ce ține de acest concept al bărbatului modern, dar și conservator.

Ți-a dat viața „cartonaș roșu” și ai pus pe pauză lucruri?

Cred că tot timpul ne lovim de momente care ne dau peste cap planurile. Atât în business, cât și în viața personală, ține de reziliența fiecăruia astfel încât să poată obține ce e mai bun pentru el, în acel moment și nu numai.

Codrin Apostol, care e cea mai de preț  apreciere pe care ai primit-o în ultimul timp și, poate, contribuie într-un mic procent la a „face lucruri” mai departe?

Fiecare apreciere își are propria valoare. Important este locul din care vine, dacă este un gând sincer. Doar dacă este un gând sincer ajunge să își îndeplinească și scopul, anume să și simțim că suntem apreciați. Știi? Cred că acesta e și un mic secret al fericirii: zâmbetele și aprecierile venite din exterior, nu depind de noi și pot dispărea într-o clipă; totuși, dacă învățăm să ni le provocăm singuri, fericirea nu mai depinde de nimeni altceva – e în noi și o putem manifesta în fiecare zi.