Omul care a dresat câinii de vânătoare ai lui Ţiriac sau Isărescu, care a vândut câini multor vedete de la noi şi care a ajutat la cazul Elodia: „Am lucrat cu câinii prin cimitire, pe coclauri, prin păduri să găsim persoane dispărute şi decedate”

Cristian Olteanu, instructor intrernaţional de dresaj canin, este unul dintre puţinii români care trăiesc exclusiv din dresajul şi vânzarea de câini şi din organizarea unor partide de vânătoare. Cu ani în urmă i-a luat urma Elodiei cu unul din câinii săi, venind în ajutorul poliţiştilor care anchetau acest caz. I-a dresat câinii lui Ţiriac, Mugur Isărescu, Cornel Dinu sau Mihaela Rădulescu. Foarte multe vedete din showbiz au cumpărat de-a lungul vremii câini de la el, dar Cristian Olteanu spune că celebrităţile se zgârcesc la bani şi ar vrea, dacă se poate, să ia câinii gratis în schimbul unei poze pe Facebook cu tag către crescător.

Când aţi început să munciţi cu câinii?

În ’93 am deschis prima şcoală de dresaj canin din România. Mai înainte am lucrat în poliţie o perioadă scurtă, vreo trei ani, dar nu mi-a plăcut. A fost singura perioadă în care am avut şefi, în rest am fost singurul meu patron.

Ce făceai în poliţie?

Am lucrat la Crimă Organizată, conduceam un departament de Droguri şi Prostituţie, eram un tânăr locotenent.

Ai început să lucrezi în paralel cu câinii?

Da, aveam ceva cunoştinţe. Începusem să iau un câine sau doi la lucru, apoi am deschis şcoala de dresaj cu două puncte de lucru: unul în Bucureşti şi altul în Craiova. Ţin minte că prin ’97-’98 aveam prima divizie de câini de salvare din România. Aveam ciobăneşti germani de lucru. Am găsit într-o misiune undeva spre Oradea, într-o pădure, Pădurea Neagră, după ce Poliţia şi salvamontiştii au lucrat peste trei săptămâni, cadavrul unui om dispărut. L-am găsit după 17 ore de căutări cu ajutorul unui câine care m-a făcut celebru în acea vreme.

Ai lucrat şi la alte cazuri cu câinii?

Da, în colaborare cu Institutul de Medicină legală am lucrat cu câinii prin cimitire, pe coclauri, prin păduri să găsim persoane dispărute şi decedate.

Nu era horror?

Era. Am găsit copil dispărut, mort lângă Braşov.

Poliţia nu avea câini?

Ba da, dar şi atunci, ca şi acum, nu aveau câini instruiţi şi nu aveau nici oameni pregătiţi.

Ai lucrat şi la cazuri celebre?

Da, am căutat cu câinii şi am găsit indicii foarte importante după ce câinii poliţiei n-au reuşit mare lucru în cazul Elodia. Am avut peste trei săptămâni de căutări zi de zi cu şase câini specializaţi şi în jur de 20 de dresori de-ai mei.

Şi ce-aţi găsit?

Am găsit o pungă cu haine. S-a început lucrul exact de la casa Elodiei şi există la filmări de la vremea respectivă, care au fost date la TV.

Poliţia v-a solicitat în cazul ăsta?

Nu. Am plecat în cazul ăsta la invitaţia jurnalistului Luis Lazarus. Şi multe cazuri le-am făcut la vremea aceea cu OTV-ul.

Să revenim la Elodia…

Da, am plecat din casa Elodiei şi undeva la doi kilometri, undeva peste calea ferată, unde se zvonea că ar fi cărat-o Cristian Cioacă, am găsit o pungă cu ceva resturi din nişte haine ale Elodiei. A venit Poliţia, au venit procurorii, le-au luat, le-au sigilat şi le-au investigat…

Câinii s-au oprit acolo?

Da. La un an sau doi, când s-a făcut rechizitoriul, exact acolo unde s-a întrerupt urma s-a constatat că a fost pusă Elodia în maşină. Eu am găsit o pungă care, probabil, i-a scăpat criminalului din mână.

Ai participat la multe astfel de misiuni?

La foarte multe cu rezultate destul de bune.

Câinii erau ai tăi?

Da. Aveam nouă câini cumpăraţi din Cehia.

E greu să dresezi un astfel de câine?

E foarte greu, pentru că trebuie să ai noţiuni despre rasa respectivă. Sunt doar anumite rase care se pretează la aceste activităţi. Cu ciobănescul german de lucru poţi să mergi în misiuni de salvare, căutare, accidente, narcotice. Dar sunt câini specializaţi pentru persoane cu handicapuri locomotorii sau pentru nevăzători, cum sunt labradorul şi golden retriverul.

Ai dresat şi astfel de câini?

Da. Sunt câini făcuţi să conducă nevăzătorii. Am avut un parteneriat cu o firmă din Franţa care ne-a plătit la vremea respectivă şi, dintr-un număr de 16 câini, am reuşit să ajungem la nivelul de însoţire a nevăzătorilor doar cu trei, pentru că sunt câini atent selecţionaţi, care au bagaj genetic de 4-5 generaţii în urmă care au lucrat doar pentru aşa ceva.

Ce trebuie să facă un astfel de câine?

Câinele, în primul rând, trebuie să fie obedient şi echilibrat psihic. Câinele îi ţine omului loc de ochi şi trebuie să se oprească la semafor, să-l treacă strada, să-i semnalizeze obstacolele… El distinge culorile şi traversează doar pe verde. Sunt trotuare unde sunt maşini parcate, iar câinele trebuie să-şi ajute stăpânii să le ocolească, dar fără să iasă în stradă, în faţa maşinilor.

Sunt multe canise de astfel de câini?

Nu foarte multe. Sunt în Franţa şi SUA, dar la noi, nu. Trebuie să aştepţi şi 1-2 ani pentru un câine, iar un pui poate costa şi 4-5.000 de euro. Dresajul se întinde pe o perioadă de doi ani şi poate să ajungă la 20-25.000 de euro.

Te ocupi de dresajul unor astfel de câini?

Nu, pentru că nu-mi mai permite timpul. Dar sunt câţiva români care fac aşa ceva.

Cât costă dresajul unui astfel de câine în România?

Undeva între 600 şi 1.500 de euro pe lună.

Cât durează dresajul?

De la câine la câine, între unu şi trei ani.

Sunt români care au cumpărat astfel de câini?

Eu cunosc o singură persoană, la Timişoara. Un om normal care a avut un accident.

Dar un câine de lucru, de căutare de persoane, cât costă?

Liniile bune sunt în Slovacia, câini speciali la care un pui costă 2.000-2.500 de euro. Antrenamentul cu ei nu se întinde pe o perioadă foarte lungă. În funcţie de specializarea câinelui, poate dura de la 6 luni la un an.

Şi cât costă dresajul acestor câini?

În jur de 600 de euro pe lună. Am avut ocazia să fac contracte cu Jandarmeria sau cu Poliţia, care puteau accesa fonduri europene pentru dresajul câinilor, dar nu s-a concretizat. Mi-au oferit nişte sume de mizerie şi voiau câini gata dresaţi. Ori n-au personal, ori nu sunt în stare, ori n-au cunoştinţe… Voiau să plătească vreo câteva sute de euro pe un câine gata dresat pe care, dacă l-aş fi vândut altora, aş fi luat între 6-10.000 de euro.

Ei nu au câinii lor?

Au, dar din păcate, condiţiile în care ţin acei câini sunt mizerabile. Poliţia a avut dresori foarte buni ani de zile, dar acum nu ştiu ce s-a mai întâmplat cu ei.

Revenind la afacerile tale, când ai deschis prima pensiune de câini?

În ’98, în Bucureşti. Apoi a luat fiinţă şi canisa pentru că aveam câini şi voiam să-i reproduc. Atunci am încercat să transform pasiunea mea pentru câini în business. Iar această afacere a mers şi merge şi acum, dar nu la nivelul din anii 2000. Puterea de cumpărare a scăzut şi nu mai sunt nici preţurile de atunci. Îmi amintesc că în urmă cu 15 ani un câine bun, pui, se vindea cu 700-1.000 de euro. Acum nu ştii dacă poţi să-l dai cu 250 de euro.

Deci românii nu mai sunt dispuşi să plătească mult pe câini.

Nu. Iar marea problemă a cumpărătorului e că foarte mulţi nu cumpără câini din canise, ci din pet shop-uri, ceea ce e o mare prostie. Sunt câini aduşi pe diverse filiere, nu li se ştiu originile, iar preţul faţă de cel al crescătorilor e dublu. Nu e în regulă să te duci la un magazin şi să iei câini care stau într-o vitrină.

Ce rişti când iei un câine din pet shop?

Necunoscându-i părinţii, rişti să iei un câine bolnav, cu displazie sau alte probleme.

Câţi câini îţi vin la şcoala de dresaj?

Am dresori care lucrează cu mine de 15 ani, iar eu, personal, nu mă mai ocup de dresaj. Am între 20 şi 50 de câini pe lună şi şase dresori. Sunt două tipuri de pachete: ori îmi vin câinii la mine, în pensiune completă, sau se duce dresorul la domiciliul clientului.

Preţurile cum sunt?

Între 300 şi 500 de euro pe lună dresajul la domiciliul clientului şi 700-800 de euro în regim de pensiune. Dresajul durează 2-4 luni. Clientul e în contact permanent cu dresorul, are acces la camerele video şi vede permanent ce face câinele, iar zilnic primeşte pe watsapp filmuleţe de la şedinţele de dresaj ca să vadă parcursul câinelui.

Ce fel de dresaj se face?

În funcţie de rasă. Sunt câini care au probleme de comportament, care îşi fac nevoile în casă, alţii care sunt foarte agresivi cu animalele sau cu oamenii, aceştia fiind din ce în ce mai mulţi în ultimii ani. Avem dresaj de obedienţă şi disciplină pentru familii care cumpără pentru copii: golden retriver, labrador etc. Sunt câini pe care îi dresăm pentru pază şi protecţie, cum sunt ciobăneştii germani sau rotweilerii. Problema e că nu toţi oamenii se pricep la câini şi şi-i iau ca pe un moft, pentru c-au văzut la o vedetă sau la cineva cunoscut.

Ţin cont românii de ce câini cumpără vedetele?

În ultimii ani da. Dacă o vedetă şi-a luat un câine, în secunda doi apare întrebare: „Şi-a luat vedeta X câinele ăla? Tati, vreau şi eu!”  Câinele seamănă cu stăpânii; un copil agitat îşi va lua un câine agitat, iar un copil calm îşi va luat un câine echilibrat.

Ai spus că ai şi pensiune de câini…

La pensiune sunt foarte mulţi proprietari care-şi aduc câinii, fie că sunt oameni de afaceri sau persoane foarte ocupate care nu au timp să stea de câini şi atunci apelează la noi.

Care sunt tarifele?

În funcţie de condiţiile de confort… Avem chiar şi camere dotate cu aer condiţionat şi televizor, pentru că sunt şi oameni care vor condiţii ca acasă pentru câinele lor. Acest tip de cazare costă 20 de euro pe zi. Un padoc normal, cu plimbare şi mâncare costă 10-12 euro pe zi. Dacă mergi în concediu şi dai 5.000 de euro, cred că merită şi câinele tău pentru zece zile 150-200 de euro.

Aveţi clienţi?

Ţinând cont că sunt de 20 de ani pe piaţă, am destui clienţi. Am de acum rezervări făcute pentru Crăciun şi rezervări de la sfârşitul anului trecut pentru această vară. Cele mai aglomerate sunt perioadele de sărbători sau de vacanţă.

S-a întâmplat să-şi abandoneze un stăpân câinele la pensiune?

Da. De foarte multe ori.

De ce?

Din motive X, Y sau Z, fie că erau câini agresivi… Dar am reuşit să-i plasăm pe unii, însă avem şi câini care stau la noi de 6-7 ani şi nu i-am abandonat.

Aţi avut şi clienţi vedetă?

Da, am dresat un ciobănesc german al lui Cornel Dinu, câini de vânătoare ai lui Mugur Isărescu – doi pointeri.

Venea Mugur Isărescu să-i vadă?

Îi luam de la el de acasă şi îi pregăteam, iar când au fost gata a ieşit cu noi în teren să îi vadă.

Şi Cornel Dinu?

Cornel Dinu a avut o căţea foarte bună, iar pe a doua a cumpărat-o chiar de la mine din canisă. În afară că i-am dresat câinii, un dresor de-al meu i-a plimbat căţeaua aceea timp de 9 ani.

Aţi avut şi alţi clienţi celebri?

Da, de exemplu pe Gigi Becali a avut nişte rotweileri la dresaj la noi. La un moment dat am avut şi un contract cu firma de securitate şi timp de un sezon am asigurat alături de ei paza la stadionul Ghencea. Ne ocupam de intervenţia cu câinii, aveam 12 câini dresaţi: rotweileri şi cane corso. În momentul în care ieşeau bătăi sau încercau să arunce cu fumigene, interveneam cu câinii. Omul e om şi se băteau unii cu alţii, dar când vedeau câini dădeau înapoi. Cedau şi îi escortam.

Asta când a fost?

Acum 6-7 ani.

Din showbiz aţi avut clienţi?

Sigur. Mihaela Rădulescu a avut un golden retriver dresat la noi. Unii au şi cumpărat câini de la noi, de exemplu Victor Slav. Sau Cabral, care a cumpărat un bulmastiff de la mine.

Dacă cineva vrea să cumpere câini de la tine cum face?

Intră pe site-ul canisakris.ro sau cateiderasa.ro. Am două canise lângă Bucureşti, la Popeşti-Leordeni şi în comuna Berceni.

Câţi câini vindeţi într-un an?

Sunt luni în care vindem şi 50-60 de câini.

Cât costă un câine?

În jur de 2-300 de euro.

Care sunt cei mai căutaţi câini?

Cei de talie mică, în general, bichon, yorkshire terrier, sau de talie medie, labrador, câini de pază – ciobănbesc belgian etc.

Vedetele sunt pretenţioase la câini?

Da, dar ca să fac o scurtă descriere, vor să cumpere Ferrari la preţ de Logan. Vorbesc de 95% dintre ei.

Cât e dispusă o vedetă să plătească pe un câine?

Dacă se poate să-l ia degeaba şi să facă o poză cu tine şi să te eticheteze.

Totuşi, nu e niciunul care a plătit foarte mult?

Ba da. Cosmin Olăroiu a plătit pe un pui de mastiff tibetan 7.000 de euro. Sunt nişte câini foarte rari.

Acesta a fost cel mai scump câine pe care l-aţi vândut?

Nu, cel mai scump a fost un câine de vânătoare gata dresat, un brac german cu păr sârmos, şi pe care l-am vândut cu 15.000 de euro.

Cine l-a cumpărat?

Un italian.

Deci vedetele nu plătesc mult pe câini în general, ci cel mult câteva sute de euro…

Sau pe degeaba, dacă se poate. Mi-au propus că îl promovează în emisiuni pe la televizor, dar că nu vor să plătească nimic.

Alţi oameni importanţi aţi mai avut printre clienţi?

Da, pe Ion Ţiriac, care a avut la dresat nişte braci germani cu păr scurt foarte foarte buni şi nişte copoi ardeleneşti. A avut la mine şase câini pe care i-a ţinut succesiv, câte doi, timp de şase luni fiecare.

Ţiriac s-a zgârcit la bani.

Nu, nu.

A negociat tarifele de dresaj?

Nu.

Cum aţi trecut de la câini la vânătoare?

Am luat un setter englez pe parcurs, un câine foarte bun. Avea patru luni şi eram cu el prin parc când l-am văzut ce instincte avea când s-a uitat după un porumbel. Şi atunci mi-am zis de ce să nu încerc să dresez şi un câine de vânătoare. N-aveam nicio legătură cu domeniul pe atunci. Am mers cu câinele la vânători, am învăţat de la ei, după care mi-am luat câini jagdterrieri pentru mistreţ din Serbia… Am început să organizez vânători în Deltă şi am început să practic vânătoarea şi dresajul câinilor de vânătoare. Asta e o lume în care rezişti doar dacă eşti bun. Am început să am clienţi şi primul client căruia i-am dresat personal trei câini de vânătoare şi pot să spun că e un mare vânător şi posesor de fonduri de vânătoare este fotbalistul Jean Vlădoiu. Am rămas într-o relaţie foarte foarte bună cu el şi m-a recomandat şi altor fotbalişti.

Ce alţi fotbalişti aţi mai avut printre clienţi?

Pe Viorel Moldovan, de exemplu. Şi el e vânător şi avea un brac german.

Fotbaliştii se zgârceau la bani?

Nu, nu. Şi, mai departe, m-am făcut vânător, am început să organizez partide de vânătoare, iar când s-au dezvoltat reţelele de socializare m-am promovat acolo. În paralel m-am specializat în câini de vânătoare, am avut braci germani cu păr scurt, de care am fost foarte mulţumit, am avut pointeri, dar nu au făcut faţă la frig şi condiţiile aspre, după care, în urmă cu opt ani am căutat o rasă care să se potrivească atât pentru vânatul mic, cât şi pentru cel mare. Şi aşa am ajuns la bracul german cu păr sârmos, de altfel recunoscut ca singura rasă de câini cu care poţi face toate tipurile de vânătoare. Încet-încet am pus bazele unei asociaţii care are fonduri de vânătoare şi avem clienţi cărora le oferim servicii complete de vânătoare începând de la transport, hotel, vânătoare, câini. Iar foarte mulţi se întorc de la an la an şi îşi aduc şi prieteni, atraşi de spectacolul pe care îl fac aceşti câini de vânătoare. Am clienţi care efectiv vin doar pentru a se plimba în natură şi a împuşca un fazan sau doi. Nu îi interesează să facă măcel.

Aveţi şi clienţi străini?

Am foarte mulţi din Orientul Mijlociu şi din Europa de Vest, ba chiar şi din America.

Cât îi costă vânătoarea?

Pachetele diferă în funcţie de ce le oferi. Sunt pachete normale, de 300-350 de euro pe zi, şi pachete VIP unde costă 700 de euro ziua de vânătoare cu cazare în cabană de 7 stele.

Unde îi duceţi să vâneze?

Vânează păsări în sudul României, unde avem şi fonduri de vânătoare – Slobozia, Brăila, Tulcea, avem fonduri şi la munte, depinde de ce tip de vânat caută.

Câţi clienţi străini aveţi pe an?

Sunt sute. Majoritatea vin la păsări, care sunt mai uşor de împuşcat. Europenii, în general, nemţii, austriecii, belgienii caută vânat mare. Cei din Orientul Mijlociu, 95% sunt orientaţi către păsări, care la ei în ţară nu prea există.

Ce e cel mai greu de vânat?

Din punctul meu de vedere, cel mai greu se vânează capra neagră. E cel mai spectaculos. Mergi mult, urci… Mi s-a întâmplat să merg 4-5 zile şi când mai aveam 200 de metri să mă apropii de 2-3 masculi de capră neagră, la 2.000 şi ceva de metri, fie a venit ceaţa, fie a început ploaia, şi s-a terminat vânătoarea. S-a întâmplat de multe ori ca în 4-5 zile să nu împuşcăm nimic. Este un animal… de fapt toate animalele sălbatice sunt foarte deştepte. E foarte greu să ajungi la habitatul caprei negre. Trebuie să ai forţă, să ai rezistenţă, haine speciale şi să ştii unde să o găseşti.

Organizaţi vânători şi în străinătate?

Da, în intervalul în care la noi nu este sezon. Clienţii străini au apelat la mine să le caut şi în alte ţări şi aşa am ajuns să organizez vânători şi în Argentina şi Africa. Spre deosebire de România, acolo ai mult mai multe avantaje. La noi, legea e prost făcută şi documentele necesare sunt foarte mult, iar din acest motiv foarte mulţi străini ne evită. În Argentina şi Africa, de exemplu, faci vânătoare doar cu paşaportul, ceea ce e la îndemâna oricui.

De câţi ani mergeţi în Argentina?

Acesta este al treilea sezon.

Cât staţi acolo?

Pachetul de vânătoare e de şapte zile, dar stau cu două grupuri, deci două săptămâni.

În Africa unde vă duceţi?

În Congo.

Ce vânaţi acolo?

Vânat mare – antilopă gnu, bivol african, zebră, leu…

Aţi vânat leu?

Da.

Ce se vânează cel mai greu?

Antilopele mici, care au foarte mare viteză şi simţuri extraordinare.

Cât costă o autorizaţie la un leu sau la un bivol african?

În jur de 10-15.000 de dolari sau 8.000 de dolari, depinde.

E greu să împuşti un leu?

Nu.

Dar e riscant?

Riscant, da. Pentru că dacă ai pus arma pe el, trebuie să cadă mortal. Dar dificil de împuşcat, cu şanse extrem de mici de reuşită, e leopardul.

Aţi vânat leopard?

Am încercat de două ori în Argentina, dar e atât de rar şi de prudent că nu îl vezi. Umblă foarte mult noaptea, vânează noaptea şi nu-l găseşti.

În Africa cam cât îi costă pe clienţi o zi de vânătoare?

Tarifele sunt la jumătate faţă de România. La noi un pachet de trei zile costă peste 1.000 de euro, pe când în Africa un pachet de nouă zile e 7-800 de euro.

De unde vine diferenţa?

Ţara e foarte săracă şi totul e mai ieftin.

De ce vânează oamenii?

De ce vânează? Pentru că le place şi îi relaxează. Sunt foarte mulţi oameni de afaceri care muncesc 365 de zile şi în loc de a merge într-o insulă preferă să vină să stea trei zile la noi, în jurul Deltei, într-o oază de vis. Sunt foarte mulţi oameni care se pun pe scaun, nu împuşcă nimic, dar stau şi admiră păsările.