În urmă cu un an și jumătate, Irina Ilie avea 45 de ani și 208 kilograme. Se mișca greu, avea probleme cu inima, cu tensiunea, apnee în somn și era demoralizată. Cu ultimele speranțe, s-a dus la medicul Ciprian Duță, profesor doctor în chirurgie generală la Spitalul Premiere din Timișoara, din cadrul Rețelei Private de Sănătate REGINA MARIA. Se temea că o s-o certe, cum făceau cam toți medicii de până atunci când vedeau cât e de grasă. Blândețea cu care i-a vorbit și cu care a ținut-o de mână până a ieșit din cabinet a convins-o pe Irina să se lase pe mâna lui pentru a-i face o operație de micșorare a stomacului care avea să-i schimbe viața. Acum, femeia are 46 de ani și 89 de kilograme. Încă nu se oprește din slăbit, zâmbește mult și vorbește cu mândrie despre cât de puțin mănâncă acum.
„În februarie 2020, când am avut prima programare la doctor, aveam 208 kilograme. Până în iunie, când am făcut o operație de micșorare a stomacului, am mai slăbit 9 kilograme. Deci eu am intrat în operație cu 199 de kilograme. Acum am 89 de kilograme, am dat jos 110.”
Irina Ilie are 46 de ani și e din Peciu Nou, o comună din județul Timiș, unde locuiește cu părinții ei, cu nepoțica ei cu sindrom Down de care are grijă și, mai nou, cu un nepot care stă la ea cât timp e mama lui plecată din țară. Nu are un partener și nici nu a avut vreodată.
Citește și: Trendul operației de micșorare de stomac: mituri și realități legate de această intervenție
De când se știe, Irina a fost grasă. Copilul mijlociu dintr-o familie cu 11 frați, în care fiecare dădea buzna în bucătărie atunci când îl apuca pofta, a mâncat întotdeauna fără să aștepte să i se facă foame. Azi așa, mâine-așa, a ajuns să aibă probleme mari cu greutatea.
Când a terminat școala, în clasa a 12-a, avea un pic peste 100 de kilograme. A continuat să mănânce, fără limite și fără să fie preocupată de ce-i arăta cântarul. După 20 de ani a început să evite lumea. Spre 30, a început să țină tot felul de cure de slăbire severe care n-au ajutat-o pe termen lung. Slăbea, dar apoi se îngrășa mai mult decât slăbise.
La 32 de ani, rușinată de propriul corp, s-a izolat de tot. A stat aproape numai în casă și, ca să-și acopere plictiseala și dezamăgirea de sine, mânca. Mult. Mai mult. Și mai mult.
În ritmul acesta, a ajuns aproape fără să-și dea seama la 45 de ani și la o greutate pe care cântarul ei obișnuit, de până la 150 de kilograme, nu o mai recunoștea. Irina avea 208 kilograme când a făcut pasul către o operație de micșorare a stomacului, gastric sleeve.
Complexată de greutatea ei, Irina a refuzat să-și facă fotografii, așa că singurele imagini pe care le are dinainte de a recurge la o operație de micșorare a stomacului sunt făcute fără ca ea să știe
Prima întâlnire cu medicul specializat în chirurgie bariatrică
După multe cure de slăbire eșuate, Irinei îi încolțise în minte ideea să își facă o operație de micșorare a stomacului. Se gândea că asta ar fi singura ei șansă de a slăbi, de a-și rezolva problemele de sănătate care începuseră să apară și de a avea o viață cât de cât normală. Adică fără frica de a ieși din casă.
Aflase de la televizor despre performanțele medicului Ciprian Duță, profesor doctor specializat în chirurgie generală și chirurgie bariatrică. Fără să-i fie clar de ce, voia să se opereze la el. Prin urmare, una dintre surorile ei s-a mobilizat și i-a făcut programare la Spitalul Premiere din Timișoara, parte a Rețelei Private de Sănătate REGINA MARIA, unde se află centrul de chirurgie bariatrică pe care îl conduce dr. Ciprian Duță.
Primul consult a avut loc în februarie 2020: „Îmi aduc aminte perfect ziua când am intrat în cabinetul domnului profesor Ciprian Duță. Era în echipă cu două doamne doctor, Barjica (n.r. – dr. Daniela Barjica, medic primar în chirurgie generală) și Brîncoveanu (n.r. – dr. Liliana Brîncoveanu, medic specialist în chirurgie generală). El s-a așezat pe canapea lângă ușă și doamnele doctor stăteau rezemate de birou, cu mâinile la brâu. Mă simțeam ca în fața unui pluton de execuție. Mi-am zis: Acuma, dacă mă ceartă sau îmi zice ceva, ies pe ușa asta și nu mă mai întorc”.
„Când m-am dus la primul consult, eram reticentă. Știam că ori de câte ori te duci într-un spital sau cabinet medical, când te vedea medicul că ești mare, în primul rând te lua la ceartă cu greutatea, că trebuie să slăbești, că de acolo apar anumite boli. Și m-am dus cu reținere. Dar toți trei au fost foarte drăguți cu mine.“
Irina Ilie, pacientă
Citește continuarea articolului, aici
Pe aceeași temă
Citește mai multe
