Până ieri crescută într-o familie greu încercată de prejudecăți, nevoi și lipsa educației, Andreea este azi premiantă și are toate șansele să devină singura fotbalistă dintr-un sat din inima Moldovei

Andreea are o poveste parcă trasă la indigo cu cea a sutelor de copii din mediul rural ce cresc în familii vulnerabile.

S-a născut în Hârlău, un sat din inima Moldovei, de care cel mai apropiat oraș este Pașcani, într-o familie în care a trebuit să învețe încă de mică să împartă orice cu celelalte patru surori ale ei și să se mulțumească cu puțin sau poate chiar cu nimic.

Mama sa este analfabetă, nu știe nici măcar să se iscălească, iar situația tatălui este oarecum incertă, vine pleacă, mai aduce câte o căruță de lemne pentru foc, mai lasă un ban pe masă și cam atât. Mama, deși lipsită de educație, este cea care se îngrijește de copii, îi spală, le face mâncare și le repetă zi de zi că trebuie să învețe, aceasta fiind singura lor șansă. Din fericire pentru ea, primele două fete mai mari s-au măritat și sunt la casa lor, iar asta înseamnă două guri în minus de hrănit. Dar i-au mai rămas trei, la care este atentă ca la cele mai de preț comori, îndrumându-le pașii către școală, să ajungă și ele ceva în viață.

Cea care i-a respectat cuvântul drept literă de lege este Andreea.

”E cea mai deșteaptă din casă. Îi fuge mintea, e foarte isteață și se descurcă foarte bine la școală”, spune mama. Iar profesorii nu mai contenesc să o laude.

Andreea e singura fotbalistă din școală

„Andreea este o fetiță sensibilă, respectuoasă, activă, pasionată de fotbal (joacă fotbal cu băieții fiind apreciată de aceștia pentru îndârjirea (patosul) de care dă dovadă în timpul meciurilor aprig disputate. Când se stabillesc echipele pentru fotbal, rar mi-a fost să observ că nu este aleasă prima, deseori fiind aleasă căpitan al echipei.

Participă conștientă și activă la ore, cere feedback ori de câte ori are nevoie în cadrul lecției.

Matură în gândire, Andreea este o elevă sociabilă, empatică manifestând spirit de fair-play ori de câte ori este nevoie în cadrul lecțiilor de educație fizică”, spune profesorul ei de sport. 

Iar profesorul de matematică spune despre ea că este un copil model: „Este foarte silitoare în ceea ce privește învățătura, cu o înclinație deosebită pentru viața sportivă. Este cel mai mare microbist al fotbalului pe care îl practică cot la cot cu băieții clasei sau mai bine spus picior la picior. Pe scurt nu poți pronunța cuvântul fotbal în perimetrul școlii fără să adaugi și Andreea lângă el”.

Poate de aceea a și decretat că atunci când va fi mare, își dorește să fie profesoară de matematică.

Până atunci se bucură de sport, joacă fotbal cu îndârjire și știe că cineva îi va orândui pașii și oportunitățile în viață, astfel încât viitorul ei să fie zugrăvit în culori frumoase.

Profu de mate, profu model din școală

Iar pentru ca Andreea să ajungă acolo unde își dorește, Dumnezeu i-a trimis în cale un înger, un model de profesor și om, un mentor pentru ea și pentru cei 856 de elevi ai școlii din Hârlău.

Bogdan Dorneanu predă matematica la Școala Gimnazială Petru Rareș Hârlau, are rezultate excelente cu elevii săi, iar în timpul liber joacă fotbal cu copiii și cu profesorii.

Se află în această școală din 2004, s-a căsătorit și s-a stabilit în sat, iar azi comunitatea îi este familie.

A simțit de la început că se poate integra ușor, că e iubit și apreciat, motiv pentru care nu a irosit nicio ocazie de a se implica. A făcut nenumărate proiecte pentru școală, a fost lăudat și premiat, însă un gând nu-i dădea pace: copiii aveau nevoie de un teren de sport în aer liber, să nu se mai înghesuie în sala de sport și să poată face mișcare în mijlocul naturii.

A căutat platforme de crowdfunding și într-un final a aflat de Narada, unde a și înscris o alertă pe #HartaEdu.

Vara aceasta a primit vestea investiției în construirea unui teren de sport multifuncțional în aer liber. Pe lângă activitățile sale didactice, pe lângă implicarea voluntară pe care o are față de copiii din familii defavorizate și pregătirea pe care o acordă gratuit elevilor de etnie romă, a simțit că încă mai are resurse de timp și disponibilitate și a început să caute și mai mult sprijin.

A mobilizat părinții și primăria pentru a obține fonduri suplimentare ca să împrejmuiască terenul și să îl acopere cu plasă. Cu multă implicare și devotament le-a explicat tuturor necesitatea unui teren de sport pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor și fără să stea prea mult pe gânduri, tatăl unui fost elev l-a sprijinit, la fel și consiliul local.

Apoi, toată vara a stat pe șantier, coordonând cumva lucrările și visând la rezultatul final.

„Am descoperit Narada care ne-a oferit oportunitatea de a găsi o platforma unde să punem alerte. Apoi, fizic, aici am stat toată vara alături de cei care au muncit pentru a le da indicații și pentru a aduce eventuale alte materiale necesare pentru construcție”, povestește Bogdan Dorneanu.

L-am întrebat de ce era necesar un teren de sport, având în vedere că școala are deja o mică sală de sport.

„Pentru copiii din școală și nu numai, chiar și din localitate, este un spațiu în care să-și desfășoare atât activitățile școlare cât și cele extrașcolare din timpul liber, după orele de curs, un spațiu în care să vină în aer liber să-și manifeste energia și modalitatea lor de a se exprima prin sport”, spunea profesorul de matematică la inaugurarea terenului.

Fiind 856 de elevi înscriși în școală, în sala de sport intrau câte trei clase o dată, ceea ce însemna un aer absolut irespirabil și o înghesuială de nedescris. Mulți elevi preferau să își ia scutire de la sport, doar ca să nu mai fie toți claie peste grămadă în sala de sport. Mai mult decât atât, având un teren de sport, Bogdan Dorneanu a văzut dincolo de utilitatea lui imediată: a văzut oportunitatea de a ține alte ore în aer liber, chiar și pe cea de matematică.

Pentru tot ceea ce a făcut până acum în școală, pentru implicarea sa, colegii de cancelarie îl vor director, elevii îl aplaudă, iar părinții îi zâmbesc cu recunoștință.

Bogdan Dorneanu e un exemplu de urmat, e un profesor model, un profesor pe care ni l-am dori cu toții la clasă pentru copiii noștri.

„Fiecare copil ar trebui să simtă că are lumea la picioare”

Din păcate, oricâte calități ar avea un profesor, oricât ar învăța Andreea de bine și oricât de pasionată ar fi să-și atingă scopul în viață, multe se rezumă la bani. Într-un sistem slab finanțat cum este cel al educației din România, oamenii nu pot decât să facă tot ce le stă în putință, visând la ziua când cineva va crede în ei.

Organizația Narada a văzut potențialul ce se află în acest mic sat din Moldova, l-a cunoscut pe Bogdan Dorneanu și l-a luat drept reper pentru comunitatea de profesori, iar apoi a făcut ce știe mai bine: i-a chemat la mobilizare pe cei ce pot să ajute.

Prima mână ridicată, primul umăr de sprijin a venit din partea Prime Kapital Development, o companie pentru care educația și construirea de comunități în jurul proiectelor este vitală.

„Din perspectiva noastră, încercăm să ne concentrăm pe construirea comunităților, pentru a aduce acel sentiment al comunității înapoi, ceea ce înseamnă încorporarea tuturor activităților, incluzând educația.
Comunitățile sunt foarte importante pentru clădirea școlilor și facilitarea unei bune educații pentru că va fi întotdeauna o nevoie pentru mai mult, iar comunitățile ar trebui să fie pregatite pentru a face mai mult, ceea ce oamenii de aici în mod clar o fac, și o fac foarte bine”, spunea Maggie Kitshoff, Partner &Director Residential la Prime Kapital Development.

Maggie a crescut în Africa de Sud și a văzut de mică cât de importantă e educația, dar mai ales cât de important e ca oamenii să vină împreună, să pună umărul, să dea, să ceară, să aibă o conștiință a binelui comun, să se consolideze într-o comunitate.

Venită la inaugurarea terenului de sport de la Școala Gimnazială „Petru Rareș” din Hârlău, Maggie a fost profund impresionată de primul meci de fotbal disputat pe teren, dar mai ales de energia copiilor, a profesorilor și a părinților, toți veniți în semn de recunoștință, chiar dacă era una dintre ultimele zile ale vacanței de vară.

„Au fost pregătiți să vină astăzi aici, chiar dacă este vacanță, să joace fotbal în fața noastră, a tuturor, ceea ce îmi denotă faptul că sunt cu adevărat pasionați și apreciază acest efort.

Este foarte important să aibă privilegiul unei educații de calitate, acest lucru deschide uși, pentru că fiecare copil ar trebui să simtă că are lumea la picioare și singurul mod prin care se poate realiza acest lucru este prin educație, informație, iar prin a ști și a fi sigur că orice ușă este larg deschisă, se poate realiza orice”, mărturisea Maggie.

856 de copii de la Hârlău reprezintă o primă bornă kilometrică pe traseul de 500 de mii de povești rescrise de Narada

„O să mă fac fotbalist când o să fiu mare”, spunea unul dintre elevii de la Hârlău, cu fața roșie și transpirată după meci. Iar vorbele lui sunt hrană și energie pentru echipa celor ce lucrează pentru misiunea Narada.

De ce? Pentru că, după aproape cinci ani de intervenții în educație, naradienii și-au dat seama că au nevoie de un țel mult mai important, au nevoie de un obiectiv mare, a cărui atingere va putea traduce misiunea organizației.

Și-au propus ca până în anul 2030 să rescrie poveștile a 500 de mii de copii din România, să aducă impact în viața lor atât prin infrastructura școlară, cât și prin programe de învățare, prin transformarea sistemului de educație formal într-un fel în care elevii ce merg la școală să fie stimulați să se dezvolte în întreaga lor complexitate spre a-și împlini potențialul. Asta înseamnă că dincolo de focusul academic, e nevoie ca ei să fie stimulați să se dezvolte armonios fizic, social și emoțional. Abia apoi, cei 500 de mii de copii vor atrage după ei, asemenea bulgărelui de zăpadă ce se face din ce în ce mai mare, transformarea radicală a sistemului actual de învățământ.

„Narada este despre, pe de-o parte, a scoate la suprafață problemele și provocările, iar de cealaltă parte despre a mobiliza comunitățile. Iar ce am văzut azi la Hârlău este un exemplu pe care am vrea să-l vedem în cât mai multe zone din țară. Am văzut companii mari, profesori lideri care au scos provocarea la suprafață și au mobilizat comunitatea. Vorbesc în special de profesorul de matematică care a văzut o oportunitate în construirea acestui teren. Oportunitatea de a aduce toți copiii la școală, inclusiv pe cei care rămân nesupravegheați acasă și nu-și pot face temele și care vor putea să aibă tot felul de activități în aer liber, dar și oportunitatea de a degaja sala de sport care, de cele mai multe ori era foarte aglomerată și aerul era irespirabil în momentul în care trei clase aveau concomitent ora de educație fizică. Acest profesor este înzestrat cu această pornire de a face lucrurile, de a nu aștepta să se facă, motiv pentru care a scris alerta și a mobilizat atât autoritățile locale, cât și părinți și foști elevi pentru a strânge toate resursele necesare. Eu asta am văzut aici, un exemplu de mobilizare a comunității, așa cum ne dorim să vedem în fiecare școală”, Raluca Jianu, CEO Narada.