Paul Tukaram și căutarea interioară la capătul căreia nu se află nimic. Părăsit de iubită, fără bani de chirie, locuia în mașină. A luat-o de la zero și a găsit calea spre eliberare

Paul Tukaram: „Eu joc acum rolul de Tukaram pentru că am primit numele acesta, mi-a plăcut, dar eu când mă duc în treburile mele, eu nu sunt Tukaram”

Și cum ai făcut tu?

Tocmai ce ți-am explicat procesul de dezvățare. A trebuit să trec prin procesul acesta pornind de la înțelegerea simplă că tot ceea ce fac îmi provoacă suferință mai devreme sau mai târziu. Tot ce făceam îmi crea suferință mai devreme sau mai târziu, chiar dacă pe moment aveam rezultate bune. Ajungeam în punctul în care să spun: „Am realizat” nu știu ce. Când realizam treaba aia constatam că sunt la fel de gol ca și înainte de realizare.

Și cum ai făcut să te dezveți, să te cureți? Asta nu mi-e clar.

Bună întrebare 😀. Să zicem că în tine există ideea că ești mamă. Aceasta este o formă de atașament. Câte informații sunt în spatele cuvântului mamă?

Multe…

Miliarde. O cantitate imensă de informație. Dezvățarea înseamnă să te desprinzi, adică să tai în carne vie, tot ce ține de atașamentul legat de cuvântul mamă și tot ce e asociat cu el. adică să-l poți utiliza, să poți trăi ca mamă – că ai copii doar – dar în același timp nu ești mamă, ești o ființă independentă, liberă, care joacă rolul de mamă în mod voluntar.

Eu joc acum rolul de Tukaram pentru că am primit numele acesta, mi-a plăcut, îmi place, pentru mine are o semnificație, dar eu când mă duc în treburile mele, eu nu sunt Tukaram. Nici acum nu sunt Tukaram. Relaționăm, vorbim și în timp ce facem asta pentru mine este foarte clar că acesta e un rol pe care îl joc, în timp ce unul care privește spectacolul poate spune: „ăsta e dus cu capul!” sau „ăsta are nu știu ce să ne învețe”. Foarte bine. E o chestie asumată.

E o strategie bună de marketing… 😀

Exact! Face foarte bine la business.

Cât ți-a luat să te dezveți?

Mulți ani.

Te mai dezveți și acum?

Da, mai sunt chestiuni de care mă dezvăț pentru că tendința naturală a organismului este să se agațe de ceva pe care să-l transforme în ancoră. Pot să mă agăț de câinele meu pe care îl iubesc de numa’, numa’. Pot să mă agăț de soția mea, de te miri ce, mecanismul e constant, e acolo, nu înseamnă că scapi de el. Dar, în aceeași măsură, există și momentul acesta permanent de înțelegere care îți spune: „astea nu-ți aparțin. Le ai, sun t aici, dar ai venit în poponețul gol și o să pleci în poponețul gol”. Nu e nimic al tău, utilizează-l, bucură-te, exploatează-l la maxim, dar nu te lega. Tocmai asta e frumusețea: exact în momentul în care realizezi că totul este extrem de fragil și de efemer, abia atunci începi să le prețuiești.

Poate să dea o mașină peste tine, să se întâmple, ferească Dumnezeu ceva. În secunda aceea tu dispari. Dispari toate planurile tale, toate atașamentele tale, toate filmele pe care le ai tu în cap se duc. Acesta e modul în care trăiesc eu în fiecare zi. În fiecare clipă, eu gândesc ceva de genul: „eu sunt mort deja. Cum poate un mort să se agațe de ceva?”. Nu are cum.

Paul Tukaram: „În momentul în care ai înțeles de ce-ți faci rău, îți mai faci?”

Adică nu trăiești clipa la maxim, nu trăiești ziua de azi ca și cum ar fi ultima?

Nu. Asta e o mare aberație. Carpe diem este foarte greșit înțeles. Carpe diem nu înseamnă să te transformi în lăcustă, să consumi resurse la maxim pentru că o să mori peste 3 secunde. Nu înseamnă să distrugi tot în jurul tău sau să faci nu știu ce bucket list. Nu. Carpe diem înseamnă să fii aici, în momentul acesta și ce îți este dat, îți este dat. nu alegi tu ce să faci, nu ai tu vreo pretenție legată de „o să experimentez asta”. Nu. Carpe diem înseamnă aici, în momentul acesta, trăiești ce vine. Poate să vină plânsul sau poate să vină râsul. Poate să vină copilul și să-ți spună „te urăsc” sau să-ți spună că „ești cea mai tare mamă din lume”.

---

Distribuie acest interviu în WhatsApp

---

Vreau să te întreb despre business. Când a venit ideea de a face un business din această dezintoxicare a sufletului?

Inițial nu a fost nici o idee de business, nu a fost gândit ca business. Au început să apară pe lângă mine oameni care să mă întrebe. Știi cum e când mergi prin anumite locuri și te întâlnești cu oameni? Și, la un moment dat, tocmai pentru că ești puțin ciudat, încep oamenii să întrebe: „Dar tu nu te enervezi niciodată? Dar tu nu ai nici o grijă?”. Și dintr-una într-alta începi să povestești, să intri în detalii, mai ales dacă mai bei și un șpriț și se dezleagă limba 😀. Bineînțeles, au urmat: „dar arată-mi și mie cum se face, explică-mi și mie cum se face”. La început aveam sesiuni unu la unu și încercam să explic. Bineînțeles că nu ai cum să înțelegi de la început, sau ca să înțelegi de la început ceea ce e atât de simplu, trebuie să ai o minte simplă. Și, evident, dacă-i spui cuiva că e simplu și mintea lui e complicată, nu are cum să treacă informația asta. Și atunci trebuie să-l ajuți să demonteze bazaconiile care nu-i permit să vadă simplitatea asta. Și aici e munca de dezvățare, în a-l ajuta să-și elimine toxinele din sistem, toxine care au la bază frica.

„Să nu care cumva să mi se întâmple ceva”,  tot felul de chestiuni și tot felul de convingeri care nu trebuie eliminate, trebuie înțelese ca atare. Se auto elimină când le înțelegi. Dacă tu înțelegi că-ți faci rău, tu nu trebuie să încerci să nu-ți mai faci rău, ci să înțelegi de ce-ți faci rău. În momentul în care ai înțeles de ce-ți faci rău, îți mai faci?

Și după aceste sesiuni de 1 la 1?

Sunt foarte leneș și când spun la faptul nu mă refer că nu-mi place munca, ci că-mi palce să muncesc eficient. Când am văzut că sesiunile acestea solicită foarte multă energie, am zis că ceva nu e bine, deoarece ajunsesem să mă epuizez pentru că aveam și zece discuții pe zi.

M-am gândit că trebuie să existe o altă metodă de a face lucrurile mai eficiente.

Unul dintre scopurile mele în viață a fost să fac bani. Ca să faci bani trebuie să înveți niște lucruri. Astfel că, din fericire, de-a lungul vremii am avut contact cu niște oameni care m-au învățat cum să folosesc tehnologia, cum să produci ceva și cum să reproduci într-o versiune nelimitată. Astfel că mi-a venit ideea să fac un program ca să nu mai stau să explic atât.

Am făcut programul de detox în 2016. Prețul era ceva derizoriu, 200 și ceva de lei pentru un program de 90 de zile, cu emailuri incluse, cu tot. Acum tot atât durează programul, doar că prețul s-a modificat între timp.

Prima fază a fost să-l ofer celor care sunt interesați, după ce trec printr-un proces de selecție. Voiam să știu înainte dacă sunt gata să înțeleagă programul și apoi să le permit să-l acceseze. Scopul nu a fost să fac bani la început, scopul a fost să ajut oameni.

Numărul lor s-a înmulțit, au venit noi întrebări, așa că m-am apucat să scriu cartea. Nici așa nu am scăpat.

Tot mai sunt întrebări…

Tot mai sunt întrebări. Hai să facem tabere, hai să facem evenimente. Uite așa s-au legat una de alta în mod organic și natural, fără ca eu să am vreodată ideea de business, iar apoi când a început să crească numărul de oameni care vor, care și-au dorit să treacă prin experiența de detox sufletesc, am decis să facem ceva.

Am avut fericirea și norocul să am alături niște oameni care s-au ales din comunitate și care m-au ajutat cu tot procesul. Au preluat de la mine atribuțiile și astfel a crescut echipa, ce azi constituie Asociația Tukaram.