Părinții au ales să o nască deși abia aveau 20 de ani. La 19 ani, ea a făcut avort și „durerea s-a instalat”. Astăzi Adelina Fronea este mama lui Efrem-Ioan și ajută, prin Asociația LifeCall, femeile însărcinate aflate în criză
Adelina Fronea este fondatoarea și președinta Asociației LifeCall, o organizație dedicată sprijinirii femeilor însărcinate aflate în criză de sarcină. Cu o diplomă în Psihologie și Asistență Socială, Adelina Fronea are o experiență de peste 18 ani în domenii precum vânzări, consultanță și managementul resurselor umane. Această vastă experiență o folosește acum pentru a ajuta femeile aflate în situații dificile, oferindu-le suportul necesar pentru a-și descoperi adevăratul potențial și pentru a le încuraja să aleagă viața pentru copiii lor.
În 1998, la vârsta de 19 ani, Adelina Fronea s-a confruntat cu o sarcină neplanificată și, din cauza lipsei de sprijin și a fricii, a ales să facă un avort. Această experiență a avut un impact profund asupra ei, lăsând-o cu un sentiment de gol interior și regret. După mai bine de două decenii, în timpul unui zbor spre Bruxelles, Adelina Fronea a avut o revelație care a determinat-o să-și împărtășească povestea și să se dedice sprijinirii altor femei aflate în situații similare.
Astăzi, Adelina Fronea este mama lui Efrem-Ioan, despre care spune că „nu doar că mi-a schimbat viața. M-a schimbat pe mine. Datorită lui, simt că am devenit cea mai bună versiune a mea”.
Dar cum încearcă Asociația LifeCall să le ajute pe femeile însărcinate? Vă invităm să aflați din interviul de mai jos, unde o să descoperiți și poveștile Rominei și Andreei, două femei puternice care au trecut prin momente foarte grele, dar au știut să se ridice, să strige după ajutor și să-și schimbe viața.
Adelina Fronea, scriați că „în 15 ianuarie 1979, mama mea a ales să mă nască, în ciuda vârstei pe care ea și tatal meu o aveau (ea 19, tata 23)”. Cum a influențat decizia părinților dvs. de a vă aduce pe lume, în ciuda dificultăților, felul în care vedeți acum viața și misiunea dvs.?
Decizia părinților mei de a mă aduce pe lume, în ciuda greutăților, mi-a arătat un adevăr simplu: dacă îți asumi responsabilitatea, găsești o cale. Ei nu au așteptat momentul perfect – l-au creat. Și tocmai de aceea, astăzi, sprijin femeile care se află în aceeași situație.
Mă uit în urmă și îmi dau seama că, la 30 de ani, mama avea deja trei copii – iar eu, la 45, abia trăiesc minunea de a fi mamă. Dacă aș putea da timpul înapoi, aș alege fără ezitare să fiu o mamă tânără. Pentru că, deși viața nu îți dă mereu condiții ideale, dacă ai curajul să spui „DA”, ea te răsplătește în moduri pe care nu ți le-ai imaginat.
Adelina Fronea: „Decizia părinților mei de a mă aduce pe lume, în ciuda greutăților, mi-a arătat un adevăr simplu: dacă îți asumi responsabilitatea, găsești o cale”
Povesteați, de asemenea, că atunci „când eu am avut 19 ani și am rămas însărcinată, circumstanțele de viața au dictat, poveștile din capul meu, frica … și am decis atunci să iau viața propriului copil, prin avort. Durerea s-a instalat!”. Propria experiență v-a marcat profund și v-a adus ani de căutări și vindecare. Ce v-a ajutat cel mai mult să depășiți această durere și să o transformați într-o misiune de sprijin pentru alte femei?
Ani la rând am cărat în mine această durere – o povară invizibilă, dar apăsătoare. Îmi spuneam că viața, circumstanțele, părinții, partenerul… toate au contribuit la decizia mea. Și cu fiecare zi în care căutam vinovați în exterior, rana din interior rămânea deschisă.
În 2017, în timpul Landmark Forum, am avut acel moment de claritate. Am realizat că durerea nu pleacă până nu îți asumi întreaga responsabilitate. Până nu spui: „A fost alegerea mea”. În clipa în care mi-am spus asta cu adevărat, ceva în mine s-a schimbat. Nu a fost ușor, dar asumarea mi-a adus iertarea. Și, odată cu iertarea, a venit și puterea.
Puterea de a vorbi despre asta. Puterea de a transforma această rană într-o misiune. Astăzi, aleg să sprijin femeile aflate în fața aceleiași decizii. Nu pentru a le judeca, ci pentru a le oferi ce mi-a lipsit mie atunci: claritate, sprijin, curajul de a lua o decizie asumată. Și mai presus de toate, șansa de a alege viața pentru copilul din pântece.
Care a fost momentul decisiv în care ați realizat că doriți să deschideți Centrul Life Call? Ce v-a determinat să transformați suferința personală într-un proiect de ajutor pentru alte femei aflate în criză de sarcină?
În 2017, după Landmark Forum am realizat și că nu mă aflu în vocație. Ceva mă nemulțumea în locurile de muncă pe care le aveam. Făceam totul cu multă dedicare, dar ajungeam des la burn out și ăsta era un semn că rezistam la ceva, dar nu știam la ce anume. Până mi-am dat seama că îmi este frică să renunț la un loc de muncă bine plătit, că prefer să muncesc până la epuizare decât să fac un pas înspre necunoscut și să încep ceva de la zero care m-ar putea împlini.
Iertarea de sine a descătușat și direcția pe care am ales-o a venit firesc, fără efort. Pur și simplu am știut că menirea mea este să sprijin femeile însărcinate aflate la răscruce să nu treacă prin ce am trecut eu. Am știut că fiecare copil este dorit și că în cazul unor femei este nevoie de acea discuție prin care ele să se simtă în siguranță, apreciate, iubite și susținute ca să poată face o alegere de viață pentru pruncul lor din pântece.
Ce înseamnă pentru dvs. ca, la fiecare aniversare, să puteți transforma ziua nașterii într-un dar pentru alte mame și copii? Cum sperați ca acest gest să inspire comunitatea?
Pentru mine, ziua de naștere nu mai e doar despre mine. E despre șansa unui copil de a avea propria lui zi de naștere.
De-a lungul anilor, am observat cât de multe resurse se investesc în cadouri, mese festive, lucruri materiale care, de cele mai multe ori, sunt uitate. Și atunci m-am întrebat: „Cum ar fi dacă, în loc să primesc, aș oferi? Cum ar fi dacă, în loc să adun, aș dărui?”
Așa a luat naștere acest gest simplu, dar plin de semnificație: îmi dăruiesc ziua pentru ca o mamă să poată spune copilului ei ‘La mulți ani!’. Pentru ca un copil, care altfel poate nu s-ar fi născut, să aibă parte de viață.
Și când oamenii din jur văd acest gest, încep să conștientizeze că fiecare dintre noi are puterea de a face o diferență. Nu e vorba despre cât dai, ci despre intenția din spatele gestului. Despre solidaritate. Despre iubire. Despre a spune ‘Da’ vieții.
Iar dacă acest gest inspiră măcar o persoană să facă la fel, atunci înseamnă că darul continuă să se multiplice. Și asta e cea mai frumoasă formă de celebrare.
Adelina Fronea: „Îmi doresc ca Efrem-Ioan să crească liber, dar ancorat. Să aibă rădăcini adânci și aripi puternice”
În iunie anul trecut echipa Life Call s-a mărit cu cel mai mic membru al său, bebelușul Efrem-Ioan. Cum v-ați pregătit pentru cea mai frumoasă întâlnire din viața dvs.
Pregătirea pentru întâlnirea cu Efrem-Ioan nu a fost doar despre corp, ci și despre suflet. Am vrut să-i ofer nu doar un început sănătos, ci și un cadru curat, plin de iubire și pace, în care să vină pe lume.
Până în ultima clipă, am fost prinsă în activitatea mea, dar mi-am luat răgazul să mă pregătesc conștient: am parcurs sute de ore de curs cu Ditta Depner, am învățat despre sarcină, naștere, alăptare – și, cel mai important, soțul meu a fost alături de mine în această călătorie. El a fost inspirat să se interneze cu mine, să fie acolo, pas cu pas, să îmi ofere siguranță, sprijin, o mână caldă în momentele intense. Și asta a dus relația noastră la un alt nivel.
În rezerva noastră de la clinică mirosea a uleiuri esențiale – le-am folosit toată sarcina, ca un ritual de conectare cu bebelușul meu. M-am spovedit și împărtășit constant, pentru că am știut că liniștea mea interioară va fi și liniștea lui. Mi-am dorit să fiu împăcată cu trecutul, așa că am lucrat cu mine pentru asta pentru ca să-l întâmpin fără umbre, fără resentimente, fără bagaje emoționale care să-i atingă sufletul.
Am avut grijă și de alimentație – în proporție de 90% raw vegan, cu probiotice și enzime, totul pentru ca „lăpticul” să fie cel mai bun start pentru el. Și cred că a simțit toată această grijă, toată această muncă de pregătire – pentru că Efrem-Ioan e un copil liniștit, radios, bucuros, capabil să se adapteze ușor.
Venirea lui pe lume a fost mai mult decât o naștere. A fost un nou început – pentru el, dar și pentru noi, ca familie.
Ce vă doriți cel mai mult pentru Efrem-Ioan?
Îmi doresc ca Efrem-Ioan să crească liber, dar ancorat. Să aibă rădăcini adânci și aripi puternice.
Să fie echilibrat emoțional, să știe că are un loc sigur în lume și că iubirea noastră nu e condiționată de nimic. Să deprindă valorile creștin-ortodoxe ca pe un far care să-l ghideze în momentele de furtună, dar și în cele de liniște.
Și, mai presus de toate, să-și descopere darurile și să le pună în slujba lumii. Să nu trăiască după așteptările noastre, ci după chemarea lui. De aceea, cu soțul meu ne-am promis un lucru: să nu fim piedică în calea drumului pentru care a fost trimis pe lume. Ci să-l sprijinim, să-l încurajăm și să-l învățăm să îmbrățișeze cu bucurie cine este el cu adevărat.
Restul… las în mâinile lui Dumnezeu.
Adelina Fronea: „Mi-am promis să fiu prezentă, să nu mai trăiesc pe pilot automat. Efrem nu doar că mi-a schimbat viața. M-a schimbat pe mine”
Cât de mult v-a schimbat copilul?
În primele zile, mă uitam la el și mă trezeam spunându-mi: ‘Chiar e al meu? Copilul ăsta chiar e al meu… Ok, și acum ce mă fac?!’ Parcă nu-mi venea să cred. Maternitatea venise peste mine ca un val uriaș, iar eu încă învățam să înot.
Apoi am înțeles ceva esențial: Efrem nu este doar o parte din viața mea. El ESTE viața mea acum. Și, de azi înainte, în tot ce fac, el va fi cu mine, după mine, lângă mine. Așa că am ales să mă abandonez și să mă reinventez – de la Adelina care le făcea pe toate singură, la Adelina, mama, care le face pe toate cu Efrem alături. Și e perfect în regulă.
Așa că mergem împreună peste tot – la întâlniri, la evenimente, la cumpărături. Dacă are nevoie să pape, ne oprim oriunde și alăptez fără stres. Viața s-a schimbat, dar s-a așezat într-un firesc nou, în care iubirea e prioritate.
Am învățat să mă predau. Să renunț la control. Să trăiesc cu mai multă empatie. Acum privesc copiii cu alți ochi. Fiecare copil pe care îl văd mă sensibilizează. Mă gândesc cât de fragili sunt, cum absorb totul ca un burete – fiecare gest, fiecare emoție, fiecare cuvânt. Și asta m-a responsabilizat enorm. Mi-am promis să fiu prezentă, să nu mai trăiesc pe pilot automat.
Efrem nu doar că mi-a schimbat viața. M-a schimbat pe mine. Datorită lui, simt că am devenit cea mai bună versiune a mea.
Pe aceeași temă
Citește mai multe
