Patricia Butucel (Classix Festival): „Aveam însă o colecție impresionantă de postere. Era perioada Bravo Girl, Popcorn și preferam să nu îmi cumpăr nimic dulce la școală pentru a strânge bani de ele”

Patricia Butucel (Classix Festival): „Îmi făcusem un adevărat dosar cu afișe clasice și colaje decupate minuțios și împărțite pe diverse categorii – artiști solo, band-uri, artiști internaționali, artiști autohtoni, femei, bărbați. Cred că dezvoltasem un mic OCD pe acest subiect”

Îți recunosc că suntem curioși să aflăm mai multe lucruri despre tine, Patricia Butucel. Povestește-ne pe scurt care este background-ul tău și cum ai ajuns în lumea muzicii…

Zona artistică m-a fermecat dintotdeauna. La grădiniță eram copilul-vedetă care spunea și cânta toată serbarea. De la 6 ani am fost în corul copiilor de la Biserica Romano – Catolică Iași până la 17 ani, timp în care am cunoscut lumea marilor compozitori, precum Vivaldi, Mozart, Bach, Beethoven, Schubert și muzica clasică în general. Am jucat în piese de teatru, am făcut dansuri 9 ani și am savurat mereu tot ce a însemnat lumea spectacolului. 

Am iubit mereu să ascult muzică. Fie dacă vorbim de momentele de introspecție, bucurie, extaz sau pur și simplu petrecerea timpului liber, aceasta a fost mereu prezentă în viața mea. Deși nu am studii în domeniu, mereu am avut ritm, ureche muzicală, emoție și simț artistic. Sunt conștientă că și asta a ajutat în deciziile luate în cadrul evenimentelor organizate. 

Revenind la parcursul meu cu muzica, în afară de implicarea activă în tot ce însemnau activitățile extrașcolare, am urmat și studiile universitare și postuniversitare de Comunicare și PR care mi-au deschis noi orizonturi, de organizator. Astfel, la finalul masterului am aplicat pentru fonduri europene pentru start-up-uri și astfel mi-am început activitatea în domeniu. Cu Showberry mi-am propus de la început să organizez evenimente de calitate care mi-ar fi plăcut mie în primul rând. Astfel am început partea de concerte, petreceri tematice și festivalurile care mă definesc.

Classix nu este primul tău festival de muzică. De la muzică clasică a venit legătura cu rock-ul, odată cu Rocanotherworld, tot la Iași. Ce are acest oraș atât de special?

Într-adevăr, pe lângă Classix mă bucur să fiu părtașă la un alt festival important din Iași, Rocanotherworld, un festival caritabil ce a debutat în 2016, in memoriam Ioan Dan Niculescu.

Uitându-mă în urmă, ajungând la cea de a 4-a ediție de Classix și a 8-a de Rocanotherworld, nici nu știu când a trecut timpul, încât să avem 2 festivaluri mature bazate pe muzică de nișă. 

Patricia Butucel (Classix Festival): „În Iași, te plimbi pe stradă și simți că ești în Europa. Ceea ce e minunat.”

Ce spun ieșenii despre toate aceste festivaluri pe care le faceți aici? Care e feedback-ul pe care îl primiți de la ei?

Din fericire pentru noi, părerile care vin sunt la superlativ, iar interesul crescut din partea publicului ne dă încredere și elan să facem lucrurile mai departe. Mai ales că vorbim de niște ani care au venit la pachet cu multă instabilitate. Rocanotherworld spre exemplu până în 2019 era cu intrare liberă, trupele au concertat pro bono și era organizat benevol, iar la nivel de public am adunat peste 40.000 de participanți.

Din 2020, odată cu pandemia, ne-am dorit să răsplătim ajutorul față de artiști, de aceea am schimbat puțin macazul din punct de vedere organizatoric, iar pe lângă partea caritabilă a festivalului ne-am dorit să venim și în sprijinul industriei creative și artistice, introducând accesul pe bază de bilet. Personal atunci am avut mari emoții cu privire la reacția comunității Rocanotherworld. Nu știam cum vor primi oamenii această schimbare, însă ne-au susținut de la început și din contră, ne-au felicitat pentru schimbările făcute.
Pentru Classix, la fel, am fost nevoiți să luăm niște decizii organizaționale ușor atipice, prin varianta hibrid a festivalului și capacitatea redusă, caz în care și aici publicul nu doar că s-a conformat, ci l-am simțit că ne sprijină cu totul.

Citește și: Drumul de la medicină la muzică trece prin Apuseni, pentru Răzvan Scurtu, fondatorul Smida Jazz Festival

Care este cea mai importantă lecție pe care ai învățat-o în toți acești ani?

Cred că cea mai importantă lecție pe care am învățat-o și pe care încă o învăț este să nu mai iau nimic personal și să las lucrurile să se așeze. Timpul le rezolvă pe toate. În meseria de promotor, ținând cont că interacționezi cu multe persoane, de la colegi, parteneri, colaboratori, furnizori, riști uneori să iei parte la situații mai puțin plăcute. Deși din exterior totul pare simplu și roz, procesul din spate este unul intens, cu situații neprevăzute și responsabilitate din plin.
Echilibrul și capacitatea de a face doi pași în spate, de a vedea the bigger picture (imaginea de ansamblu) sunt vitale. Iar asta am înțeles în timp. Dacă unele situații nu se așezau așa cum ne doream, eu o luam asupra mea și mă mâhneam destul de mult. Nu o vedeam contextual, iar acest lucru mă dezechilibra complet. Însă odată cu experiența acumulată am dezvoltat o semi imunitate în acest sens, iar încrederea că avem o echipă puternică ne dă forțe atunci când e mai greu. Când cade unul, îl ridică celălalt.

Tu ești din Iași, nu? Cum arată acest oraș pentru tine?

Da, sunt născută și crescută la Iași. Pentru mine acest oraș înseamnă acasă. Deși m-am mutat de câțiva ani la București, familia îmi este la Iași, prietenii, colegii și cei 2 copii festivalieri tot acolo –  Classix și Rocanotherworld. Mă bucur enorm și de faptul că am văzut evoluția pozitivă a orașului. Dacă ne raportăm la Iașul de acum 10 ani, deja vorbim de un alt oraș. Odată cu creșterea economică, apariția corporațiilor și modernizarea infrastructurii, ieșenii au început să fie mai cosmopoliți, plimbați și dornici de nou. 

Te plimbi pe stradă și simți că ești în Europa. Ceea ce e minunat.

Povestește-ne puțin despre locurile tale preferate din oraș…

Locurile mele preferate din Iași. Hmm. Cred că în primul rând sunt cele de tip outdoor. Mereu mi-a plăcut să mă plimb, în special în zilele însorite, singură chiar, cu căștile în urechi. Ca spații în natură sunt parcul Copou, Bucium, zona Ciric.

La nivel de clădiri pot aminti de Catedrala Romano-Catolică, un loc de suflet, unde îmi găsesc liniștea și echilibrul de care am nevoie de fiecare dată. Tot în categoria locuri preferate pot adăuga și toate spațiile de la Classix – Palatul Culturii, Teatrul Național V. Alecsandri și Biblioteca Centrală Universitară.

În rest, îmi plac cafenelele și localurile intime, cu personalitate, pe care le găsim în zona centrală.