#Portret de carieră. Lavinia Untaru, HR Business Partner JYSK: „Mi-a plăcut întotdeauna că aici am primit șansa să fac lucruri importante chiar dacă nu am fost pregătită pentru ele” - LIFE.ro

Căutare

Share this article

Lavinia Untaru este contabil ca formare, dar a visat să se specializeze în psihologie, simțind că abilitatea ei cea mai importantă, aceea de a crea conexiuni trainice cu oamenii, nu a venit de nicăieri și se va nărui într-o muncă de birou, sufocată de teancuri de dosare de contabilitate.

Lavinia ocupă acum poziția de HR Business Partner în cadrul JYSK și este modelul angajatului care a pornit de un post entry level, de asistent de vânzări la Craiova, în urmă cu cinci ani, pentru ca în scurt timp să ocupe funcția de director de magazin cu șanse de a promova către poziția de director regional. Doar că Lavinia a ales altă direcție de dezvoltare, a devenit recruiter pentru JYSK, s-a mutat în București, iar acum se bucură de filozofia unei companii scandinave unde a aplicat fiindcă a descoperit în anunț un detaliu ce a fascinat-o: JYSK oferă angajaților săi fructe. 🙂

Când ai ales tu să lucrezi la JYSK de ce ai făcut-o?

Lavinia Untaru: Era o perioadă interesantă pentru mine, în sensul în care veneam dintr-o multinațională, dar luasem decizia să încetez colaborarea cu ei. Am început procesul de căutări și, printre alte multe oferte, am găsit un anunț din partea JYSK, care urma să deschidă un magazin în Craiova.

Un detaliu mi-a atras atenția printre rândurile legate de responsabilități, descrierea jobului și așa mai departe: acești oameni acordă fructe proaspete angajaților. „Pe bune?”, mi-am zis.

Citisem zeci de descrieri, cerințe, texte abile care vindeau bine niște companii posibililor lor angajați, dar nicăieri nu văzusem așa ceva, un altfel de confort angajaților lor. Am priceput atunci că vorbim despre o filozofie de muncă diferită de ce văzusem până atunci și cu care îmi doream să interacționez.

Lavinia Untaru în ultima zi ca store manager la Craiova, alături de echipă

La interviu nu știu dacă a fost doar chimia dintre un recruiter și un viitor angajat, cert este că am aflat că aș fi fost calificată și pentru o poziție superioară, dar aceasta nu era disponibilă în acel moment. Mi-au spus însă că, dacă demonstrez că am potențial, pot promova.

A fost exact lucrul de care am avut nevoie pentru a spune: „JYSK este următoarea companie pentru care voi lucra!”, fiindcă acolo am simțit că numai de mine depinde promovarea: „dacă tu demonstrezi că poți, noi suntem aici, cu contractul adițional, pregătiți să-ți dăm această șansă!”. Nu mai întâlnisem până atunci la niciun interviu acest mesaj transparent. Ulterior am înțeles că aici nu contează titulatura, background-ul, ci doar ce faci cât timp ești angajatul nostru.

Am întâlnit și varianta angajatorilor mici, locali, unde lucrurile se întâmplă cum spune șeful. Dar eu am încercat tot timpul să mă țin departe de astfel de situații. O companie internațională îți dă această senzație de siguranță, că totul este legal, că tot ce ți se propune primești.

În plus, eu când m-am angajat, nu am făcut-o pentru câteva luni sau un an, ci pentru o perioadă de timp suficientă cât să pot să o iau de la zero, dar să știu că pot avansa în carieră. Într-o companie internațională ai aceste certitudini, că fundația este mai solidă. Iar asta este exact de ce am nevoie: să-mi dea cineva încredere că merg până unde pot, iar ei vor fi acolo, pregătiți să susțină acest drum, pilonii care susțin podul pe care înaintez.

Acest model de aderență la o implicare de lungă durată de unde l-ai preluat?

Lavinia Untaru: Cred că are o anume greutate și istoria personală, fiindcă vin dintr-o familie cu părinți care au rămas angajați zeci de ani în aceeași companie, care ne împărtășeau tot felul de experiențe faine: prieteniile pe care le-au păstrat după 30 de ani de muncă, întâlnirile cu foștii colegi.

Lavinia Untaru în prima săptămână de lucru la JYSK

Dincolo de asta însă eu, ca om, îmi rezerv tot timpul două posibilități: să mă duc până la capăt în ceva sau să nu mă implic deloc. Iar asta funcționează în orice domeniu.

Îmi plac schimbările, îmi place să risc, îmi place să explorez lucruri pe care nu le-am făcut niciodată și să-mi asum responsabilitatea pentru ele, dar nu îmi place să schimb jobul, nu îmi place să disimulez, să mă schimb radical.

Cred că am fost mai atentă la alegerea joburilor mai cu seamă fiindcă nu am fost atât de grijulie cu alegerea domeniului în care îmi doream să studiez. Am vrut cumva să compensez. Am ales să merg la o facultate de contabilitate doar pentru că era cea mai bună din oraș la acel moment și oferea niște perspective de lungă durată. În schimb, eu visam să termin psihologia, dar bugetul familiei nu-mi permitea să studiez în alt oraș, să stau la cămin.

Nu mă vedeam toată viața într-un birou, înconjurată de dosare de contabilitate, dar nu am renunțat crezând că îmi va plăcea meseria până la urmă. Dar din clipa în care am ajuns și în practică, în birourile de contabilitate am realizat că nu mă potriveam acolo deloc.

Acum îmi dau voie să explorez zona de comunicare, pe care am descoperit-o lucrând la JYSK, sau să merg spre psihologie.

Ce voiai să schimbi când ai ajuns la JYSK?

Lavinia Untaru: Cred că poți să rămâi într-o companie și este important să rămâi atâta timp cât de identifici cu valorile și cu ce transmite compania respectivă. În ce mă privește, când simt că nu mai este loc, pun punct și merg mai departe.

Înainte să ajung la JYSK am simțit că în compania în care eram, interesul lor față  de mine nu era același, așa că am decis să plec, fără nicio ezitare.

Lavinia Untaru în vizită la magazinele JYSK, din poziția de HR Business Partner

Ziceai că-ți place să riști. Dar dacă există o calitate recognoscibilă a multinaționalelor este exact această predictibilitate care nu-ți lasă loc de risc și mișcări neașteptate. Cum împaci tu aceste două chestiuni?

Lavinia Untaru: La mine riscul asumat și semnificativ a fost să intru în HR.

Finalizasem niște programe de instruire în cadrul companiei, care m-au pregătit să fiu un store manager mai bun, m-au învățat cum să lucrez cu oamenii, cum să obțin lucruri de la ei și era mai mult decât evident că direcția mea de creștere va fi aceasta: vânzări și coordonarea oamenilor.

Doar că primesc un telefon la un moment dat de la actuala mea colegă, Simona, care mă întreabă despre planurile mele de viitor. M-am blocat. Nu înțelegeam de ce sună HR managerul pentru această întrebare. Ea a simțit ezitarea mea și a adăugat: „planurile tale de viitor în compania noastră!” (râde).

M-am mai liniștit și am răspuns și eu: „poate că următorul pas ar fi să devin district manager, dar știi că eu nu am permis, iar acest job implică mobilitate mare și mașină! Dar lucrez la asta”. Iar ea mi-a răspuns: „Știi că promovabilitatea în compania noastră nu trebuie să se petreacă pe aceeași linie. Eu chiar te sunasem să te întreb dacă nu vrei să faci parte din departamentul de HR!”.

Eu? HR? Am rămas uimită. Dar nici nu am așteptat să văd ce presupune munca, ce își dorește de la mine, dacă pot sau nu să mă descurc. Am spus imediat da. Cred că asta am simțit și am răspuns întocmai. Ulterior aveam să aflu toate detaliile importante.

Cum a știut Simona că tu visai să faci psihologie, că știai să vorbești cu oamenii, că erai potrivită pentru această poziție de recruiter?

Lavinia Untaru: Cred că în programul de pregătire pentru store manageri ea a găsit multe ocazii să vadă cum gândesc, cum mă poziționez față de oameni.

Am tendința de a le spune oamenilor într-un mod mai hotărât ce și cum să facă, dar pe de altă parte am și atenția la ce simt oamenii din jur. Și chiar dacă le ceream colegilor să răstoarne mobila nu o făceam cu duritate, nu le lăsam impresia că le ceream imposibilul. Poate că spuneam o glumă, poate că îmi suflecam mânecile și puneam umărul alături de ei, le luam un sandviș sau un suc, fiindcă știam despre fiecare ce le place sau nu.

Lavinia Untaru, alături de colegi, la petrecerea anuală JYSK, în 2018

În plus, o parte din pregătire însemna și a aplica în magazin ulterior ce învățam la întâlnirile teoretice. Iar asta însemna inclusiv recrutarea oamenilor potriviți în echipă. Cred că ceva acolo a ieșit în evidență din modul în care am susținut interviurile, ce căutam la oameni, cum mă poziționam față de ei.

Sunt convinsă că ceva i-a atras atenția atunci, iar după după 3 ani, iată-mă aici!

Care sunt opțiunile de promovabilitate în JYSK?

Lavinia Untaru: Lucrurile sunt simple, iar traiectoria este una transparentă: poți să te angajezi ca asistent de vânzări și poți să te oprești unde vrei tu. Sau intri în companie ca director de magazin iar șansele să te dezvolți sunt la tine.

În JYSK există ideea că, dacă se eliberează un post, primul lucru la care ne gândim este să promovăm pe cineva din interior, nu să recrutăm din exterior.

Acum suntem la 75% rata de promovare internă pentru managerii și directorii adjuncți. Diferența provine din exterior, dar nu neapărat pentru că vrem noi asta. Dar faptul că ne extindem foarte mult nu ne permitem să relocăm colegii. Dau un exemplu: dacă avem un manager foarte bine pregătit în București și deschidem la Bârlad, e cam dificilă ideea de relocare.

Tu de ce ai acceptat să te muți din Craiova la București?

Lavinia Untaru: Hai să fim realiști: Craiova e ca un sector din București. Piața locurilor de muncă este încremenită, iar în cadrul companiei ocupasem cea mai înaltă poziție, store manager. Următorul pas disponibil pentru mine era acela de district manager, adică să preiau zona de sud-vest, în care eram eu și care presupunea undeva între 8 și 10 magazine.

În momentul în care am primit oportunitatea de a intra în HR, am simțit că alte opțiuni mi se deschid, mai ales dacă mă mut în București și lucrez din biroul central, unde petrec mai mult timp alături de colegele mele, cu care de altfel mă vedeam o oră și jumătate, online.

Echipa de HR la Store Managers Meetings

Așa că fără mari ezitări am decis să vin în București.

Dacă e să rezumăm, ce-ți place la JYSK?

Lavinia Untaru: Mi-a plăcut faptul că aici mi s-a dat șansa să fac lucruri chiar dacă nu am fost pregătită pentru ele. Iar aceasta este o strategie valabilă pentru toți angajații din compania noastră. Eu, la rândul meu, dau șanse unor oameni care la prima vedere nu demonstrează că s-ar descurca în anumite situații. Cel mai mult contează că ne bazăm pe această încredere și responsabilitate: ești întrebat dacă îți place o anumită zonă, dacă îți dorești să explorezi și ți se dau proiecte pe măsură. În plus, primești feedback realist pentru ce faci: dacă ai făcut bine ai parte de toate laudele. Dacă sunt erori, vei afla exact unde și cum poți face să le repari. Fără mistere, fără ascunzișuri și cu toată  susținerea ca data următoare să-ți iasă proiectul foarte bine.

read
next

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO