Povestea de viață a Dalidei. De la durerile din copilărie, la dramele ce au împins-o către sinucidere atunci când lumea întreagă o adora

Povestea de viață a Dalidei începe în suburbiile orașului Cairo și ajunge curând pe cele mai înalte culmi ale succesului, fără ca nimeni să bănuiască ce se ascunde în sufletul traumatizat al celei mai adorate dive a jumătății secolului trecut.

Dalida a fost una dintre cele mai faimoase cântărețe ale anilor ’60-’80 și rămâne până în ziua de azi un simbol al muzicii pop.

Succesul ei pe scena muzicală a fost imens și încă mai are milioane de fani în lumea întreagă, în special în Franța. Una dintre piețele principale din Montmartre îi poartă numele. Pentru mulți, Dalida este un mit, o legendă, o divă. Ea a primit peste 70 de globuri de aur și a vândut peste 170 de albume în lumea întreagă, de-a lungul carierei. Cu toate acestea viața ei a fost una tragică, încă din copilărie și până la vârsta de 54 de ani când s-a sinucis.

Povestea de viață a Dalidei: copilăria în Egipt și pierderea tragică a tatălui

Dalida s-a născut Iolanda Cristina Gigliotti, în ianuarie 1933, într-una dintre suburbiile orașului Cairo, din Egipt. Părinții ei, ambii imigranți din sudul Italiei, ajunseseră în Egipt după ce-și epuizaseră toate perspectivele de a munci în țara natală.

Primii ani de viață ai Dalidei au fost plini de dificultăți. A trebuit să facă numeroase operații oculare până la vârsta de cinci ani. Și din cauza ochelarilor ei, a fost hărțuită fără milă de copiii de la școală. Amintindu-și acele zile, ea a declarat la un moment dat: „Mă săturasem, aș fi preferat să văd lumea neclar decât să port ochelari, așa că i-am aruncat pe fereastră”.

Tatăl ei, Pietro Gigliotti, era un muzician foarte talentat. În cele din urmă a fost angajat ca violonist principal la Opera Khedivial, din Cairo. Acest lucru a adus familiei un anumit statut în comunitate. Mama ei, Filomena Giuseppina, care lucra și ea ca croitoreasă, a avut un venit considerabil, lucru ce le-a permis să trăiască confortabil.

Citește și: Viaţa artistei Mireille Mathieu, zâna ridicată din sărăcie extremă şi ajunsă răsfăţata Franţei

Când toate păreau să se așeze pe un făgaș bun pentru familia Dalidei, a venit cel de-al doilea război Mondial și viața lor s-a schimbat. Bărbații italieni din Cairo au fost adunați și închiși de forțele aliate. Printre aceștia se număra și tatăl Dalidei, care nu avea să se mai întoarcă la familia sa până în 1944.

Când în sfârșit a fost eliberat, nu mai păstra nimic din sufletul iubitor pe care îl cunoștea Dalida. Era evident traumatizat din cauza experienței de a fi fost prizonier de război. Personalitatea sa avea de acum să fie schimbătoare și violentă. Dalida își amintea: „îl uram când mă bătea, dar îl uram și mai tare când îi bătea pe mama și pe frații mei. Îmi doream să moară și a murit”.

Astfel că, într-o bună zi, tatăl Dalidei a murit subit, lăsând în urmă o fiică de 12 ani, devastată de durere. A fost o traumă de pe urma căreia nu și-a revenit niciodată deplin și care a afectat-o toată viața atunci când a fost pusă în situația de a-și alege partenerii de viață.

Povestea de viață a Dalidei: Miss Egipt 1954

În adolescență, Dalida a început să manifeste un interes tot mai mare pentru actorie, mai ales fiind influențată de slujba unchiului său, aceea de proiecționist la un cinema. Când s-a ivit ocazia pentru Dalida de a participa la un concurs de frumusețe local, Miss Ondine, nu a stat nici o secundă pe gânduri. Spre uimirea ei, a câștigat locul al doilea.

Apoi, în 1954, pe când avea vârsta de 21 de ani, a participat la concursul Miss Egipt, pe care l-a câștigat. Ulterior, a fost aleasă să reprezinte Egiptul în competiția Miss World din 1955. Din păcate nu a concurat din cauza crizei de la Suez. Dar nu a contat, știa că steaua ei avea să răsară.

Dalida s-a mutat curând din Cairo la Paris, în căutarea perspectivelor de carieră pentru a-și valorifica noua faimă. A jucat câteva roluri în mai multe filme egiptene și intenționa să urmeze o carieră de actriță în capitala Franței.

A participat la audiție după audiție, însă nu a reușit niciodată să obțină un rol. În cele din urmă și-a dat seama că actoria nu este atât de ușoară cum și-a imaginat ea și a decis să aleagă un alt drum.

Așa că a ales să cânte. Dar nu o putea face oricum, ci purtând un nume de scenă interesant. În 1955 a ales să poarte numele Dalida, pe care l-a explicat într-un interviu: „Era un nume foarte frecvent în Egipt și mi-a plăcut mult”.

Povestea de viață a Dalidei și cariera de cântăreață

În aprilie 1956, a participat la un concurs de canto. A interpretat un număr intitulat „Etrangère Au Paradis”, care s-a dovedit un mare succes și i-a adus cel mai important premiu. În audiența din acea seară au fost mai mulți directori din industrie, care au văzut potențialul Dalidei și i-au oferit rapid un contract de înregistrare. Și astfel cariera ei a început să prindă în sfârșit contur.

În ianuarie 1957, albumul ei Bambino a ocupat locul întâi în topurile din Franța și din alte țări. Piesa care a dat titlul albumului, „Bambino”, a devenit una dintre cele mai populare și recunoscute melodii ale Dalidei, din toate timpurile. Nu numai asta, dar i-a adus și faima peste noapte. Dintr-o dată, Dalida a fost nu numai o senzație în lumea muzicii pop, ci și icon al stilului.

A fost primul ei hit no.1. De-a lungul anului 1957, a devenit cel mai longeviv no.1 din lume. Păstrează și astăzi recordul unui total de 39 de săptămâni consecutive. Pe 19 septembrie 1957, Dalida a primit un disc de aur pentru vânzări de peste 300.000 de exemplare. Nu doar o premieră pentru ea, ci o premieră pentru femeile din industria muzicală: era prima femeie care primea acest premiu.

Dalida a continuat să înregistreze, lansând alte single-uri pe tot parcursul anului 1957. Dintre acestea, „Tu N’as Pas Très Bon Caractère” a fost un alt hit, înlocuind „Bambino”.

Și hiturile continuau să apară. În 1958, ea a stabilit un nou record cu cinci top zece single-uri simultane. În această perioadă, ea a refuzat un contract de cincisprezece ani la Hollywood. Motivul a fost că preferă să rămână acolo unde era deja o vedetă, în Franța.

În următorii câțiva ani, au urmat o serie de single-uri best-seller. Și toate acestea pe lângă turnee și concerte în toată Europa și numeroase premii care onorează popularitatea și succesul ei uimitor.

Povestea de viață a Dalidei: „Mademoiselle Jukebox”

A fost botezată cu afecțiune „Mademoiselle Jukebox” datorită faptului că single-urile ei erau cele mai ascultate în Franța la acea vreme. Până la sfârșitul anului 1959, ea vânduse peste trei milioane și jumătate de discuri.

Dalida a plecat în primul turneu mondial în 1960, iar faima sa de cântăreață nu a fost niciodată mai mare.

Însă în viața personală lucrurile nu erau deloc bune. Ea s-a căsătorit în 1956 cu producătorul de discuri, Lucien Morisse, însă cinci ani mai târziu relația a culminat cu un divorț dureros, care a făcut deliciul tabloidelor. Câțiva ani mai târziu Morisse s-a sinucis.

Din fericire nu i-a fost afectată imaginea sa de cântăreață și a continuat să cânte și să înregistreze hit după hit.

În septembrie ’64, i s-a acordat un disc de platină în onoarea celor zece milioane de discuri vândute de la debutul ei, din 1956. Aceasta a fost o premieră la acea vreme, deși acum, desigur, discul de platină este o monedă comună în lumea muzicii pop.

„La Danse de Zorba”, „Il Silenzio” și „Petit Homme” au continuat șirul de hituri pe parcursul anilor ’60. În plus, Dalida a profitat de ocazie pentru a reveni la prima ei dragoste: actoria. A apărut în filmul satiric francez „La Morale de l’histoire”.

Deși niciunul dintre filmele Dalidei nu va avea un succes de box office semnificativ, ea a fost întotdeauna o prezență captivantă pe ecran.

În vara anului 1966, în timp ce se afla în turneu la Roma, Dalida a fost prezentată compozitorului și interpretului Luigi Tenco. Tenco era un suflet chinuit, dar totuși un compozitor foarte talentat. Cei doi au început o relație amoroasă și au format un cuplu minunat pe scenă, mai ales la Festivalul de muzică San Remo, din ianuarie 1967.

Acolo au interpretat una dintre compozițiile lui Tenco, „Ciao Amore, Ciao”. Deși spectacolul Dalidei a fost foarte apreciat, Tenco nu a strălucit în lumina reflectoarelor și în cele din urmă cuplul a fost eliminat din competiție.

Acest lucru a avut un efect zdrobitor asupra lui Tenco, care s-a sinucis, împușcându-se în cap, a doua seară după festival. Corpul său a fost găsit de Dalida. A fost încă un șoc înmagazinat de povestea de viață a Dalidei.

Povestea de viață a Dalidei: Declinul

Moartea lui Luigi Tenco a declanșat o spirală descendentă pentru Dalida. În februarie 1967, ea a încercat să se sinucidă cu o supradoză de medicamente și a rămas în comă profundă timp de cinci zile. Pe fondul unor speculații de presă considerabile, cariera ei a fost pusă pe pauză, timp în care ea a început o luptă crâncenă împotriva depresiei.

Când a reapărut în sfârșit în public, în vara lui ’67, a avut o serie de apariții la TV, extrem de emoționante, ce reflectau recenta ei pierdere. Dar, în luna decembrie a acelui an, viața avea să o lovească din nou. După o aventură cu un student, a rămas însărcinată și a decis să facă avort. În urma avortului a rămas infertilă, lucru ce a contribuit major la declinul sănătății ei mintale, și așa fragile.

Deja ajunsă la statului de legendă vie, Dalida și fratele ei Orlando au înființat o casă de discuri. Acest lucru i-a oferit un control mai mare asupra propriei sale creații muzicale. Odată cu începutul anilor ’70, hiturile au devenit mai puțin frecvente, însă. În octombrie 1971, Dalida a susținut un spectacol de revenire la Paris, în încercarea de a-și relansa cariera. Iar roadele nu au întârziat să apară.

Citește și: Viața lui Charles Aznavour, vocea eternă a Parisului. De la admirația pentru Édith Piaf, la dragostea pentru Armenia și până la dramele personale și „La Bohème”

La mijlocul anilor ’70, și-a asumat un alt risc și a lansat un single disco, „J’attendrai”. De fapt, ea a fost prima artistă franceză de masă care a făcut acest lucru. Când piesa a ajuns pe primul loc, ea a fost prezentă în toate discotecile din Franța.

Spectacolele ei au fost la fel de spectaculoase și elaborate ca întotdeauna și fanii nu au abandonat-o niciodată. Dar până în 1980, depresia ei a reapărut, iar acest lucru s-a observat din faptul că a abandonat muzica disco și s-a reîntors la baladele ce au făcut-o celebră la începutul anilor ’70. Și semnificativ este cântecul „Je suis malade”.

În 1983, situația ei personală s-a înrăutățit, mai ales după ce partenerul ei, Richard Chanfray, s-a sinucis. Și până în 1985, problemele oculare care o urmăriseră în copilărie, s-au întors. Nu a mai reușit să facă față spectacolelor live sub lumina reflectoarelor și, prin urmare, a suferit o intervenție chirurgicală de urgență.

Astfel a început o altă adâncire în depresie, iar de data aceasta a fost una din care Dalida nu și-a mai revenit. Nu mai avea energia să-și susțină cariera muzicală cu hituri și lansări noi. În mai 1987, s-a sinucis printr-o supradoză cu barbiturice.

Dalida a lăsat un bilet: „Viața a devenit insuportabilă pentru mine … Iertați-mă”.

Cu toate acestea Dalida rămâne în continuare un simbol al muzicii și alături de Edith Piaf este cea mai importantă cântăreață a Franței.

Citește și: Edith Piaf, “mica privighetoare” care și-a transformat dramele vieții în balade de succes internațional