Povestea geniului muzical din Republica Moldova care a cucerit Italia: Elvira Andronicescu a fost inspirată de mentorul lui Pavarotti și s-a întors acasă pentru a da glas mesajelor sale de pace

Cât de târziu? Când a apărut noțiunea că Elvira poate deveni artist?

Anul trecut când am scris prima piesă: „Vreau să fie pace”. Am scris piesa pentru Samantha, fetița mea, pentru că noi, de când este ea mică facem un duet: eu la pian și ea vocal. Înregistram diferite piese pe telefon în perioada sărbătorilor de iarnă, sau de ziua copilului și le trimiteam celor dragi nouă. Anul trecut mi-am propus să cântăm o piesă pentru 1 iunie, însă nu găseam o piesă potrivită, niciuna nu suna ok. Apoi parcă o voce mi-a spus să compun eu ceva. Vei râde dar eu parcă mă certam cu vcea din cap: „Cum să compun eu? Este adevărat că la 14 ani am mai compus, dar îmi era și rușine să cânt ce am scris”.  Uite, aici este vorba despre limitele noastre cărora noi le dăm valoare, iar ele ne pot bloca, înfrâna, sau putem renunța de tot la limite. Asta este o altă lecție pe care am învățat-o. Într-o dimineață mi-am luat partitura pe care trebuia să o studiez, am pus-o în față și când m-am așezat eu cântam vocal și la pian prima mea melodie. Am simțit un fior atât de profund, încât am luat o foaie pe care am scris notele și cuvintele. După această piesă, simțeam că apar alte versuri din alte melodii, iar atunci mi-am dat seama că am un drum pe care vreau să merg. Mintea ne ajută mult, ne dă soluții, variante, idei, însă doar cu inima putem simți care este soluția, varianta, ideea cea mai potrivită pentru noi.

Ce te inspiră când scrii?

La mine nu funcționează să scriu când am sufletul încărcat, ci doar când sunt bine cu mine. Văd lucrurile altfel și îmi curge informația foarte lin. În general piesele pleacă de la cuvinte cheie. Ceea ce avem este prezentul și el este momentul nostru. Noi acum ne putem croi o viață frumoasă prin gândire sau ne-o putem distruge, tot prin gândire. Piesa „ Am nevoie de inima mea” descoperă cine este Elvira Andronicescu și-mi spune că asta trebuie să fac. Îți fac o mărturisire. Înainte să vin în România am avut parte de evenimente neplăcute care m-au dus într-o stare de dezechilibru, parcă îmi lipsea pacea. Piesa este ca un răspuns la ani de întrebări.

Elvira Andronicescu: „Consider că fiecare, odată ce trăiește aici pe acest pământ are șansa să evolueze, de fapt, sunt convinsă de asta”

Uite o întrebare firească: Cine este Elvira?

Elvira este mamă, soție și o energie care vrea să fie conștientă de ce face. Eleonis, numele de scenă, în schimb, este artistul care nu are limite decât cele ale bunului simț.

Apropo de bunul simț. Ce nu-ți place să găsești la oameni, fie și ca atitudine?

Aroganța m-a deranjat dintotdeauna, sub orice formă, încă de când eram mică. Știu că trăim într-o lume duală unde există bine sau rău, zi sau noapte, soare sau lună, însă noi trebuie să avem un echilibru al nostru și să nu optăm pentru extreme.

Care este atitudinea ta în momentul în care întâlnești un om arogant?

În trecut mă deranja foarte mult, eram în stare să ajung acasă și să plâng de neputință, parcă nu îmi venea să cred că ei există. În inima mea era o tragedie. Apoi am înțeles mai bine ce înseamnă, de unde provin ei. Dacă eu întâlnesc oameni aroganți, cumva ceva în mine i-a atras la mine. Poate că trebuia să învăț o lecție, poate trebuia să învăț cum să mă comport în momentul în care întâlnesc tot felul de energii diferite de ale mele. Acum îi privesc cu detașare și pur și simplu accept că există, ia eu îi pot evita prin alegere. Pot să renunț la o colaborare, pot să nu mă implic într-o activitate, dacă mie nu-mi convine. Am trecut de la etapa de a plânge și a dispera, la cea de a fi un pic mai conștientă.

Oare oamenii aceștia cu vibrații joase? Ajung vreodată să se schimbe?

Depinde de alegerea personală, fiecare are șansa de a evolua, pentru că aici suntem pentru a face ceva și atunci e problema personală a fiecăruia.

Consider că fiecare, odată ce trăiește aici pe acest pământ are șansa să evolueze, de fapt, sunt convinsă de asta. Este simplu, alege un drum sau celălalt, alege să faci bine, fără a aștepta răsplata sau a te răzbuna că a venit furia la tine.

Ce te liniștește, când apare agitația?

Pianul, muzica, cu siguranță și mersul pe jos. Am dezvoltat acest obicei de a merge pe jos încă din perioada școlii muzicale, pentru că mergeam 3 km și jumătate până la școală pe jos și tot atâția la întoarcere spre casă și în acel moment de mers eram în lumea mea, cu mine, simțeam că mă apropiam de mine.

Elvira Andronicescu: „Întotdeauna trebuie să fim conștienți de cum ne simțim, iar aici mă refer la introspecție”