Povestea kurtosului ce se vinde în inima New York-ului și a românilor ce le pun americanilor pe masă cozonacii cu nucă, găluștele cu prune și ciocolata de casă

Radu și Diana Sîrbu sunt doi români ajunși pe tărâmul făgăduinței, mai exact în New York, în urmă cu mai bine de 18 ani. El venea să vadă cum e, cu o viză de business, ea cu una de student. Amândoi s-au îndrăgostit de America și nu s-au mai întors. S-au cunoscut abia în 2015, când Diana, după ce a stat la o coadă lungă ca să cumpere un kurtos făcut de Radu, a lăudat pe Facebook cozonacul secuiesc. Nu a durat mult și s-au mutat împreună, iar în 2017 au făcut nuntă mare la Cluj. Azi au doi copii, o fetiță de patru ani și un băiețel de numai doi anișori. Radu mai are o fiică din prima căsătorie, care azi locuiește în Germania și de puțină vreme l-a avansat la titlul de bunic 😀.

Povestea kurtosului din New York a început prin 2010 când Radu și-a dat seama că știe cum se face, că a mâncat cu plăcere toată copilăria și că ar putea să-i bucure și pe alții cu gustul acela minunat. Și-a cumpărat un cuptor și a început totul ca un hobby, pe la festivalurile dedicate românilor din New York. În urmă cu cinci ani a ajuns cu business-ul lui, Twister Cake, să aibă un stand în Queen Night Market și să vândă săptămânal.

Pandemia a venit cu o mulțime de provocări, cea mai grea fiind închiderea pieței din cartierul Queens. Atunci Radu și Diana au fost nevoiți să se reinventeze. Din nou, a pornit totul dintr-o glumă: Diana a pus pe site o fotografie cu cozonacul secuiesc beiglei, umplut cu nucă sau cu mac. Comenzile au explodat. Curând a început să facă și cozonac românesc, saleuri, covrigei cu cașcaval, ciocolată de casă și chiar găluște cu prune. Azi livrează aceste bunătăți în toată America, atât familiilor de români, cât și americanilor.

O poveste de succes de peste Ocean, scrisă cu pasiune, dragoste și aromă de nucă cu scorțișoară de o familie de români din New York.

Radu, de câți ani ești în America?

De 18 ani.

Și cum ai ajuns acolo? Cu loteria vizelor sau…?

Am venit cu viză de business și am rămas. Am văzut cum e aici, mi-a plăcut și am rămas.

Și nu era puțin ilegal?

Am făcut să fie legal 😀.

Câți ani aveai când ai ajuns în America?

30 de ani.

Aveai familie în țară când ai plecat?

Bianca, fiica mea mai mare, părinții, sora mea și nepotul au rămas acolo.

Soție? Fata ta cea mare era născută?

Da, fiica mea era născută, însă eram divorțat deja.

Radu, dar care sunt originile tale? Ai sânge maghiar?

Nu. Un sfert din mine e din zona Argeșului, din Corbeni, un sfert din Maramureș și jumătate din Cugir, din județul Alba, de unde am plecat. Știu ce spui legat de sângele maghiar și kurtos, însă în zona de unde mă trag sunt foarte mulți sași și maghiari și românii de acolo au împrumutat foarte multe din bucătăria lor, printre care si kurtosul pe care îl preparau de foarte multă vreme bunica și străbunica mea.

În schimb bunica soției mele este maghiară.

Când ai plecat în America aveai job în România?

Da. Lucram la uzina de la Cugir și în paralel aveam un magazin de calculatoare și ofeream service pentru computere. Mă știa tot orașul. Cumva am vrut să văd cum e America și îți imaginezi că mi-a plăcut, eu venind dintr-un oraș cu 20 de mii de locuitori într-unul cu 8 de milioane.

Dar aveai vreun gând să rămâi sau a fost o decizie luată pe loc?

A fost spontan. Eram și divorțat, nu aveam nici o treabă, așa că am rămas. Am început să lucrez ca șofer. Majoritatea românilor de aici ori fac taxi, ori lucrează pe camioane, în timp ce femeile se angajează la curățenie sau în restaurante. E o mare problemă aici cu echivalarea studiilor, așa că mulți aleg astfel de meserii din care se fac bani ușor. În 2004 m-am angajat ca șofer pentru cineva care lucra pe Wall Street și lucram și la restaurant. Din 2005, am găsit un job de șofer pentru o agentă imobiliară, pentru care am lucrat 14 ani. Probabil nu aș fi plecat nici azi de la ea, însă între timp am cunoscut-o pe soția mea, ne-am căsătorit, au apărut copiii și chiar dacă aveam un salariu mare, nu aveam asigurare medicală. Așa că am început să caut un job cu astfel de beneficii și am lucrat la familia respectivă până în iulie 2020, când ei s-au relocat. De atunci fac doar kurtos și celelalte dulciuri.

Dar când ai început să faci kurtos?

În 2010. Ideea mi-a venit la un festival din New York. Un prieten foarte bun de-al meu organizează festivaluri pentru românii din America. L-am cunoscut chiar când am ajuns în America și am lucrat pentru primul lui festival la care a fost invitat și Regele Mihai. Mai apoi au venit Băsescu, Constantinescu și tot așa. Mergând la festivalurile acestea și ajutând la organizare, am văzut că erau cozi imense la kurtos. Atunci am zis: „Asta pot să fac și eu că bunica și străbunica au făcut de când mă știu”. Un prieten din Cluj mi-a propus să fac asta ca un business. Mi-am cumpărat un cuptor de la cineva care fusese în Ungaria și replicase unul la el în garaj. Acela a fost primul cuptor cu care am început să merg la festivalurile mai mici, dar nimic major. Niciodată nu m-am gândit să mă dezvolt, era un fel de hobby. Din 2015 am început să merg la Queens Night Market, aici fiind cel mai diversificat cartier, unde se întâlnesc toate națiile și se vorbesc 187 de limbi.

Piața asta de noapte este pe modelul asiatic și se bazează pe faptul că ziua e foarte multă umiditate și căldură, așa că toată lumea își face cumpărăturile seara. Cel care organizează este originar din Taiwan, este avocat, a terminat Harvard, însă s-a lăsat de job și s-a apucat de asta. I-a mers foarte bine până ce a venit pandemia, dar să sperăm că totul se va rezolva curând.

Programul în Queens Night Market începe la șase seara și ține până la 12 noaptea.

Și tu ai un stand acolo?

Da. Fiecare comerciant are cortul lui pe care îl găsește instalat. Eu mă duc acolo cu tot echipamentul, mese, cuptor, condimente. Am un truck în care încap toate acestea, prevăzut și cu dulap frigorific pentru că am și înghețată. Dacă nu ai mâncat niciodată, trebuie să încerci kurtos cu înghețată. E ceva senzațional!

În cele șase ore lucrez ca o mașină, alături de cei 3-4 angajați și noaptea pe la 1-2 ajung acasă.

Bănuiesc că e tot timpul coadă la voi…

Da. Sunt și câte 20 de mii de clienți pe seară la această piață.

Mai vinde cineva kurtos la Queens Night Market?

Nu. Organizatorul și-a dorit să fie câte un comerciant din fiecare țară, să reprezinte țara din care se trage.

Cum a fost în perioada de pandemie? Bănuiesc că a fost închisă piața. Cum v-ați descurcat?

Locul se plătește la început de an, noi plătiserăm depozitul pentru anul 2020, însă, încet, încet, din februarie a început să se sisteze totul. S-a făcut o carte despre Queens Night Market, în care sunt inclus și eu și care a fost lansată în martie 2020, la începutul noului sezon. Din păcate a căzut tot.

Din ce ai trăit anul acesta?

Încă lucram la începutul pandemiei, însă a trebuit să ne reinventăm. Piața s-a închis definitiv înainte de Paște, așa că am stat cu soția și am căutat soluții. Kurtosul îl mănânci cald și proaspăt, nu merge altfel, așa că soția mea a propus să facem cozonaci. A pus poze cu cozonacii pe website și au început să vină comenzile de Paște. Nu ne-am așteptat să fie comenzi atât de mari.

Diana: Eu nu știam să fac cozonac tradițional așa că inițial am scos în față beigli, cozonacul unguresc cu nucă și mac. Noi făceam acasă acest cozonac și știam rețeta de la mama mea. A început să se vândă și odată cu el am primit comenzi și de cozonac românesc. Am încercat tot felul de rețete până mi-a ieșit.

Radu: Cine comanda cozonac comanda și kurtos.

Diana: Am început să fac și saleuri, iar acum avem un meniu foarte diversificat: covrigei cu cașcaval, sărățele, cozonac, beigli, babka, brânzoaice, ciocolata de casă, salam de biscuiți și când găsim – cum am găsit în toamnă prune de la Bistrița – găluște cu prune.

Radu: Când am scos babka a trebuit să închidem site-ul pentru că nu mai puteam să luăm comenzi.

Și voi faceți toate astea?

Diana: Da. A fost greu la început până ne-am organizat. Pentru mine a început ca o idee funny pentru că am crezut că nimeni nu va comanda în pandemie. Când lumea plasează comanda își ia câte unul de fiecare.

Cine comandă? Românii sau americanii?

Diana: Și românii și americanii. La cinci români e o comandă de la un american. Avem clienții de la Queens Night Market, livrăm gratuit în New York și contra cost în toată America.

Radu: Am trimis ieri în California. Când avem o comandă din alt stat, facem în așa fel încât în timpul zilei să o pregătim, seara o punem la curier și ajunge cel târziu a doua zi dimineața.

Diana: Când adaug un produs nou pe site, postez pe grupurile de români din America și cred că vin sute de comenzi în ziua respectivă.

Radu: Diana începe de dimineață să pregătească celelalte produse, eu stau cu copiii până la prânz și pe la 3-4 mă apuc de kurtos. La cel târziu 7 seara sunt cu comanda la ușa firmei de curierat. Noi nu ne permitem să coacem azi kurtosul și să-l livrăm peste 3 zile.

Și ce se aude? Se redeschide Queens Night Market?

Diana: Ei spun că da, că se va întâmpla în aprilie, însă depinde de numărul de vaccinări și de evoluția cazurilor. Probabil vom ști cu o săptămână înainte.

Radu: Restaurantele sunt închise acum și nu poți să stai decât pe terasă.

Radu, înțeleg că tu faci kurtos și Diana face restul?

Diana: Nu. L-am învățat să facă sărățele, covrigei și aluat de cozonac.

Dar aveți o mașină care frământă cozonacul?

Diana: Are Radu un mixer în care intră vreo 4 kilograme de făină. Nu m-aș fi apucat niciodată să fac cozonaci dacă ar fi trebuit să frământ de mână.

Radu: Tot ce avem în materie de aparatură este de uz profesional.

Radu, când ai făcut prima dată kurtos ți-a ieșit?

Da. Părinții mei erau în vizită, aici. Atunci am luat cuptorul și mama m-a supravegheat. Am ars vreo trei mixere pentru amestecul aluatului până am cumpărat aparatul profesional.

Diana: El știe foarte bine proporțiile și m-a ajutat enorm de mult atunci când m-am apucat de celelalte produse pentru că a știut să-mi calculeze cu exactitate cantitățile necesare pentru un anumit număr de produse.

Radu: Eu când merg la market știu exact cu câte pungi de aluat să merg, câți kurtosi îmi ies din fiecare pungă și câți fac pe oră. E dexteritatea pe care am căpătat-o în cei zece ani.

Ai terminat inginerie? 😀

Radu: Nu, am terminat liceul de la Cugir. Dacă terminam inginerie poate nu făceam kurtosi. 😀

Diana: Eu am terminat facultatea în America și tot cozonaci fac 😀. Nu știi niciodată unde te duce viața.

Când v-ați cunoscut voi?

Radu: În 2015.

Când deja făceai kurtosi?

Radu: Păi acolo ne-am cunoscut, la festivalul românesc.
Diana: Am mers la festivalul românesc doar pentru kurtos pentru că știam că acela e singurul loc unde aș fi putut mânca kurtos în New York. Am stat la o coadă super lungă și apoi am postat pe Facebook și am dat like la Twister Cake. Radu mi-a dat friend request iar eu știind că e domnul cu kurtos am zis: „Oh, e bine!”. 😀

E de ținut în lista de prieteni, nu? 😀

Radu: Sunt mulți care mă cunosc și vin în spate să le dau un kurtos, însă nu fac asta niciodată pentru că sunt ceilalți oameni care stau la coadă câte o oră.

Diana, tu de câți ani ești în America și cum ai ajuns?

Diana: Tot din 2002. Am venit ca studentă, eram la Facultatea de Drept din Cluj și nu m-am mai întors înapoi. Era foarte bine atunci în America. Pe vremea aceea dacă aveai un job, orice fel de job, era foarte bine. Eu am fost chelneriță 15 ani și eram extrem de fericită. Cu banii câștigați puteam să merg în orice vacanță, puteam să-mi iau orice apartament, nu aveam nici o grijă. Acum nu prea mai e așa și nu o dată ne-am pus problema dacă nu ar fi mai bine să ne întoarcem acasă.

Radu: Business-ul a ajuns la un așa nivel încât nu trebuie să mai stau în New York pentru el. Pot să fac asta de oriunde.

Adică poți să te muți în California, să stai pe plajă și să faci kurtos?

Radu: Cam asta ar fi ideea 😀. Să stau undeva pe plajă și să fac kurtos.

Din 2002 până acum ați mai fost în țară?

Radu: Da. Ultima dată am fost în 2018.

Cu copiii vorbiți doar românește?

Radu: Da. Lorelei, fetița noastră de 4 ani are și cetățenie română și urmează să-i facem și lui Luca, băiețelul nostru în vârstă de doi ani.

Diana: Lorelei a fost deja de două ori în România.