Povestea lui Bortov Dmitri, un campion al automobilismului, adoptat de România din Transnistria: „E neplăcut când suni prietenii și să vorbești despre război cu ei”
Din acest interviu descoperim lumea kartingului cu Bortov Dmitri. El se ocupă de instructajul teoretic și practic privind pilotarea kartului în cadrul clubului înființat, Bortov Racing Team, alături de tatăl său. Când vorbim despre karting, vorbim despre imprevizibil, despre adrenalină, despre emoții simțite la intensitate maximă, despre rapiditate, despre curse care nu seamănă una cu cealaltă, despre secunde care fac diferența.
Bortov Dmitri pe pista de karting alături de echipă și copiii concurenți
Ca orice sport de performanță, kartingul presupune sacrificii, iar Dmitri a „gustat” din ele de pe vremea când era copil, chiar dacă a avut permanent lângă el un susținător fidel, și anume pe tatăl său, mai ales că el este cel care i-a creat un mediu în care i s-a cultivat pasiunea pentru viteză și anduranță.
Bortov Dmitri și-a făcut mândru tatăl devenind de cinci ori campion al României și o dată al Ucrainei
Vladimir Bortov, de-a lungul carierei sale sportive, a avut numeroși campioni de talie națională și internațională, iar Dmitri s-a numărat printre cei care i-au adus valoare și au știut să fructifice cele învățate în ale kartingului. Și-a făcut mândru tatăl devenind de cinci ori campion al României și o dată al Ucrainei. Deși a abandonat cariera sportivă, azi împărtășește dintr-o altă ipostază, cea de inginer de cursă. Să aflăm detalii din spatele acestui sport care, culmea, demontează mitul cum că ar fi doar pentru băieți.
Ai venit de la un campionat. Ai fost plecat. Unde?
Am fost plecat în Italia la unul dintre cele mai puternice campionate. Privind nivelul, ar putea fi catalogat la nivel mondial sau european.
Și cu ce rezultate ați venit?
Am venit ca echipă cu un rezultat, să zic eu slăbuț de data aceasta, că am avut două serii de evenimente neplăcute de circuit. De dimineață, vineri, am început ok, dar pe parcurs s-au schimbat condițiile meteo. Vântul a fost foarte puternic, iar copilul nu a fost pregătit pentru această situație și după aceea, ce s-a întâmplat?! Calificările au fost ratate. Au fost emoțiile copilului, care sunt normale și sunt foarte greu de menajat într-un sport de performanță unde totul se întâmplă la o secundă. Într-o secundă, intră o sută și ceva de persoane. O secundă te costă foarte mult. Cât clipim noi din ochi, intră zece persoane. După aceea, am început destul de promițător în manșe. A fost ok. A urcat, a coborât și sâmbătă dimineață a avut un accident. Unul dintre concurenți s-a răsucit, el a încercat să-l evite. L-a șters, s-a speriat foarte tare și cam asta a fost. Este un sport destul de sigur având în vedere că el, la vârsta lui, era la o categorie de juniori. Printre copii de 12-14 ani, el intră cu 130 de km/h și din accident, el a ieșit mai mult speriat decât accidentat. În orice sport se pot întâmpla accidente, dar protecția în karting este foarte mare. Avem casca care protejează capul, avem gâtieră. Ele salvează foarte mult.
Bortov Dmitri:„ Kartingul bate tenisul. Este un sport scump.”
Apropo de toate aceste „instrumente” cât de costisitor este și cât de fezabil în România?
Este la un nivel foarte costisitor. Bate tenisul. Este un sport individual. Ca orice motorsport, este scump. Per total, este un sport care dezvoltă copilul pe mai multe zone. Amintesc de stres, concentrare, anduranță, presiune. Putem să numim kartingul ca fiind mai complex decât șahul. La șah, ai un singur adversar. Tu, aici, ai 34 de concurenți când intri pe pistă. Nu poți să anticipezi pașii ca la șah. Totul în kart se întâmplă la fracțiune de secundă.
Bortov Dmitri, cu recunoștință și mândrie pe podium alături de copiii campioni
Apropo de clubul vostru, al tău și al tatălui tău, în cadrul unul club organizat, profesionist, se desfășoară sesiuni de testare și prezentare? Se adresează doar băieților?
Nu, nu se adresează doar băieților, ca să-ți răspund prompt. Noi am avut fete în 2015-2016 din Rusia. Am avut o rusoaică, dar și o româncă în 2011. E un sport care nu contează dacă e pentru băieți sau fete. Și acum avem o fată, Zoe Florescu, care ne reprezintă pe plan internațional. Este o fată foarte curajoasă și merge foarte bine. Kartingul se începe cam de la cinci ani. Noi, în cadrul clubului, avem o școală de formare la Bacău.
Frații Tudurachi sunt sau au fost înscriși la voi?
Da, de acolo, de la ei ne știm, Ema. Tudor este într-o pauză acum, este în clasa a VIII-a. Se pregătește foarte intens pentru examen, dar a avut în acest sport o carieră foarte frumoasă. Își va relua activitatea la jumătatea anului.
Bortov Dmitri:„ Internațional, România are un singur campion creat de tatăl meu.”
Apropo de campioni, câți aveți internaționali și naționali?
Internaționali, cred că România are un singur campion pe care l-a creat tatăl meu în 2010-2011 câștigând acea competiție pe care am prezentat-o la început. Chiar de două ori a câștigat. Foarte multe curse are câștigate afară. Avem și alți copii foarte talentați, doar că nu au avut susținerea financiară să-și dezvăluie talentul.
Ce simți tu când vezi copiii pe podium? Dar tatăl tău având în vedere că faceți echipă împreună?
Așa este. Ne susținem unul pe altul. Legat de ce simt, e o senzație foarte greu de descris. Sunt niște palpitații care nu pot fi descrise. E destul de dificil să pot descrie trăirile. Nu pot reda în cuvinte.
Dmitri pe vremea când încă era activ în sport
Ești unul dintre promoterii acestui sport. Ce-ți aduci aminte despre băiețelul Dmitri? De unde iubirea pentru acest sport? Ți-a fost creat un mediu în care ți s-a cultivat această pasiune?
Eu am început acest sport în 1993. La anul se fac 30 de ani. A fost la îndemnul tatălui meu. El era prieten cu antrenorul meu. Și acum sunt. M-a dus la Palatul Copiilor, l-am cunoscut pe antrenor, am început și mi-a plăcut. De acolo, a început tot demersul acesta cu kartingul. Îi mulțumesc mult tatălui, că în ciuda problemelor financiare, el m-a dus în continuare și s-a sacrificat foarte mult pentru mine. Mama, la fel. Am fost o familie foarte unită din punctul ăsta de vedere. El mi-a pus bazele acestui sport și i se datorează lui totul.
Când ai început să participi la competiții?
Prima mea competiție cred că a fost pe la șapte ani. Erau foarte puține competiții pe atunci. Nu aveai posibilități prea mari să ratezi vreo competiție. Ideea mai e că prin 1996, noi am început să venim în România. Atunci a fost primul contact cu România. Prin 1994-1995 noi începusem să mergem la concursuri prin Ucraina, că era mai apropiată. Era mai apropiată și din punct de vedere lingvistic. Toată lumea vorbea rusă. Acolo am participat trei copii și ne „băteam” între noi. Am creat un stil foarte competitiv, mergând doar în trei. Ușor am început să ieșim în afară. Tata, ulterior mă adusese și în România. Când m-a adus aici, a fost destul de dificil din cauza limbii. Din 2002, ne-am mutat la Bacău. Atunci, i-a propus domnul Sechelariu lui tatăl meu postul de antrenor la Bacău. S-a creat atunci și circuitul Selena Motor Sport. Atunci era ultra bun. Italienii când au venit în 2003 în România, au fost uluiți. Au exclamat că nici în Italia nu aveau așa ceva.
Meritele i se adaugă tatălui tău?
Aici, da. Cu tot know-how-ul pe care-l avea tata atunci în acest sport, da.
Bortov Dmitri:„ În 2003 ne-am mutat în România. La un an distanță, m-am retras din sport.”
De ce mutarea din Ucraina în România?
Fac o rectificare. Noi venim din Republica Moldova, doar că pe partea de Transnistria. Mutarea a fost odată cu acceptarea tatălui meu a locului de muncă oferit aici. 2004 a fost și ultimul meu an ca concurent. Am făcut și școala de pilotaj în Franța între timp. Domnul Sechelariu mi-a oferit această șansă și îi mulțumesc totodată. Pe vremea aceea, m-a susținut foarte mult. Și familia. A fost un an destul de dificil pentru noi ca familie. În 2003 s-a deschis pista de la Bacău, eu eram plecat singur în Franța. Aveam 17 ani, m-am descurcat, dar ruptura asta de familie tot s-a simțit. M-am retras și eu în acel an. Ca să continui, îmi trebuiau mari sume de bani.
Vladimir și Dmitri Bortov
Atunci a fost momentul când i te-ai alăturat lui în echipă, nu?
Da, exact. Atunci am început să merg mână în mână cu tatăl meu și să tragem la aceeași căruță. Tatăl meu era antrenorul, eu mecanicul și ușor am început să aplic tot ce am învățat, să învăț copii. Am început să ieșim în Italia cu Doruleț Sechelariu, în Grecia, Bulgaria, Turcia. Tot ce era în preajma României.
Apropo de Ucraina, ce ți-a dat România și nu ți-a dat Ucraina?
Am realizat târziu că nu e o diferență între noi, moldovenii, și românii. Ne-am adaptat foarte rapid. Am terminat liceul în Bacău și mi-a fost destul de ușor să mă adaptez. M-a ajutat vârsta, colegii, prietenii.
Și totuși, unde e acasă pentru tine?
Aici e acasă.
Ce înseamnă pentru tine acasă?
Acasă e atunci când deschizi ușa și vii de afară și îți sar în brațe copiii.
Și dacă îți mai spun „tati, ce dor mi-a fost de tine!”, garantat te înmoaie de tot.
Așa e, mai ales că e un an dificil, plin de emoții că cel mare face 6 ani vara asta și bunicul deja l-a pus pe cele patru roți.
Deci, o să meargă pe traseu trei generații.
Exact.
Bortov Dmitri: „E neplăcut când suni prieteni și vorbești despre război cu ei.”
Ce părere ai despre situația cotidiană, despre tot ce se întâmplă în lume? Mai ai rude, prieteni cu care păstrezi legătura? Ce zic?
E o situație foarte delicată din toate punctele de vedere. E neplăcut când suni un prieten, sau doi, sau trei, căci mi-au rămas foarte mulți prieteni acolo. Eu am avut copil din Donețk, acolo unde s-a început totul și în 2014, când a fost iarăși acel conflict armat. El a avut și ceva podiumuri acolo, dar s-a întrerupt deodată totul pentru el. Chiar am vorbit cu mama lui acum câteva zile, căci păstrăm o legătură foarte frumoasă, și plângea. Se repetă a doua oară pentru familia lor. Sunt momente foarte dificile, așa că nu pot să descriu asta. Mă uit la știri, și nu doar la cele de aici. ci la știrile de peste tot. Îmi sun cunoștințele de acolo la câteva zile și aflu că pe unii i-a afectat foarte mult. Aud tot felul de situații bizare din partea unora. Unii îmi zic că nu e chiar așa cum se mediatizează, negru tot. Unul chiar e din Kiev care îmi arăta o priveliște sinistră cu fum peste tot, dar tot el exclamă că e bine că măcar au mâncare, curent.
Am prieteni în sportul acesta și pe de o parte și de cealaltă a baricadei. Până la urmă, și ei, rușii, nu au nicio vină pentru acest război. Nu pot să-i condamni pe oameni că cel din Arad, dau un exemplu, îndreaptă pușca spre cel din Bacău. Aici, sunt chestiile foarte împărțite și mă abțin foarte mult. Îmi pare rău că se putea face ceva diplomatic, fără să moară nimeni. Cred că vina este din ambele părți, ca într-o relație personală. Timpul le va așeza pe toate și la un moment dat se va vedea adevărul.
Ce mesaj ai, totuși, pentru țara ta natală?
Aș trimite un mesaj pentru toată lumea, cât și pentru cei din Rusia, Ucraina, chiar și Moldova. Aș transmite să fie puternici, să țină capul sus și să nu stricăm legăturile formate în atâția ani care s-au creat. Până la urmă, că este rus, ucrainean, moldovean sau român, nimeni nu are nicio vină.
Hai să revenim la o discuție legată de tatăl tău. L-ai tot pomenit în dialog. Cum poți defini relația cu părintele tău?
E o relație destul de dificilă. Suntem două caractere care se aseamănă foarte mult și atunci de fiecare dată unele discuții ies cu scântei.
Dmitri cu unul dintre colegii de echipă
În egală măsură, îi mulțumești pentru omul Dmitri de astăzi.
Da, categoric, fără nicio îndoială. Cred că a meritat tot efortul nostru ca familie. Tata a fost o fire mai strictă, dar corectă.
Bortov Dmitri:„ Tata mi-a zis să nu mă las bătut niciodată.”
Asta ai învățat tu de la el?
Da. asta se transmite. Corectitudinea, cred, că contează cel mai mult în orice. Odată ce ai spus ceva, așa ar trebui să rămână, bătut în cuie.
Care e mesajul cel mai profund primit de la el?
Să nu mă las bătut niciodată.
Același gând încerci să-l transmiți și tu copiilor tăi?
Da, exact. Se merită să lupți până la capăt că nu ai de unde să știi că vine reversul medaliei. Mi s-a întâmplat în timpul curselor de multe ori.
Te-ai vedea într-o altă ipostază?
Nu, în momentul de față, nu.
Îți dă cea mai mare satisfacție?
Mai ales atunci când văd că pun în aplicare tot ce le spun și când depășesc emoțiile sau fricile.
Ai o dorință arzătoare care nu ți s-a împlinit până acum sau ai înfăptuit tot ce ți s-a pus în minte?
În mare parte, da, mi s-au îndeplinit targetele. Dar, e în natura noastră umană, să vrei și mai mult. Doar că trebuie să fim realiști că trebuie să ai și cu cine să lucrezi și cine să te asculte. În generațiile ce urmează, e mai greu să fie cineva care să te asculte. În sportul acesta e foarte multă disciplină.
Bortov Dmitri:„ Aș vrea să organizez pentru a doua oară campionatul de karting.”
Și apropo de performanțe, în ce proiecte vrei să te bagi? Sau ce campionate urmează?
Aș vrea să fac a doua oară campionatul de karting. Anul trecut am fost pentru prima dată organizator. Am avut și o echipă profesionistă în spate. Anul acesta dorim să facem la fel. Cea mai mare dorință a mea e să dau anul acesta la un proiect nou, și anume o tabără de karting. Vrem să aducem copiilor în față distracția combinată cu sportul.
Încercăm să ajutăm și anumiți sportivi în cadrul clubului care nu au o situație financiară bună sau care și-au pierdut părinții. Avem un băiețel care și-a pierdut tatăl în septembrie, anul trecut și încercăm să-l susținem cât se poate.
Sub ce formă?
Este un sport de performanță unde bugetul e foarte mare. Poate cu cursuri gratis sau să-l ajutăm să-i găsim sponsori. Sunt foarte mulți copii talentați, dar, din păcate, nu avem aceeași expunere cum sunt în alte orașe.
Pe aceeași temă
Citește mai multe
