Business inspirationBusiness StoriesLife Stories
Business inspirationBusiness StoriesLife Stories
A pornit în lume cu un vis, a fost singura care a crezut în el și a creat astfel un brand internațional
Ramona Raduly
|Reading time: 12 mins
Share this article

RAMELLE  este un brand de design vestimentar născut dintr-o frumoasă pasiune a unei fete ce a crezut că poate și va reuși mai mult, fără ca nimeni să creadă în ea. Ramona Mihaela este cea care a creionat acest brand și care l-a făcut cunoscut până în Los Angeles.

Povestea ei este interesantă și motivațională pentru orice tânăr care are un vis. De mică ea a știut că va crea ceva special așa că a început să muncească încă din timpul vacanțelor școlare pentru a deveni independentă.

Când a absolvit Școala de Arte din Bacău, și-a deschis un atelier de creație vestimentară. Nu știa cu ce ,,se mănâncă”. Știa să creeze, iar asta a făcut-o fericită multă vreme. A realizat apoi că din mâinile ei începe să iasă un brand de haine, RAMELLE, pe care a început să-l crească ca pe un copil, până l-a făcut cunoscut în România și mai nou la Milano și Los Angeles. Acum este în discuții cu agenții americane pentru a furniza ținute ce vor defila pe covorul roșu.

Vedete de la noi, precum Ana Maria Brânză, Sandra Izbașa, Adelina Pestrițu, Adela Popescu, Lidia Buble, Andreea Bănică, Nicole Cherry, Anda Adam, Diana Pârvu, Alina Eremia, ADDA, Nicoleta Nuca i-au purtat deja creațiile cu mândrie. Inna, în curând.

RAMELLE este la început și probabil că în scurt timp va fi unul dintre cele mai vizibile branduri românești, în primul rând că are multă muncă în spate, pasiune și o poveste frumoasă.

Când ai pornit acest business?

În urmă cu 5-6 ani.

Deși aveam o privire de ansamblu cu ce voiam să construiesc, la început nu l-am văzut neapărat ca pe un business, ci ca pe împlinirea unui vis. Dacă ar fi contat mai mult partea financiară, probabil că aș fi rămas la job-ul anterior pentru că veneam dintr-o mai pragmatică, zona imobiliarelor care era pe servicii și nu pe producție.

În timp ce lucram făceam și cursurile de arte plastice; după cei 3 ani de studiu am simțit că venise momentul să mă manifest în zona artei.

Obiectivul era atunci să-mi deschid un atelier unde aveam să creez ținute unicat pictate manual.

Ulterior am avut cerințe de la clientele mele să le fac rochii unicat pentru diferite evenimente.

Astfel primii ani de activitate au fost pe comenzi, pe interacțiunea cu clientele.

Pentru că nu aveam experiență în domeniu, acei ani au fost pentru mine și studiu intens, și practică; am un spirit autodidact, am studiat mult zona de fashion, am învățat să lucrez cu proporțiile, șabloane, texturi, îmbinarea lor și multe altele.

Iar interacțiunea directă cu clientele m-a ajutat să cunosc nevoile lor, să înțeleg de ce cumpără, unde voiau să le poarte, care era starea pe care și-o doreau atunci când purtau o rochie.

Mi-am dorit să le ofer mai mult decât lucruri care îmbracă, mi-am dorit să le creez ținute care să le ofere experiențe unice, să le aducă starea de care aveau nevoie.

Dar tu ai făcut școala de arte la Bacău?

Prima mea facultate a fost Relații internaționale și studii Europene și după ce am terminat, am urmat cursurile de artă plastică la Școala de Artă din Bacău.

Agenția imobiliară era a ta?

La început am pornit în asociere, dar după câteva luni am rămas doar eu.

Dar înainte de imobiliare am avut mai multe job-uri.

Am început cu primul job la 16 ani.

Deci tu ești în câmpul muncii de pe la 16 ani și antreprenoare de pe la 20 și ceva?

La 16 ani era doar pentru vacanțele de vara, iar de la 19 ani sunt efectiv în câmpul muncii deoarece am lucrat în timpul facultății, am ajuns apoi în imobiliare și la 23 ani am deschis agenția. Ulterior am mai intrat într-un business în colaborare cu o prietenă, dar nu a funcționat.

Adică ce făceați?

Era un business cu haine vintage pe care le luam de la anumiți furnizori, era o poveste foarte frumoasă dar care nu a mers pe Bacău.

Dar de făceai, ce lucrai în vacanțe?

Îmi doream să fiu independentă, îmi plăcea să cunosc oameni, să învăț de la ei.

Primul job a fost la o covrigărie, altul a fost la un birou, mă ocupam de îndosarierea unor documente.

Și părinții tăi ce spuneau?

Părinții mei cumva știau că eu sunt diferită, că sunt ambițioasă și că-mi doresc mai mult și mi-au oferit libertate, aveau încredere în mine și simțeau că ceea ce aleg eu era bine pentru mine. Iar eu făceam tot posibilul să nu dezamăgesc, nici pe ei și nici pe mine, să evoluez frumos. Aveam deja un set de valori de care eram conștienta și eram destul de cerebrală pentru o adolescentă.

Ce făceai cu banii adunați dintr-o vacanță?

Îmi cumpăram lucruri de care aveam nevoie, ori îi păstram să-i am pe parcursul anului.

Eu m-am mutat de lângă părinții mei la 15 ani și îmi doream să nu-mi mai trimită ei bani de chirie, întreținere, etc.

Ei stăteau undeva la țară?

Da, ne-am mutat din București undeva în mediul rural și am copilărit la țară. Când a venit vremea liceului, eu am ales să mă mut în Târgu Ocna unde am făcut liceul.

Ulterior am ajuns la Bacău.

Acum tot universul tău se întâmplă în Bacău, nu?

Da, de 11 ani, se întâmplă în Bacău, într-adevăr.

Hai să ne întoarcem la 6 ani. Cum a fost cu visul tău?

Între 4 și 6 ani spuneam că o să fiu avocată pentru că asta era dorința tatălui meu.

Pe la vârsta de 6 ani am văzut un film în care un avocat mințea și am conștientizat că uneori este necesar ca avocații să mintă pentru a-și îndeplini job-ul. Eu am spus că nu pot să mint și i-am spus atunci ferm tatălui meu că eu nu vreau să fiu avocată și că eu vreau sa creez haine  și că voi crea ceva măreț.

Tot cam pe atunci i-am anunțat pe părinții mei că in momentul în care voi avea buletin, voi pleca de acasă.

Ne mutasem de puțin timp acolo și simțeam că nu aveam sentimentul de apartenență la locul respectiv, la convingerile neamului…

Deși mi-a plăcut să copilăresc la țară pentru că eram în armonie cu natura, aveam totuși dorința de a pleca; cred că la nivel interior știam că dacă rămân acolo, nu aș fi putut să mă dezvolt cum mi-aș fi dorit.

Ce meserie au părinții tăi?

Tatăl meu este constructor, iar mama are la baza studii de croitorie însă a fost casnică mult timp pentru a avea grijă de mine și de fratele meu, tatăl meu fiind mai mult plecat cu job-ul lui.

Cu ce te jucai tu când erai mică?

Nu prea mă jucam. Îmi plăcea foarte mult să desenez, să modific haine și pentru mine asta era o formă de joacă. Mă mai jucam anumite jocuri cu copiii de acolo, dar nu le agream foarte mult.

Dar pot să spun că așteptam cu nerăbdare serbarea și premiera de final de an căci mama îmi făcea cadou câteva țesături și după schițele mele îmi cream ținutele pentru serbări.

Și într-adevăr, când ți-ai făcut buletinul ai plecat de acasă, nu?

Da, a coincis cu intrarea la liceu. Aveam și opțiunea să fac naveta, dar nu am vrut, mi-am dorit să mă descurc singură și să mă separ puțin de mediul respectiv.

Și cum ai avut tu bani să-ți deschizi o agenție imobiliară?

Nu prea am avut bani, am cam pornit de la 0; cred că a fost și o nebunie de moment.

Fiind o activitate pe servicii nu era nevoie de o investiție mare, aveam nevoie de mobilier, PC, chiria pe prima lună, lucruri pe care le-am susținut la început împreună cu o colegă cu care am fost asociată în primele luni. Ulterior ea a renunțat, iar eu mi-am format propria echipă cu care să lucrez.

A avut succes agenția?

Având în vedere că în perioada respectivă încă era criză financiară, aș putea să spun că a fost ok .

Mai important pentru mine la vârsta respectivă era să lucrez pentru mine și să-mi administrez timpul cum vreau eu.

Dar vă asigura traiul?

Da, ne asigura confortul necesar.

Hai să vorbim despre RAMELLE. A pornit acum 5-6 ani și cât de mare a ajuns?

Nu știu dacă să-l numesc un business foarte mare. A ajuns un brand cunoscut în România și apreciat de stiliști cunoscuți, de reviste, de celebrități.

Este un brand  care a crescut organic și s-a conturat frumos.

Ai o cifră de afaceri?

Exista o cifră ca în fiecare business, însă nu este foarte mare și nu a fost importantă pentru mine în primii ani.

Consider că de multe ori ea nu e relevantă în creșterea brandului.

Puteam să merg pe partea asta și să cresc cifra de afaceri creând niște rochii clasice, din țesături banale, care s-ar fi vândut mult mai ușor pe piață și în cantitate mai mare, dar eu eram atunci în zona mass market.

Însă eu am ales să creez serii limitate și să construiesc un brand puternic, care se exprimă într-un mod artistic, furnizează calitate, claritate și autenticitate și stabilește relații pe termen lung cu clienții și colaboratorii.

Am fost conștientă că în momentul în care am ales o altă nișă, voi avea doar un anumit segment din piață și câștigurile nu vor fi mari în primii ani.

Poți să faci bani mulți din acest business?

Desigur, poți face bani mulți din acest business, putem lua exemplu brandurile foarte mari.

Brandul meu este relativ nou pe piața națională, până acum un an și jumătate el exista doar la nivel local și reprezenta pentru mine manifestarea hobby-ului meu; câștig cât să mă descurc financiar.

El a devenit business în momentul în care am conștientizat că a venit momentul să trec la nivelul următor, că e necesar să fac mai mult și am simțit că sunt pregătită pentru asta.

Aș putea spune că în perioada aceasta am avut o creștere de 30% și că business-ul este în continuă creștere.

Și cine se ocupă de business, că tu creezi?

Eu mă ocup.

Cu perseverență și răbdare am învățat să fac foarte multe.

Atunci când am început nu aveam habar de nimic legat de genul acesta de business și nici nu aveam persoane care să mă sfătuiască.

Am căutat pe Google.

Chiar și așa, banii pe care i-am avut adunați și împrumutați pentru a deschide atelierul i-am investit destul de greșit, as putea spune că i-am investit mai mult în pasive decât în active.

Singurele aspecte pozitive au fost mașina de cusut si prima croitoreasă cu care am colaborat, de la care am învățat foarte multe.

Astfel am avut blocaje și a trebuit să o iau din nou de la 0, procesul a fost destul de greu și provocator dar cu ajutorul lui Dumnezeu am trecut pe toate.

Privind prin prisma a ceea ce sunt acum, aș putea spune  că toate situațiile grele din viața mea au devenit resurse cu aspect pozitiv pentru mine, m-au ajutat să fiu un om echilibrat, să fiu puternică și să accesez mai mult din potențialul și inteligența mea.

În felul acesta am învățat să fiu femeie, designer, antreprenor, PR, agent de vânzări, croitor și multe altele.

Anul trecut am primit un email de la o agenție de la Hollywood și persoana care mi-a scris îmi tot spunea: „Dragă echipă, vorbiți, vă rog cu designerul pentru că dorim să colaborăm”.

Așa mi-am dat seama că oamenii vedeau din exterior că am o echipă mare, însă în realitate eram doar eu.

Acum colaborez cu mai multe persoane din diferite domenii, am întâlnit  oameni minunați cu care mă sfătuiesc si lucrăm la proiecte, dar toate acestea s-au întâmplat în timp, după ce am reușit să pun eu bazele și să învăț să le fac eu.

Ce vis ai tu?

În momentul acesta aș putea spune că îmi trăiesc visul, un ideal în care nu prea credea nimeni din jurul meu.

Mi-am dorit să-mi transform hobby-ul într-o meserie și am reușit să construiesc un brand din nimic și să devină cunoscut.

Mi-am dorit să lucrez cu copiii, în liceu am făcut voluntariat doar pentru a putea să lucrez cu ei și de aproape 4 ani sunt și profesoară și predau cursuri de pictură și design vestimentar la Școala de Artă din Bacău.

Acum am obiective.

îmi doresc să îmi extind activitatea și în afară.

Am vândut și în străinătate, dar foarte putin.

Am cerințe pe piața din afară, sunt periodic invitată la fashion week-uri din străinătate, la târguri sau să vând în magazine din diferite țări.

Însă sunt realista și știu că necesită un planning  destul de bun, un buget puternic, investiții mari în materie prima, personal, producție.

De ce spui că nu credea nimeni în tine? Ți s-a spus asta?

Da, mi s-a spus. Dar era și normal să se vadă așa din exterior, pentru că cei din jurul meu știau de mediul din care vin, știau de potențialul meu financiar care era aproape inexistent.

 

Îți amintești când ai câștigat primii bani din meseria asta?

Da, primii bani au venit dintr-o rochie pictată manual.

Ai pictat pentru o prietenă?

Da, o fostă colegă.

A fost foarte încântată, însă după  când mi-am făcut un calcul am realizat că eu nu eram deloc pe câștig, ci pe bucuria de a crea. Ulterior am învățat să-mi fac calculele încât să fie ok.

De fapt așa au fost primii ani ai activității în domeniul ăsta: a contat bucuria de a crea și de a mă manifesta.

Care a fost cel mai important succes al tău de până acum?

Pentru mine este succes ori de câte ori brandul meu este apreciat, atunci când creațiile mele sunt apreciate de stiliști cunoscuți, atunci când apar în reviste cunoscute, atunci când celebritățile aleg sa le poarte sau când primesc feedback de la clientele mele.

Succes a fost și când am reușit să-mi fac primele etichete cu brandul, am plâns când am văzut prima eticheta RAMELLE cusută pe o rochie.

Nu am uitat niciodată de unde am pornit.

Ai fost la vreun târg important în afară?

Da, am participat la Milan Design Week, la Lugano Design Week și tot anul trecut am fost selectată dintre mulți designeri să particip la târgul din Paris „La Biennale” însă a apărut ceva neprevăzut și, din păcate, nu am mai putut onora invitația.

Cum arată dressing-ul tău? Ți se întâmplă vreodată să spui că nu mai ai cu ce să te îmbraci?

Da, normal, cred că asta e tipic femeilor.

Cred că în realitate are un aspect psihologic, întrucât noi ne schimbăm de la o zi la alta, evoluăm, datorită mediului înconjurător accesam diferite sub personalități ale noastre, cu alte cuvinte, ce te reprezenta în urma cu două luni s-ar putea să nu ți se mai potrivească azi.

Dar poți să-ți creezi pe loc o ținută?

Nu chiar pe loc, necesită câteva ore.

Nu ți s-a întâmplat?

Mi s-a întâmplat de cele mai multe ori și a fost necesar să vin cu modificări de ultim moment.

Cine a fost cel mai mare susținător al tău? Cine a avut cea mai mare încredere în tine?

Eu.

Dacă nu te făceai designer, ce altă meserie crezi că ți se potrivea?

Pe lângă designul vestimentar m-a atras și meseria de profesor și, din fericire, am avut oportunitatea asta.

Ar mai fi fost meseria de psiholog și în paralel am făcut tot felul de cursuri de dezvoltare personală, încât mi-am hrănit nevoia asta.

Cred că aș fi fost arhitect .

Mă pasionează foarte mult arhitectura, designul interior, chiar mă inspir din zona asta pentru creațiile mele.

Câte colecții ai până acum?

Nu le-am numărat, cred că sunt undeva la 10 colecții cu tot cu cele pe care le-am făcut în primii ani de activitate când mai mult exersam.

De unde vine inspirația?

Inspirația vine din întreg Universul

Business inspirationBusiness StoriesLife Stories
Share this article