Povestea Ioanei, cadru medical în zona focarului de infecție cu Coronavirus din Italia. Care este acolo protocolul de urgență?

Ioana este asistentă medicală într-un cămin de bătrâni din regiunea Padova, regiune declarată focarul numărul 1 de infecție cu Coronavirus în Italia. Vinerea trecută și ea, ca și toți ceilalți colegi ai ei, a aflat de cazurile de îmbolnăvire cu Coronavirus în Italia de la televizor și nu mică i-a fost mirarea când a realizat că totul se întâmplă lângă casă. Au început să sune telefoanele, rudele din România să se intereseze de ea și să-și exprime îngrijorarea, mai ales că îi trec zilnic prin mână pacienți bătrâni, cei mai vulnerabili și expuși îmbolnăvirilor.

Am sunat-o pe Ioana și am întrebat-o care e situația acum acolo și care sunt instrucțiunile primite de la managerii de spital. E o stare de panică generală în Italia, oamenii fac provizii.  Ei însă nu-i este frică pentru că ,,gripele obișnuite au omorât mult mai mulți oameni de-a lungul timpului decât Coronavirus în prezent”. Dar se teme de amploarea situației, de faptul că acest virus pune la pământ dintr-o dată foarte mulți oameni, ceea ce este extrem de greu de gestionat.

Ioana, unde lucrezi tu?

Eu sunt asistentă medicală într-o casă de bătrâni. Vineri am auzit și noi, evident la televizor, că sunt cazuri de Coronavirus în Lombardia, lângă Milano, iar directorul nostru a hotărât încă de atunci să închidă spitalul pentru vizitatori. Fiind bătrâni, pacienții noștri sunt foarte fragili și prin urmare sunt expuși.

Unde e spitalul?

În regiunea Padova. Dar regula generală de a închide spitalul pentru vizitatori a fost instaurată de guvernatorul regiunii. Prin ordin regional în marea majoritate a caselor de bătrâni nu poate să intre nimeni în afară de personalul medical.

Altfel, în zonă au fost închise muzee, săli de spectacole, în marile centre comerciale au fost suspendate toate celelalte activități în afară de cele alimentare.

Cum e în magazinele alimentare?

Eu am fost ieri să-mi cumpăr șase ouă, m-am oprit la un magazin în drum spre casă și erau familii care aveau câte trei cărucioare de cumpărături, numai eu cu șase ouă în mână. Pe rafturi, la fructe și legume nu găseai nimic, nici măcar o ceapă, un măr sau o frunză de varză. La cărnuri nu era nimic.

Asta înseamnă că e panică mare…

Dacă întrebi, oamenii îți spun că nu sunt panicați, dar împing cu mare lejeritate câte trei cărucioare pline prin supermarket 😀. Spun că nu e panică, dar de fapt își cumpără macaroane pentru trei săptămâni.

Dar sunt cazuri în apropiere de voi?

Suntem foarte aproape de focarul de infecție din Veneto. Este vorba de câțiva kilometri. De aceea am primit recomandarea ca noi și familiile noastre să mergem doar la serviciu și acasă, să nu ne ducem prin locuri aglomerate.

În mod normal, aici carnavalul nu se petrece doar la Veneția, ci sunt festivități în toate localitățile din jur. Acum s-a anulat totul.

Ce instrucțiuni v-au dat la spital?

Să evităm să plecăm din localitate, să evităm locurile aglomerate, când intrăm în structură să folosim DPI (dispositive di protezione individuale – mănușile, măștile, cămășile speciale). Trebuie să luăm aceste măsuri ca să protejăm pacienții în primul rând, dar și pe noi. Trebuie să purtăm mască tot timpul pe care îl petrecem în spital și dacă înainte ne spălam foarte des pe mâini, acum trebuie să ne spălăm și mai mult și trebuie să dezinfectăm toate suprafețele atinse.

Dar despre Coronavirus ce v-au zis? 

E o formă gravă de „aprindere de plămâni”, nu-i deloc o gripă sau o răceală cum greșit spun mulți care își dau cu presupusul.

Pacienților li se dă un cocktail de substanțe. În Italia se folosește un medicament ce a avut succes la bolnavii de SIDA, în combinație cu un tratament împotriva virusului EBOLA. Se face o evaluare a pacientului și se folosesc substanțele acestea pentru întărirea sistemului imunitar pentru că un tratament exact nu există în momentul de față. În plus se dă foarte multă vitamina C, antigripale sau oxigenoterapie, în funcție de fiecare pacient în parte.

Ce v-au zis despre pronostic pe categorii de vârstă?

Nu e nimic sigur. Dacă o persoană are 80 de ani nu înseamnă că neapărat trebuie să moară, la fel cum unul de 30 de ani nu neapărat scapă foarte ușor. Totul e relativ pentru că noi, oamenii, suntem un mecanism foarte complex și depinde de fiecare dintre noi, de cât de puternici suntem în momentul respectiv să înfruntăm o asemenea infecție. Depinde și de momentul în care se descoperă boala. Să spunem că-ți intră pe gură un grup de 10 mii de viruși; aceștia încep să se reproducă și în cinci zile ai câteva milioane. Am aflat că în sânge se vede infecția deja când e situația gravă. Dacă pe mine mă descoperă în prima zi, când am doar pachetul inițial de viruși, poate am mai multe șanse, deși am 70 de ani, față de un tânăr care aleargă, care e sportiv, dar care a fost descoperit după două săptămâni.

Poți să mai iei virusul încă o dată dacă ai fost deja infectat?

Înțeleg că da, deoarece organismul uman nu a avut timp să pregătească pachetul de anticorpi necesar luptei împotriva acestui virus nou, care vine de pe alt continent ce are niște condiții de viață și de climă pentru care noi, europenii nu suntem pregătiți genetic.

Însă depinde de fiecare în parte și de felul în care răspundem tratamentului. E la fel ca în cazul celui care nu a fumat niciodată și face cancer la plămâni. De ce? Pentru că nu toți suntem la fel.

Ți-e frică Ioana?

Deocamdată nu. Le-am întrebat și eu pe colegele mele asta și ele împărtășesc aceleași emoții ca și mine: ne e teamă mai tare de complicațiile sociale și de familie ce ar apărea în cazul unei eventuale carantine, nu neapărat că ne-am putea îmbolnăvi. De exemplu, eu mă gândesc la cum va gestiona soțul meu situația și la ce vor face pisicile mele fără mine 😀.

Nu cred că e vorba de frica de moarte sau de a fi bolnav pentru că gripele obișnuite ucid mult mai mulți oameni decât a omorât acest Coronavirus. Ne e frică mai tare de amploarea imediată a situației. Nu există posibilitatea de a ține în condiții de spital atât de multe persoane bolnave dintr-o dată. Gripa face oricum victime, dar pacienții se îmbolnăvesc pe rând, însă Coronavirus pune la pământ foarte mulți dintr-o dată.

Pe cine ai în România?

Pe fiul meu, surorile mele, unchii, mătușile. Nu sunt mulți, dar sunt buni 😀

Băiatul tău?

Da, am un băiat în vârstă de 32 ani.

Ce zice familia ta? Te sună în fiecare zi?

Da, mă sună, mă întreabă cum e, dacă mi-am făcut provizii de macaroane. Sunt îngrijorați, îți imaginezi.

Eu încerc să-i liniștesc și să le spun că am destule macaroane acasă 😀 Nu poți să-ți faci provizii pentru o viață și nici nu te poți închide într-un beci sub pământ. Trebuie să-ți păstrezi sângele rece, să te informezi din surse sigure. Am văzut ce circulă pe net, sunt o mulțime de aberații precum cea că trebuie să ne menținem gâtul umed. E o mare tâmpenie. Trebuie să ne spălăm pe mâini, să mâncăm sănătos și echilibrat și să fim puțin precauți în legătură cu locurile în care mergem. Măștile de față, dacă nu sunt din acelea cu filtre speciale pentru respirație, nu ajută la nimic, nu sunt folositoare. Le purtăm ca atunci când eram copii și trăgeam pătura peste picioare ca să ne ferim de bau-bau.

Cum ai ajuns tu în Italia?

Am plecat pur și simplu, mi-am luat traista și am plecat. Sunt aici din 2005.

Acum Italia e casa ta?

Acasă e unde mănânc, dorm, iubesc, unde îmi trăiesc viața.